Furtul democrației continuă. Nelegalitatea la nivelul conducerii țării nu prevestește nimic bun 

O țară este în bună rânduială atunci când Constituția și legile țării sunt aplicate în litera și spiritul lor. Iar când nu sunt bune acestea sunt modificate prin mecanismele democratice, iar nu încălcate cu seninătate. Concret, în România Guvernul țării nu este ales direct de poporul român (titularul suveranității naționale, potrivit art. 2 din Constituție), ci este numit în funcție în urma votului de încredere acordat de Parlament (organul reprezentativ suprem al poporului român, potrivit art. 61 din Constituție). Acest vot de încredere se acordă cu privire la programul de guvernare și la întreaga listă a Guvernului, în frunte cu prim-ministrul (potrivit art. 103 din Constituție). La formarea Guvernului, Președintele României are un rol foarte important, pentru că el desemnează candidatul la funcția de prim-ministru, după consultarea partidelor reprezentate în Parlament (potrivit art. 103 și 85 din Constituție).

După demiterea Guvernului Bolojan de către Parlament pe 5.05.2026, prin vot covârșitor (dat de 281 de parlamentari), mandatul constituțional al acelui Guvern a încetat, potrivit art. 110 din Constituție. Același articol permite acelui guvern demis democratic să îndeplinească „numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern” (art. 110 alin. 3 din Constituție).

Tocmai pentru că spiritul Constituției este clar în sensul că această situație nu trebuie să dureze mult, Președintele României este obligat să desemneze cât mai repede un candidat la funcția de prim-ministru, după consultarea partidelor reprezentate în Parlament. Verbul „desemnează” folosit la acest mod înseamnă că este imperativ pentru Președinte să facă o desemnare, adică nu este facultativ pentru el. Spre comparație, când e vorba de dizolvarea Parlamentului (dacă acesta respinge cel puțin două solicitări de învestitură a unui nou Guvern în termen de 60 de zile de la prima desemnare), art. 89 alin. 1 din Constituție prevede că în acea situație Președintele poate să dizolve Parlamentul, dar nu este obligat să o facă. El are varianta de a face mai multe desemnări de candidați la funcția de prim-ministru, până când unul dintre ei primește votul de încredere al Parlamentului. Evident, dacă niciun guvern nu este votat de Parlament, se poate ajunge în cele din urmă la dizolvarea Parlamentului și organizarea de noi alegeri parlamentare (anticipate). 

Cine încalcă în mod evident litera și spiritul Constituției

–Președintele Nicușor Dan, care refuză să desemneze alt candidat / alți candidați la funcția de prim-ministru, sub pretextul că nu există un acord între partidele reprezentate în Parlament care să garanteze un vot majoritar. Acest pretext nu are niciun temei constituțional (nici în art. 103, nici în art. 85, nici altundeva). Nici candidații Eugen Tomac și Adrian Veștea nu aveau în spate, la momentul desemnării lor prin decrete prezidențiale, o astfel de majoritate garantată și, totuși, au fost desemnați.

–Prim-ministrul demis Ilie Bolojan, care conduce guvernul al cărui mandat democratic și constituțional a încetat din 5.05.2026 și desfășoară activități de guvernare mult dincolo de limitele acceptabile ale art. 110 din Constituție („numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice”). Chiar dacă nu citești Monitorul Oficial, e suficient să vezi conferința de presă a lui Bolojan din 23.07.2026 ca să te lămurești de asta.

–Prim-ministrul demis Ilie Bolojan, președintele Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu și președintele Senatului, Mircea Abrudean, care nu sesizează Curtea Constituțională pentru a soluționa acest aparent conflict juridic de natură constituțională între autoritățile publice și a obliga Președintele să facă o nouă desemnare (cel puțin). Mai concret, premierul Bolojan, în loc să guverneze aproape ca și când guvernul nu ar fi fost demis în 5.05.2026, ar trebui să semnaleze instituțional că țara nu poate fi guvernată așa, ad-hoc, neconstituțional, fără un program de guvernare acceptat de Parlament, potrivit căruia Guvernul trebuie să asigure realizarea politicii interne și externe a țării și să exercite conducerea generală a administrației publice. Așa impune art. 102 din Constituție să fie guvernată țara, iar nu așa cum se întâmplă, în fapt, din 5.05.2026 până azi. Fix același tip de sesizare au datoria să facă președinții camerelor Parlamentului, Grindeanu (mai ales că el este unul dintre candidații la funcția de prim-ministru propuși Președintelui la consultări oficiale cu partidele) și Abrudean (de la care, în calitate de subordonat la partid al lui Bolojan nu există mari așteptări…).

–Avocatul Poporului, Renate Weber, de la care nu am văzut ca, din oficiu (așa cum prevede art. 59 din Constituție), să exprime măcar un punct de vedere public despre această stare de anormalitate și nelegalitate în care se complac principalii actori politici. În schimb, am văzut-o pe d-na Weber participând la marșul neautorizat legal Pride de la Oradea din 25.07.2026, de parcă aia era acum prioritatea Avocatului Poporului din România… În prezent, dreptul a peste 9,4 milioane de români de a alege, așa cum a fost el exercitat pe 1.12.2024, este parțial lipsit de efect constituțional, prin faptul că rolul Parlamentului nu este respectat. Niciun guvern nu are dreptul să guverneze (așa cum face actualul guvern demis Bolojan), fără să mai aibă încrederea Parlamentului. Indiferent că ne plac sau nu cei mai mulți dintre actualii parlamentari (care desigur că nu ar avea ce să caute acolo într-o Românie bine condusă, în care numirile pe liste ar fi făcute de partide pe bază de merit), ei formează azi organul reprezentativ suprem al poporului român, prin care acesta își exercită suveranitatea națională (potrivit art. 2 din Constituție). 

Un cuvânt de încheiere

Președintele României ar trebui să vegheze la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice (potrivit art. 80 din Constituție). Din păcate, așa cum am arătat mai sus, Președintele actual este primul care ignoră Constituția, perpetuând la guvernare (prin nedesemnarea unui candidat bun la funcția de prim-ministru) un guvern al cărui mandat constituțional și democratic a încetat și care depășește flagrant limitele art. 110 din Constituție. Această atitudine nu prevestește nimic bun. 

Îmi amintesc cum predecesorul său, Klaus Iohannis, rânjea batjocoritor (rostind celebrul „ha-ha-ha”), când era întrebat dacă se teme de o eventuală suspendare, în fața unui hotel de lux din Sibiu unde participa (contrar spiritului Constituției) la o ședință internă de partid a PNL, în august 2018. Știa el bine că nu va fi suspendat, dar sigur a fost depășit de felul în care inamicii României au exploatat starea de nemulțumire socială generată de regimul lui politic, pe 24.11.2024, astfel încât s-a ajuns la anularea alegerilor prezidențiale în 6.12.2024, gest grav care nu poate fi decât o rușine pentru orice țară democratică occidentală. 

Cum vom deconta actuala stare de nelegalitate la vârful conducerii țării, de anormalitate a funcționării uneia dintre cele mai importante instituții publice (Guvernul), de contorsionare a principalilor decidenți politici (apud Nicușor Dan) pentru a găsi soluții aproximativ legale pentru jaloanele din PNRR? O consolidare a a extremismului politic în sondaje sau chiar mai mult de atât? De exemplu, “rule of law” (supremația/domnia legii) a fost mereu cerută de mari investitori occidentali (mai ales americani) în economia României, oare cum or interpreta ce se întâmplă acum?

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro