Care sunt vulnerabilitățile strategiei UE la Marea Neagră, dar și oportunitățile pe care le aduce ea României

Ce spun experții despre noul document

Acest document propune o viziune politică asupra regiunii în contextul războiului din Ucraina și reconfirmă interesul strategic al UE pentru această zonă. Totuși, ce aduce nou această strategie prin comparație cu vechile politici europene de securitate? Care sunt punctele slabe ale ei și care ar fi interesul major al României în raport cu noul document strategic european?

Pentru a lămuri toate nuanțele strategiei, Libertatea a intervievat două experte în securitate și apărare, pe Iulia Joja, care predă Securitate Europeană la Georgetown University, în SUA şi la Institutul Diplomatic al SUA și pe Ionela Maria Ciolan, cercetătoare în politica de securitate și apărare a UE la think tank-ul Wilfried Martens Centre for European Studies din Bruxelles. 

Ambele experte în securitate atrag atenția asupra nivelului scăzut de ambiție europeană în ceea ce privește modul de implementare a acestei strategii, însă tot ele explică și oportunitățile pe care România ar trebui să nu le rateze. 

Recomandări

Zonele din România cele mai expuse la inundații. Va exista un climat diferit în 50-100 de ani

Iulia Joja consideră că România ar trebui să obțină rolul de gazdă pentru hubul maritim al UE, iar Ionela Maria Ciolan a militat, în consultările publice lansate de Comisia Europeană pentru acest document, pentru două propuneri menite să sprijine consolidarea capacităților navale ale României și Bulgariei și a securității maritime de la Marea Neagră. 

Importanța unei strategii pe Marea Neagră

-Libertatea: Ce aduce nou strategia pentru Marea Neagră a UE?

-Iulia Joja: În primul rând este important că există o astfel de strategie pentru Marea Neagră. Este un efort asupra căruia România insistă încă din 2007, când a intrat în UE, moment în care a fost făcută publică Sinergia pentru Marea Neagră. Întotdeauna când vine vorba de UE, știm foarte bine că suferă de mișcare lentă, din cauza procesului decizional complicat, care cere unanimitate în ceea privește politica externă și de securitate. 

Al doilea element important pe care l-aș include aici ar fi accentul pus pe Caucaz. Spun asta, pentru că avem o strategie de securitate a Mării Negre, adoptată de Statele Unite, în cadrul căreia am oferit în mai multe rânduri conținut și feedback și am insistat pentru includerea întregului Caucaz, nu doar a Georgiei, în cadrul strategiei americane pentru Marea Neagră. Acolo nu mi-a ieșit. Aici, în cadrul strategiei UE, vedem că este inclus întregul Caucaz ca punct de legătură cu Asia Centrală. 

Recomandări

Elena, o româncă din Irlanda de Nord, trăiește în teroare, cu valiza la ușă și luminile stinse pe timp de noapte: „Vor să mă facă să fug”

Din perspectivă europeană, acest lucru are foarte mult sens. Știm că, în ultimele luni, s-au depus eforturi semnificative din partea unor state membre mai puternice de consolidare a relațiilor economice, și nu numai, cu Asia Centrală. Un lucru care este important și din perspectiva securității, nu numai a economiei. 

Și, nu în ultimul rând, un alt element nou este introducerea unui hub maritim de monitorizare a agresiunilor militare ale Rusiei. El e extrem de important. În cadrul NATO, această inițiativă nu a reușit din cauza lipsei de voință politică. 

-Ionela Maria Ciolan: Comisia Europeană, împreună cu Serviciul European de Acțiune Externă, a publicat, săptămâna trecută, un comunicat comun privind abordarea strategică a Uniunii Europene față de regiunea Mării Negre. Acest document propune o viziune politică asupra regiunii în contextul războiului din Ucraina, reconfirmă interesul strategic al UE pentru această zonă și integrează într-un cadru coerent politicile și inițiativele europene existente, regrupând domeniile de cooperare și acordând prioritate securității, conectivității și pregătirii pentru situații de urgență.

Recomandări

Ultimele calcule pentru noul Guvern: propunerea PNL care a făcut șah mat PSD. Cine se încălzește pentru ministere

Este un pas înainte pentru Uniune, care pornește de la Sinergia pentru Marea Neagră lansată în 2007 și ajunge acum la o abordare strategică ce reflectă o atenție crescută față de regiune. Documentul este structurat în jurul a trei piloni principali: îmbunătățirea securității, stabilității și rezilienței; promovarea dezvoltării durabile și a prosperității; și protejarea mediului, creșterea rezilienței și pregătirii în fața schimbărilor climatice, protecției civile și gestionării dezastrelor.

Conform documentului, sunt propuse trei proiecte-fanion: înființarea unui hub pentru securitate maritimă la Marea Neagră; elaborarea unei agende de conectivitate care să lege Europa de Asia Centrală prin Caucazul de Sud; consolidarea nivelului de pregătire al comunităților de coastă și al sectoarelor economiei albastre în fața diverselor crize, în special a celor generate de schimbările climatice. Aceste proiecte sunt însoțite de numeroase propuneri concrete de acțiuni menite să faciliteze implementarea acestei viziuni și să întărească cooperarea în cele trei direcții strategice. Dacă vor fi puse în aplicare, ele ar putea contribui semnificativ la o regiune a Mării Negre mai conectată și mai dezvoltată.

Minusurile strategiei

-Care sunt punctele slabe ale acestei strategii? 

-Iulia Joja: De-a lungul redactării acestei strategii, am avut mai multe discuții cu cei care au fost însărcinați de către UE pentru a elabora partea principală a draftului și știu ce și-au propus aceștia, ce au obținut și ce nu au obținut. 

Nivelul de ambiție este extrem de scăzut, dar nu este surprinzător acest rezultat, având în vedere că este nevoie de 27 de state membre care să ajungă la un numitor comun. Dacă ne uităm la ce dorește să obțină această strategie, este în primul rând interconectivitate. 

Dar nu vedem măsuri concrete în direcția conectivității crescute din partea UE. În această strategie se putea spune că UE pune pe masă miliarde pentru proiecte de infrastructură critică ce să crească substanțial conectivitatea în interiorul UE, dar nu vedem acest lucru. Strategia își mai propune securitate și prosperitate, dar e greu cuantificabil nivelul de ambiție. Dacă ne uităm la propunerile concrete, atât în ceea ce privește securitatea, cât și în ceea ce privește economia, nu sunt măsuri concrete propuse, ceea ce indică un nivel de ambiție foarte scăzut. 

Mai mult, securitatea în sine lipsește ca dimensiune centrală în această strategie. Până la urmă, motivul pentru care era nevoie de o asemenea strategie este războiul pe scară largă al Rusiei care în strategie joacă un rol secundar. Aproape că a fost construită o strategie ocolind acest subiect, construcția strategiei nefiind în jurul războiului. Fără să pui punctul pe i, nu poți să faci nici conectivitate și nici nu poți să obții un grad mai înalt de prosperitate. Aici mi se pare mie că este un punct destul de slab. 

În plus lipsește rolul central al Ucrainei în acest document strategic. Ar trebui ca UE să își asume un rol mai important în securitate, în condițiile în care Statele Unite au un nivel de ambiție mai scăzut în regiune sau ar putea avea unul mai scăzut. 

Strategia prezintă un accent crescut pe economie, acest lucru este binevenit. Însă din nou lipsește un angajament concret. Este bine că este introdus Caucazul în legătură cu Asia Centrală, care are o putere economică importantă de care noi avem nevoie, dar care depinde în materie de exporturi de Rusia, atât în ceea ce privește exporturile de energie, cât și exporturile în agricultură. 

În Caucaz, la malul Mării Negre estice, nu există niciun port adânc care să permită exportul de cereale din Caucaz provenind din Asia Centrală. A existat un proiect în portul Anaklia, în care inițial au candidat companii americane, acum există un proiect în care sunt companii chinezești, dar știm cu toții că în astfel de proiecte ar trebui să fie companii europene. Iar acest lucru ar fi trebuit să se regăsească în această strategie. 

-Ionela Maria Ciolan: O Mare Neagră sigură și stabilă este esențială pentru tranziția economică și energetică a UE,  integrarea europeană a Ucrainei, Moldovei și Georgiei, menținerea ordinii internaționale bazate pe norme, descurajarea agresiunii și influenței hibride a Rusiei, creșterea securității, apărării și descurajării flancului estic. Abordarea strategică a Uniunii Europene față de regiunea Mării Negre atinge doar parțial aceste obiective. 

Marea Neagră este în acest moment călcâiul lui Ahile, veriga slabă a NATO și UE pe Flancul Estic, lipsită de o postură de descurajare coerentă și integrată. În ciuda desfășurărilor din ultimii 3 ani de trupe NATO în formatul enhanced forward presence, operațiunile navale rămân limitate, iar eforturile UE continuă să fie concentrate mai degrabă pe dimensiunile economică și diplomatică decât pe o abordare geopolitică și de securitate.

Abordarea strategică a UE privind Marea Neagră este formulată în logica politicii de extindere și a vecinătății estice, fiind completată de ideea conectării regiunii Mării Negre la Caucazul de Sud și la Asia Centrală. Acest lucru este reflectat și de faptul că inițiativa elaborării documentului a aparținut Comisiei Europene, prin DG ENEST (fostul DG NEAR), sub coordonarea comisarei Marta Kos, cu ajutorul Serviciului European de Acțiune Externă. În schimb, s-a acordat relativ puțină atenție celor două state membre ale UE riverane Mării Negre, România și Bulgaria, care se confruntă direct cu riscurile generate de războiul din Ucraina de peste trei ani.

Prin alegerea formulei unei „abordări strategice” în locul unei „strategii”, UE exprimă un nivel redus de ambiție față de regiune, ratând o oportunitate importantă de a se afirma ca actor regional cheie. Un alt minus îl reprezintă faptul că nu există un plan concret de acțiune și un buget dedicat. Fiindcă inițiativa nu va beneficia de finanțare specifică, implementarea propunerilor se va baza pe mecanismele de finanțare ale altor politici și instrumente ale UE. Iar pentru că documentul nu vine cu un plan de acțiune cu obiective de punere în aplicare bine definite, punerea în aplicare a obiectivelor înșirate în abordarea strategică va fi dificil de evaluat și monitorizat.

În plus, documentul nu menționează abordarea Uniunii față de situația complexă a Crimeei, nu oferă o perspectivă clară asupra poziției UE în negocierile de pace privind Ucraina sau asupra unui eventual cadru de garanții de securitate pentru Kiev. De asemenea, lipsește orice referire la problematica zonelor economice exclusive (EEZ) ale celor două state membre și la numeroasele încălcări ale acestora de către Rusia și posibilitatea ca pe viitor, prin acțiuni hibride, Kremlinul să împiedice exploatarea resurselor energetice din Marea Neagră de către România și Bulgaria. Nu este formulată nicio viziune în ceea ce privește creșterea influenței Chinei în regiunea Mării Negre și nici asupra instabilității persistente din regiunile separatiste din Republica Moldova, Ucraina și Georgia. 

Un alt minus, în contextul războiului din Ucraina, unde Marea Neagră rămâne singura zonă activă de conflict din Europa este componenta de descurajare (deterrence), care este aproape absentă din acest document. Pilonul privind securitatea se axează mai degrabă pe o viziune postconflict, ignorând realitatea actuală în care Marea Neagră este puternic militarizată de Federația Rusă, care continuă să reprezinte principala amenințare la adresa securității și integrității teritoriale a flancului sud-estic al NATO și al Uniunii Europene.

Rolul României în cadrul noii strategii

-Care ar trebui să fie prioritățile României în cadrul acestei strategii? 

-Iulia Joja: Obiectivul strategic al României la Marea Neagră este, încă dinainte de 2008, consolidarea unei prezențe mai crescute a partenerilor occidentali în Marea Neagră care să contribuie la securitatea regiunii. Ar fi în interesul României, în contextul politic actual, să își însușească un rol și o responsabilitate mai crescute pentru securitatea Mării Negre, ceea ce ar însemna un prim pas spre îmbrățișarea regiunii Mării Negre drept o regiune europeană, drept o parte a Europei. 

Dacă citim cu atenție modul în care este formulată strategia, vedem că e un pas important, dar nu e cu totul însușită această idee, se vorbește despre Europa, Caucaz și Asia Centrală. Nu se vorbește despre regiunea Mării Negre drept regiune a Europei. Ar fi în interesul României ca UE să adopte un rol mai important în securitatea Mării Negre, pentru a fi complementar și eventual a suplini un rol mai scăzut al Statelor Unite. Ce ar trebui să se întâmple și sunt convinsă că se va întâmpla este ca România să urmărească și ca acel hub maritim să fie construit în România. România are toate argumentele pentru acest lucru. România ar trebui să obțină rolul de gazdă pentru hubul maritim al UE. 

-Ionela Maria Ciolan: În contribuția pe care am transmis-o în cadrul consultării publice lansate de Comisia Europeană (call for evidence) pentru această inițiativă, am inclus două propuneri menite să sprijine consolidarea capacităților navale ale României și Bulgariei și a securității maritime. 

Prima vizează finanțarea și echiparea programelor de modernizare navală din cele două state, inclusiv prin dotarea cu sisteme maritime fără echipaj, drone de supraveghere și capabilități de apărare antinavă. 

A doua propunere se referă la inițierea unui demers diplomatic cu Turcia pentru negocierea unei prezențe navale NATO și UE în Marea Neagră, compatibilă cu prevederile Convenției de la Montreux. Am sugerat ca această prezență să fie realizată prin rotația navelor din afara regiunii în și dinspre porturile de la Marea Neagră, în cadrul unor misiuni umanitare sau de instruire, respectând constrângerile juridice existente. Din perspectiva mea, aceste propuneri ar contribui semnificativ la întărirea posturii de descurajare în zona de sud a Flancului Estic al NATO, consolidând totodată securitatea României și a Bulgariei.

În propunerea mea pentru această abordare strategică am inclus două recomandări privind securitatea maritimă, privind coordonarea și sprijinirea statelor de coastă prin acțiuni de instruire, deminare, securitate portuară și monitorizarea activităților navale și a infrastructurii critice, care se regăsesc în conceptul din document privind hubul pentru securitate maritimă la Marea Neagră. Este în interesul României ca țara noastră vă facă lobby ca acest hub să fie deschis la Constanța. În plus, activitatea acestui hub trebuie coordonată cu NATO, pentru a completa postura de descurajare a Alianței în regiune.

În plus, consider că importanța strategică a Mării Negre la nivel european ar trebui să se concretizeze prin instituirea unui reprezentant special pentru Marea Neagră și a unui grup de lucru dedicat în cadrul SEAE. Mandatarea unui oficial de rang înalt cu responsabilitatea de a coordona cooperarea interinstituțională, de a reprezenta Uniunea Europeană în forurile multilaterale relevante pentru regiunea Mării Negre și de a colabora direct cu organizații precum NATO, ONU și OSCE ar permite Uniunii să își consolideze profilul strategic și să își sporească eficiența în această zonă de importanță geopolitică majoră.