«Când prindeam ouă era sărbătoare»

“Era frig, cinci dimineaţa şi ne trezea mama cu noaptea-n cap să ne aşezăm la coadă, atunci când se ştia că trebuie să vină maşina cu carne, cu pâine sau cu ulei. Eram «înaintaşii » (n.r. – cei trimişi să ţină rând), stăteam ore în şir în picioare, cu sacoşele în mână, ca să prindem câte ceva de mâncare”, îşi aminteşte o bucureşteancă despre “epoca de aur”. Lucia Gruescu (42 de ani) a apucat raţionalizarea, copil fiind, într-o comună din Râmnicu Vâlcea. În tinereţe, a venit în Capitală să muncească, iar cozile de aici, care se făceau la orice magazin, erau greu de cuprins cu privirea. Familia ei avea patru membri, care împărţeau zilnic două pâini (una albă şi alta neagră), drămuiau uleiul ca pe o comoară şi nu aveau voie să mănânce ouă decât cu mari excepţii. Nu că le-ar fi făcut rău, dar mama le păstra doar pentru prăjituri.

Pe cartelă se dădeau până şi cartofi

“Aveam raţie de zece ouă de persoană pe lună şi, de obicei, erau păstrate cu sfinţenie pentru prăjituri. Asta era raţia pe hârtie, dar totul era la noroc! Cozile erau atât de mari încât atunci când prindeam un ou la alimentară era sărbătoare”, îşi continuă femeia povestirea. Pe cartelă se dădeau cu raţia ulei, zahăr, făină, carne, margarină, mălai sau chiar cartofi. Fiecare persoană primea porţie prestabilită de regim. La oraş totul se vindea porţionat, la sate, însă, oamenii mai scăpau de foame cu câte un animal crescut pe lângă casă sau cu legumele din curte.

Favorizaţi erau cei cu pile la vânzătoarele de la alimentare. Ei aflau primii când “se băgau” la magazin diverse produse şi reuşeau să ia “pe sub mână”, înaintea tuturor, mâncare pe alese.

Iată cum s-au calculat raţiile

În 1982, se aprobă Programul de alimentaţie ştiinţifică a populaţiei, iar nutriţioniştii vremii stabilesc că românii mănâncă prea mult. Astfel, s-a redus consumul caloric/ persoană, prin raţionalizarea alimentelor, şi s-a fixat greutatea corporală pe care un bărbat sau o femeie trebuia să o aibă, conform cu standardele “tătucului”. Consumul anual/om era şi el reglementat: carne 60-70 kg; peşte: 8-10 kg; lapte: 210-230 litri; legume: 170-180 kg; fructe: 65-95 kg; cartofi: 70-90 kg. Cum s-a dorit economisirea exagerată, porţiile de alimente care îi reveneau fiecărui om au scăzut drastic în 84. Carne – 39,12 kg; lapte şi produse lactate – 78,73 kg; legume – 66,08 kg etc.

Ciocolata avea rol de monedă forte

În foamea acelor timpuri, românii găseau cu ceva mai mare uşurinţă câteva produse: tacâmurile de pui, salamul cu soia, “adidaşii” de porc (copite de porc), puii (“fraţii Petreuş” – 2 pui care nu depăşeau un kilogram împreună), nechezolul (cafea în amestec cu năut), laptele condensat, compotul de prune, peştele oceanic sau creveţii. Cafeaua originală, săpunul, ciocolata sau ţigările fine – în special Kent – erau produse de mare lux, având rol de monedă forte în orice împrejurare.

foto: Fototeca online a comunismului românesc

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE