Strămoșii noștri mâncau copii acum 850.000 de ani: „Și-au exploatat congenerii ca resursă alimentară”

Copil decapitat și mâncat de oameni. S-a întâmplat acum 850.000 de ani

Un grup de arheologi spanioli a făcut o descoperire tulburătoare într-o peșteră din nordul Spaniei: acum aproximativ 850.000 de ani, un copil cu vârsta între 2 și 4 ani a fost decapitat și mâncat de alți membri ai speciei Homo antecessor, considerată ultimul strămoș comun al oamenilor moderni și al neandertalienilor.

Rămășițele au fost descoperite la situl arheologic Gran Dolina, din regiunea Atapuerca, și reprezintă, potrivit cercetătorilor, cea mai veche dovadă cunoscută de canibalism asupra unui copil.

Oasele prezintă urme clare de tranșare: „Copilul a fost procesat ca orice altă pradă”

Vertebra descoperită de echipa de la Institutul Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială (IPHES) prezintă tăieturi clare în punctele anatomice cheie, indicând o decapitare deliberată.

„Cazul este deosebit de șocant, nu doar din cauza vârstei copilului, ci și a preciziei tăieturilor”, a explicat dr. Palmira Saladie, co-directoarea săpăturilor.

„Vertebra prezintă incizii clare exact în zonele anatomice utilizate pentru dislocarea capului. Este o dovadă directă că acest copil a fost procesat la fel ca orice altă pradă.”

Strămoșii noștri nu făceau excepții: tratamentul morților era repetitiv, nu izolat

Deși canibalismul este documentat în rândul oamenilor timpurii, cazurile care implică copii atât de mici sunt rare. Ce face această descoperire cu atât mai semnificativă este vechimea și claritatea dovezilor.

„Ceea ce documentăm acum este continuitatea acestui comportament: tratarea morților nu era o excepție, ci ceva repetat”, a adăugat dr. Saladie.

Oameni mai scunzi, cu creier mai mic: cine erau Homo antecessor?

Homo antecessor, specia căreia îi aparținea copilul, a trăit între 1,2 milioane și 800.000 de ani în urmă. Erau mai scunzi și mai robuști decât oamenii de azi, iar dimensiunea creierului varia între 1.000 și 1.150 cm³, față de media actuală de aproximativ 1.350 cm³.

Această specie este considerată un punct-cheie în evoluția umană, fiind înrudită atât cu Homo sapiens, cât și cu neandertalienii.

Strămoșii noștri: cine erau și cum au evoluat?

Copilul de la Atapuerca aparține speciei Homo antecessor, dar pentru a înțelege cu adevărat cine suntem, trebuie să privim înapoi, în arborele evolutiv al genului Homo, din care fac parte toate formele cunoscute de oameni și strămoși ai acestora. Iată cele mai importante specii, în ordine cronologică, conform Human Origins:

• Homo habilis (acum 2,4 – 1,4 milioane de ani) – Este considerat primul reprezentant al genului Homo. A trăit în Africa și a fost primul care a folosit unelte primitive din piatră.

• Homo erectus (acum 1,9 milioane – 110.000 de ani) – A fost primul care a părăsit Africa, ajungând până în Asia. Folosea focul, vâna în grupuri și avea un corp adaptat mersului îndelungat.

• Homo antecessor (acum 1,2 milioane – 800.000 de ani) – Considerat posibilul ultim strămoș comun al oamenilor moderni (Homo sapiens) și al neandertalienilor. A trăit în vestul Europei, iar descoperirea de la Atapuerca îl plasează în centrul unora dintre cele mai vechi comportamente umane cunoscute, inclusiv canibalismul.

• Homo heidelbergensis (acum 700.000 – 200.000 de ani) – O specie de tranziție între Homo erectus și neandertalieni. Avea unelte avansate și vâna animale mari. Unii cercetători îl consideră tatăl direct al neandertalienilor.

• Homo neanderthalensis (acum 400.000 – 40.000 de ani) – Cunoscuți ca neandertalieni, au trăit în Europa și Asia de Vest. S-au încrucișat cu Homo sapiens și aveau comportamente complexe: înmormântau morții, foloseau simboluri, făceau focul.

• Homo sapiens (de acum 300.000 de ani până în prezent) – Este specia noastră, omul modern. A apărut în Africa și s-a răspândit pe tot globul. Este singura specie a genului Homo care a supraviețuit până azi.

Cazuri similare de canibalism în istorie

Descoperirea de la Atapuerca nu este un caz izolat. Dovezi științifice de canibalism au fost identificate în mai multe situri arheologice din Europa, asociate atât cu Homo antecessor, cât și cu neandertalieni sau chiar Homo sapiens. Iată cele mai cunoscute exemple:

Neandertalienii de la Goyet, Belgia: oase umane procesate ca vânat

Potrivit Scientific Reports, în peștera Goyet din Belgia, datată în urmă cu aproximativ 40.000 de ani, au fost găsite rămășițe de neandertalieni – inclusiv copii – care prezintă urme de tăieturi, fracturi și mușcături umane. Oasele au fost dezmembrate și deschise pentru extragerea măduvei, exact cum se făcea cu animalele vânate.

Krapina, Croația: fracturi perimortem și canibalism posibil ritualic

Smithsonian Institution notează că, la Krapina, în Croația, cercetătorii au descoperit cranii și oase de neandertalieni datate în urmă cu 130.000 de ani, care prezintă fracturi produse în momentul morții. Interpretarea este controversată: unii vorbesc despre canibalism, alții despre ritualuri funerare.

Goughs Cave, Marea Britanie: Homo sapiens făceau boluri din cranii

În peștera Goughs Cave din Anglia, datată acum 15.000 de ani, s-au descoperit rămășițe de oameni moderni, Homo sapiens, care și-au scobit craniile pentru a le folosi drept boluri, scrie revista Nature. Oasele prezentau tăieturi sistematice, iar cercetătorii spun că indivizii au fost procesați pentru consum.

Moula-Guercy, Franța: canibalism de supraviețuire

Science scrie că în Franța, la Moula-Guercy, s-au descoperit urme clare de canibalism în rândul a șase neandertalieni, doi adulți, doi adolescenți și doi copii, acum aproximativ 100.000 de an. Oasele erau tăiate, zgâriate și sparte, indicând procesare identică cu cea aplicată animalelor.

El Sidrón, Spania: între ADN și dezmembrare

La El Sidrón, în nordul Spaniei, un grup de 12 neandertalieni a fost dezmembat și canibalizat în urmă cu 50.000 de ani, titrează publicația PNAS. Pe lângă urmele de tăieturi, studiile genetice arată că aceștia făceau parte din aceeași familie. Cercetătorii cred că ar putea fi un caz de canibalism intra-familial.

Aceste descoperiri arată că canibalismul nu era un comportament unic, ci recurent în diferite epoci și la diferite specii umane. Motivele variază, de la supraviețuire, lipsa resurselor sau obiceiuri culturale, dar urmele lăsate în oase spun o poveste comună: strămoșii noștri au mâncat uneori oameni.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE