„Cand avea pusca in mana, Ceausescu parea alt om”

Timp de mai bine de 6 ani a fost comandantul elicopterului care transporta prin toata tara „suita” dictatorului, apropiatii, primul-ministru si sefii de ministere de dinainte de evenimentele din decembrie 1989.
Daca ai sta sa il asculti, fara sa vrei ai face o inedita intoarcere in timp, o intoarcere care, la 12 ani de la prabusirea ultimului bastion comunist din sud-estul Europei, te-ar face sa privesti cu totul alti ochi una din cele mai negre perioade traversate de poporul roman. O suita de povestiri in care, normal, pionul principal a fost Nicolae Ceausescu.
Fostul presedinte al Republicii Socialiste Romania a avut intotdeauna grija ca in preajma sa sa se afle, cel putin in ceea ce priveste cadrele militare, oameni bine sau foarte bine pregatiti. „Era bine, cel putin din punct de vedere profesional. Aveam si cate 5 ore de zbor in fiecare zi. Acum nu stiu daca sunt multi piloti care depasesc 100 de ore de zbor pe an”.
Romania vremurilor respective era una dintre putinele tari din lume care isi permitea sa mentina in stare de functiune perfecta un sistem de flotila prezidentiala conceputa dupa modelul celei folosite de presedintii Statelor Unite ale Americii. Un numar de aeronave, piloti de elita si tehnicieni de prima clasa, ce erau platiti pentru a fi tot timpul la dispozitia familiei Ceausescu. „La orice ora din zi si din noapte se aflau piloti gata de a pleca in misiune, precum si membri ai echipelor de intretinere si de reparatii. Nu exista Craciun sau Pasti pentru noi, cand eram la serviciu stiam ca trebuie sa fim pregatiti pentru orice. Stiam cand plecam de acasa, dar nu stiam niciodata cu certitudine cand o sa ne intoarcem. Sansa a fost de partea mea, sotia a lucrat, si inca mai lucreaza, tot in aviatie si m-a inteles. Aceasta era meseria mea”, mai spune Aurel.
Flotila prezidentiala si-a pierdut utilitatea o data cu evenimentele din decembrie 1989. Rolul acesteia a fost luat de companiile private, iar pilotii provin acum, in marea lor majoritate, din aviatia civila.
Despre Ceausescu, Aurel isi aminteste ca era cu totul altfel decat lasa sa se vada in intalnirile oficiale sau in desele si atat de cunoscutele sale „interventii” televizate. „Era un om mai mult decat simplu. De exemplu, era innebunit dupa melodiile Ioanei Radu si ca sa le asculte folosea un casetofon portabil vechi, cu husa jerpelita. Imi imaginez ca ar fi avut oricand posibilitatea de a intra in posesia unuia mai nou sau mai modern, insa asa era el. Ii placea lui foarte mult acel casetofon si nu se despartea niciodata de el. Nici macar in elicopterul prezidential”.
De fiecare data cand mergea la vanatoare, Ceausescu reusea sa-si uimeasca partenerii de „intrecere” prin vioiciunea si iuteala cu care se strecura printre copaci sau urca pantele mai abrupte. Desi se afla la o varsta inaintata, se spune ca foarte putini erau cei care puteau sa tina pasul cu el. „Eu chestia asta nu am reusit niciodata sa o inteleg. Nu cred ca toata aceasta situatie era creata artificial, adica sa se lase senzatia ca el este vesnic tanar. Nu. Pur si simplu asta era adevarul. Cand se afla in mijlocul naturii parca era cu totul alt om, se imbujora la fata si era sprinten precum un tanar de 18 ani. Tin minte si acum ca la ultima lui vanatoare, in noiembrie 1989, la Balea, s-a intors de pe munte cu peste 100 de capre impuscate. Manuia foarte bine arma, facea ravagii. Dar sa stiti ca nu este adevarat cand se spune ca lua animalele impuscate si le ducea cu el la Bucuresti. Nu. Se facea o masa, care avea la baza preparate de vanatoare, poate si din animalele impuscate de el, dar atat. Restul le ramanea celor de la Comitetele Judetene de Partid, care nu mai stiu ce faceau cu ele”.
Aurel Draghici a fost si este unul din cei mai valorosi piloti militari pe care i-a avut Romania in ultimii 20-30 de ani. Se poate lauda cu faptul ca a pilotat avioanele cu reactie L29, elicoptere IAR-316 Alouette, MI-8 si Puma. „Pilotat in sensul adevarat al cuvantului. Imi pare rau acum pentru colegii care zboara atat de putin. Ca sa nu mai vorbesc de salariile pe care le au. La noi se intampla un lucru tare ciudat. Pilotii militari nu sunt platiti la adevarata lor valoare. S-a ajuns la situatia ca cei din aviatia civila sa beneficieze de salarii cu mult mai mari. Spre comparatie, va pot spune ca in America un pilot civil castiga in jur de 3.500 de dolari pe luna, insa unul care participa la o misiune si este consemnat pentru o perioada nedeterminata pe un portavion, de exemplu, este platit de Departamentul de Stat cu 25.000 de dolari in fiecare luna. Bani cu care practic nu prea are ce face. Are cazare asigurata, mese calde in fiecare zi. Nu stiu, mi-ar placea sa cred ca incet lucrurile se vor schimba si la noi”.
Acum, fostul pilot de elita al aviatiei militare romane isi imparte timpul liber intre familie si mici colaborari cu diverse firme particulare. Ca sofer. „Masinile reprezinta o alta mare pasiune a mea. Am condus cam tot ce se putea conduce la noi in tara, de la Trabant sau Oltcit pana la Mercedes SLK230-Compresor sau BMW-Z3. Nu va ascund faptul ca mi-as dori o colaborare cu o firma puternica, ce ar avea nevoie de un sofer profesionist. Sunt pensionat, dar nu pot sa stau acasa. Sunt un om dinamic, nu imi place sa stau si sa nu fac nimic, sa citesc ziare sau sa ma uit toata ziua la televizor, de exemplu, inca as mai putea fi de folos societatii”, mai spune Aurel.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE