Motivarea achitării lui Cătălin Rădulescu pentru fals în legătură cu „rolul determinant” la revoluție. Mulți martori nu-și amintesc de el, dar nimeni nu poate susține că n-a participat

Nuanța inserată de procurori

Cătălin Rădulescu e poreclit „Mitralieră” nu pentru fapte de arme în timpul Revoluției din 1989, ci pentru amenințarea din 2017, când a spus că ar ieși cu o mitralieră împotriva protestatarilor din Piața Victoriei, care demonstrau față de emiterea OUG 13/2017.

Fostul deputat PSD a fost trimis în judecată în legătură cu modalitatea în care a obținut titlul de „luptător cu rol determinant” și indemnizații în cuantum de 165.000 de lei în perioada 2015-2021.

• DNA îl acuză pe Cătălin Rădulescu de fals în declarații și complicitate la abuz în serviciu, într-un dosar trimis în instanță pe 20 decembrie 2021. În același dosar au fost trimiși în judecată pentru abuz în serviciu trei funcționari publici din Secretariatul de stat pentru revoluționari.
• Procurorii nu spun că fostul deputat PSD n-a participat la revoluție, ci doar că n-a avut „rol determinant”: evenimentele din decembrie 1989 l-ar fi prins la Pitești, unde nimeni n-a fost ucis sau rănit și unde lumea a ieșit în stradă după fuga dictatorului, pe 22 decembrie 1989, ora 12.09.
• În schimb, Cătălin Rădulescu susține că a făcut revoluție în trei orașe, în perioada 16-22 decembrie 1989: Timișoara, București și Pitești. El îl acuză pe procurorul de caz Mihai Prună că l-a pus sub acuzare în urma conflictului pe care fostul deputat PSD l-a avut cu sora acestuia, fosta ministră a justiției Raluca Prună.

Cine poate fi considerat „luptător cu rol determinant”

Legea nr. 341/2004 a fost modificată în 2014 prin OUG 95, considerându-se că multe persoane obținuseră pe nedrept certificate de revoluționar, mai ales în cele trei mandate ale lui Ion Iliescu.

În 2014 a fost introdusă o nouă calitate, cea de „luptător cu rol determinant”, iar în 2021 au fost excluși din rândurile revoluționarilor cei care au făcut parte din aparatul de represiune, Securitate şi Miliţie sau au desfăşurat activităţi de poliţie politică.

Potrivit legii, titlul de „luptător cu rol determinant” e atribuit celor care „în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanșarea și victoria Revoluției române din Decembrie 1989, și-au pus viața în pericol în confruntările cu forțele de represiune, au ocupat și apărat obiectivele de importanță deosebită, care au aparținut regimului totalitar, doar în localitățile în care, în urma acestor acțiuni și confruntări, au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, până la fuga dictatorului”.

Fratele și sora fostului deputat PSD l-au susținut la proces

Pe 16 decembrie 2025, Curtea de Apel București i-a achitat pe toți în primă instanță, pe motiv că „faptele nu există”.

La proces s-au prezentat martori care fie au confirmat, fie au infirmat, fie nu au putut preciza dacă l-au văzut pe Cătălin Rădulescu în timpul revoluției la Timișoara sau la București.

După ce a audiat toți martorii, judecătorul a concluzionat că aceste declarații nu pot răsturna cele două principii care guvernează procesul penal: cel al nevinovăției și cel potrivit căruia de orice dubiu profită inculpatul.

De exemplu, în favoarea lui Cătălin Rădulescu au fost reținute depozițiile fratelui și surorii sale, precum și cea a revoluționarului Tudorin Burlacu, căruia Secretariatul de stat pentru revoluționari i-a retras și lui, pe 9 martie 2023, titlul de „luptător cu rol determinant”. 

În defavoarea lui Cătălin Rădulescu, procurorii au reținut mărturiile mai multor revoluționari, în frunte cu Corneliu Vaida, care au precizat că nu l-au văzut sau nu își amintesc să îl fi văzut în timpul evenimentelor de la Timișoara sau București.

Pe de altă parte, ajunși în fața instanței, acești martori nu au putut să precizeze cu certitudine absolută că fostul deputat Cătălin Rădulescu n-a fost acolo.

Instanța: Relația de rudenie nu e lipsită de obiectivitate

Pe data de 16 decembrie 2025, Curtea de Apel București l-a achitat pe Cătălin Rădulescu pentru acuzațiile de fals în declarații și complicitate la abuz în serviciu cu următoarele argumente, extrase din Hotărârea nr. 178/2025, consultată de Libertatea:

• „Instanţa reţine că prezenţa inculpatului în Timişoara, la data de 20.12.1989, a fost confirmată şi de martorul (Burlacu Tudorin – n.r.), care a declarat că l-a cunoscut pe (Cătălin Rădulescu – n.r.) anterior revoluţiei, întrucât a fost student la Timişoara, şi că l-a întâlnit pe 20 decembrie, în jurul orelor 15.00-16.00.
• Anterior, fusese la Consiliul Județean, la întâlnirea cu prim-ministrul (Constantin Dăscălescu – n.r.) şi echipa acestuia, unde au fost întrebaţi care sunt revendicările lor, fiind redactată pe loc o ciornă cu revendicări.
• Au fost întrebaţi dacă grupul de la Operă este de acord cu acestea şi, pentru că nu ştia de existenţa unui astfel de grup, a mers la Operă pentru a chema o delegaţie a grupului format acolo.
• În momentul în care a ajuns, se făcea un anunţ pentru ca reprezentanţii instituţiilor şi sindicatelor să intre în Operă. Martorul a precizat că a intrat în clădire şi le-a solicitat celor prezenţi ca o delegaţie a respectivului grup să meargă la discuţiile care aveau loc cu prim-ministrul (Dăscălescu – n.r.).
• În acele momente s-a citit din balconul Operei de către (Lorin Fortuna – n.r.) documentul redactat de respectivul grup, care s-a denumit Comitetul de Iniţiativă al Frontului Democrat Român.
• Tot atunci s-a făcut un apel către toate persoanele care puteau să plece din Timişoara în alte oraşe pentru a transmite acest document şi s-a stabilit ca acestea să meargă în faţa restaurantului Bulevard, urmând ca acolo să fie dusă declaraţia pentru a lua toţi la cunoştinţă.
• A relatat că, împreună cu câteva persoane, a mers în faţa respectivului restaurant, unde l-a văzut pe (Cătălin Rădulescu – n.r.), care i-a spus că vrea să meargă acasă la părinţi şi că va trece şi prin Bucureşti. Martorul i-a spus că cel mai bine ar fi să meargă prima dată la Bucureşti şi i-a dat declaraţia, pe care acesta a dus-o la Bucureşti (…).
• Martorul a menţionat că a auzit că (Rădulescu Cătălin – n.r.) a fost în faţa casei pastorului (Laszlo Tokes – n.r.), însă nu poate confirma, pentru că nu a fost de faţă (…). A auzit că inculpatul a participat şi la manifestaţiile din alte oraşe, aspect confirmat de mai multe persoane.
• Participarea inculpatului la manifestațiile revoluționare din orașul Timișoara este confirmată şi de martorul (Rădulescu Corneliu – n.r.), fratele acestuia, care a relatat că nu a fost în fața casei lui (Laszlo Tokes – n.r.), dar a mers în alte zone cum ar fi la Opera sau Consiliul Județean. În acea perioadă, fratele său (Rădulescu Cătălin – n.r.) a venit cu un prieten, Utma (…), să-l ia pentru a merge pe unde se strângea toată lumea, dar a refuzat, Ulterior, a aflat de la Utma, de la alți colegi sau prieteni şi de la fratele său că acesta din urmă a fost în fața casei lui Tokes.
• Ulterior, a ieșit cu fratele său, cu Utma şi cu alți prieteni sau colegi de facultate, pe străzi, în fața Operei, în fața fostului Comitet de Partid, care era lângă Facultatea de Medicină.
• Martorul a precizat că nu a stat în grupul în care era fratele său, ci cu colegii de facultate şi cu prietenii săi, însă s-au întâlnit în zonele indicate. A mai afirmat că (Rădulescu Cătălin Marian – n.r.) a plecat din Timișoara, fără a putea arăta cu exactitate ziua, cu siguranţă înainte de 22 decembrie 1989, probabil în jurul datei de 20 decembrie 1989.
• Se remarcă faptul că declarația martorului se coroborează cu susținerile inculpatului și cu declarațiile surorii lor (Rădulescu Mirela – n.r.) cu privire la naveta pe care inculpatul o făcea săptămânal la Timișoara, precum și cu susținerea inculpatului că a plecat de la Timișoara și a mers la București.
• Astfel, martora (Rădulescu Mirela – n.r.) a declarat că, după absolvirea facultății la Timișoara, în anul 1988, fratele său făcea naveta cu trenul săptămânal la Timișoara și de multe ori, pe drumul de întoarcere, acesta se oprea în București, unde martora locuia începând cu anul 1988.
• Martora a relatat că, în luna decembrie 1989, după izbucnirea evenimentelor de la Timișoara, l-a sunat pe inculpat, acesta aflându-se în Timișoara, ocazie cu care acesta i-a relatat despre ceea ce se întâmplă acolo. Ulterior, în noaptea de 20/21 decembrie 1989, inculpatul (Rădulescu Cătălin Marian – n.r.) a venit la domiciliul martorei împreună cu un prieten al cărui nume nu îl cunoaşte.
• Despre inculpat a mai menționat că, în ziua de 21 decembrie, după ce a văzut ce se întâmplă, a mers în centrul oraşului, s-a întors după câteva ore și a plecat la Pitești.
• Referitor la o eventuală viciere a credibilităţii celor doi martori generată de calitatea acestora de rude ale inculpatului, astfel cum se susţine în rechizitoriu, instanţa reţine că legătura de rudenie nu constituie în sine o prezumţie a lipsei de obiectivitate, iar organul judiciar nu are dreptul să înlăture declaraţia unui martor numai pentru acest motiv.
• Deși relatările martorilor se bazează pe susţinerile inculpatului în sensul că înainte de a veni la Piteşti a fost la Timişoara, nefiind de natură să confirme prezența inculpatului în localitate, acestea vor fi evaluate în ansamblul probator, având valoarea unor probe indirecte, care vor fi reţinute în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă. În lipsa unor vicii care să afecteze fiabilitatea probelor în discuţie, instanţa le va avea în vedere, aprecierea declaraţiilor fiind făcută în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
• În ceea ce priveşte susţinerea din rechizitoriu în sensul că relatările inculpatului referitor la participarea sa la manifestaţiile revoluţionare din Timişoara şi Bucureşti nu sunt susţinute nici măcar de persoanele indicate de acesta în declaraţia olografă din data de 01.02.2016, instanţa constată că, într-adevăr, martorii (…) au declarat că nu pot preciza dacă l-au văzut sau nu pe inculpat la manifestaţiile revoluţionare de la București”, se arată în motivare.

Judecător: „În lipsa certitudinii, de orice dubiu profită inculpatul”

Prezența lui Cătălin Rădulescu la evenimentele de la Timișoara a fost contestată de unul dintre liderii revoluționarilor de acolo, Corneliu Vaida, care a relatat că la data de 20 decembrie 1989 s-a aflat în Piaţa Operei în momentul în care a fost citită lista de revendicări, însă nu îşi aminteşte ca vreo persoană din balconul Operei să fi solicitat manifestanţilor să meargă în ţară pentru a spune ce s-a întâmplat la Timişoara.

De asemenea, Romeo Raicu, unul dintre liderii „Baricadei de la Inter”, și Radu Silaghi, cel care i-a ținut în stradă pe bucureșteni în 21 decembrie 1989 după ce le-a relatat despre masacrul de la Timișoara, au declarat pe 30 ianuarie 2023, în fața instanței, că nu l-au văzut pe Cătălin Rădulescu la revoluție, dar nici nu pot băga mâna-n foc că n-a fost acolo.

Iată ce a notat judecătorul cu privire la aceste mărturii:

• „În procesul de evaluare a declaraţiilor martorilor care au participat la evenimentele din decembrie 1989 şi care au precizat că nu pot confirma prezenţa inculpatului în locurile în care aceştia s-au aflat, instanţa are în vedere amploarea manifestaţiilor din oraşele Timişoara şi Bucureşti, la care au fost prezente zeci de mii de persoane, faptul că au avut loc în acelaşi timp, în mai multe zone, aspecte de notorietate, confirmate şi de martorii audiaţi pe parcursul cercetării judecătoreşti, fiind evident că aceştia au putut relata exclusiv cu privire la situaţia din locurile în care au fost prezenţi, pe care au perceput-o în mod nemijlocit.
• Prin urmare, având în vedere amploarea manifestaţiilor, niciunul dintre martori nu a putut afirma la nivel de certitudine că inculpatul nu a fost participant în perioada 17-21 decembrie la activităţile revoluţionare din Timişoara şi Bucureşti.
• Chiar martorul (Vaida Corneliu – n.r.) a declarat că, deşi nu l-a văzut pe (Cătălin Rădulescu – n.r.) printre manifestanţii din data de 20.12.1989, nu poate susţine cu certitudine că acesta nu a fost prezent, întrucât participau mai multe grupuri, iar el îi cunoştea pe cei din grupul în care se aflau colegii săi de serviciu.
• În ceea ce priveşte susţinerea martorului (Vaida Corneliu – n.r.) în sensul că dacă inculpatul ar fi făcut ceva deosebit, i-ar fi reţinut figura, apreciere folosită de organele de urmărire penală ca argument în susţinerea acuzaţiei formulate, Curtea de Apel București constată că în procedura prevăzută de Legea nr. 341/2004 au fost admise peste 3.000 de cereri, fiind acordat un număr similar de titluri de luptător cu rol determinant. Aşadar, lipsa de fiabilitate este una evidentă, reducând la simpla apreciere subiectivă a martorului vocaţia unei persoane de a avea calitate de revoluţionar.
• Referitor la argumentele prezentate de parchet privind distanţa dintre Câmpulung, unde inculpatul îşi desfăşura activitatea profesională, şi Timişoara, care presupunea o navetă săptămânală greu de realizat, la faptul că relaţia inculpatului cu soţia sa era deteriorată, divorţul intervenind în anul 1990, acestea nu reprezintă decât simple indicii care trebuie să se grefeze pe probe certe pe care instanţa nu le identifică.
• De altfel, cu privire la aceste aspecte, inculpatul a declarat că, în anul 1988, a absolvit Facultatea de Medicină, ulterior având posibilitatea să îşi aleagă orașul natal la repartiţii, astfel că acesta a ales să profeseze la Spitalul Județean Argeș. Întrucât soţia acestuia nu a vrut să meargă la Pitești, acesta a fost nevoit să facă naveta, care, de regulă, dura 8-10 ore, în funcţie de trenul cu care mergea, dacă era direct sau trebuia să-l schimbe (…).
• În zilele de sâmbătă şi duminică nu lucra, întrucât nu era necesară prezenţa sa, specializarea pe care o alesese fiind obstetrică-ginecologie. A mai precizat că îşi făcea gărzile în timpul săptămânii, astfel încât să poată pleca vineri la Timişoara. Susţinerile acestuia sunt confirmate de fratele său (Rădulescu Corneliu – n.r.) şi sora sa (Rădulescu Mirela – n.r.)
•  Un alt aspect care va fi avut în vedere este acela că inculpatul (Cătălin Rădulescu – n.r.) a depus cererea de solicitare a titlului de luptător cu rol determinant la data de 8.05.2015, iar decizia privind respingerea oraşului Piteşti a fost dată de comisie ulterior, la data de 22.06.2015.
• Referitor la inadvertenţele din declaraţiile date de inculpat cu privire la data la care a plecat din Timişoara la Bucureşti, instanţa le apreciază ca nefiind relevante prin raportare la acuzaţia formulată conform căreia acesta nu a participat în perioada 16-21 decembrie 1989 la manifestaţiile din Timişoara şi Bucureşti.
•  Aşadar, Curtea de Apel București, în baza principiului liberei sau intimei convingeri, evaluând materialul probator în ansamblul său, deşi raţionamentul expus de organele de urmărire penală în formularea acuzaţiei împotriva inculpatului (Rădulescu Cătălin – n.r.) poate conduce în aparenţă la concluzia săvârşirii unei infracţiuni de fals în declaraţii, apreciază că în prezenta cauză nu este îndeplinită cerinţa înlăturării îndoielii rezonabile pentru a crea convingerea instanţei asupra existenţei faptei penale.
• Materialul probator prezentat anterior nu conduce judecătorul spre formularea unor concluzii suficient de întemeiate, clare și concordante sau a unor prezumții, de fapt, similare și incontestabile asupra neparticipării inculpatului la mişcarea revoluţionară ce a avut loc în Timișoara şi București.
• După cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în jurisprudenţa sa, se impune precizarea că reţinerea unei anumite stări de fapt nu se poate întemeia pe anumite raţionamente logice, prezumţii, în măsura în care acestea nu au o anumită greutate, un caracter de certitudine care să convingă în mod adecvat.
• Prezumţiile simple sunt concluziile unui raţionament logic prin care instanţa de judecată stabileşte probabilitatea unei situaţii de fapt ce constituie fapta în litigiu în cauza penală, în baza căreia se efectuează examenul de tipicitate a infracţiunii care formează obiectul acuzaţiei penale. Aceste fapte pot fi indirect probate, pe cale inferenţială, pornind de la situaţii de fapt cunoscute de instanţă pe bază de probe.
• Prezumţiile simple au natura unor simple presupuneri, în măsura în care nu se poate reţine existenţa unor premise certe din care să fie trase concluzii în baza unui raţionament inductiv sau deductiv. Chiar şi în condiţiile existenţei unor premise certe, prezumţiile simple nu oferă, în sine, certitudine, ci numai o concluzie de probabilitate stabilită în baza unui raţionament.
• Pentru realizarea unei constatări a comiterii faptei tipice în condiţiile standardului de probă dincolo de orice îndoială rezonabilă, aceste prezumţii simple trebuie să se plaseze în vecinătatea certitudinii, iar de orice dubiu profită inculpatul (…).
•  În acelaşi sens, Curtea Constituţională a reţinut în decizia din 31.10.2023 că standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă este rezultatul tendinței de obiectivizare a cerinţei convingerii intime a judecătorului care, în esența sa, presupune un grad apreciabil de subiectivitate.
•  Or, luând în considerare principiul prezumţiei de nevinovăţie, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului, în legătură cu fapta imputată, instanțele judecătorești nu își pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să îl achite.
• Pentru toate aceste motive, Curtea de Apel București apreciază că se impune a dispune, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I din Codul de procedură penală, achitarea inculpatului (Rădulescu Cătălin – n.r.) pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală”, se mai arată în documentul citat.

„Mitralieră”, dat pe mâna justiției de DNA ca fals revoluționar

Pe data de 20 decembrie 2021, fostul deputat PSD Cătălin Rădulescu a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru că ar fi obținut ilegal titlul de luptător cu rol determinant în revoluţia din 1989.

Rădulescu este acuzat de procurori de complicitate la abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite şi fals în declaraţii în formă continuată, pentru că ar fi primit titlul de „Luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 – Luptător cu rol determinant”, deşi nu îndeplinea condiţiile prevăzute de lege, potrivit unui comunicat al DNA.

Procurorii susțin că, în cursul anului 2016, inculpații Adrian Sanda, Corina Denisa Tănase și Cristina Valentina Cechi ar fi admis cererea de acordare a titlului de „Luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989 – Luptător cu rol determinant” formulată de Rădulescu, deși acesta nu a desfășurat activități revoluționare într-o localitate în care, în urma acțiunilor și confruntărilor cu forțele de represiune, au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute înainte de 22 decembrie 1989.

Membrii comisiei ar fi admis cererea lui Rădulescu și ar fi constatat îndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea titlului de luptător cu rol determinant doar pe baza a două declarații (din 2015 și 2016) în care acesta ar fi precizat aspecte neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea sa revoluționară în orașele Timișoara și București, în perioada 16-21 decembrie 1989.

Declarațiile ar fi contrazise în mod evident de documentele existente la dosarul administrativ al acestuia, existent la S.S.P.R., din care ar rezulta că inculpatul a desfășurat activitate revoluționară doar în orașul Pitești, începând cu data de 22 decembrie 1989, după fuga dictatorului, nicidecum în orașele Timișoara și București, rețin procurorii.

În urma acestor demersuri, Rădulescu a primit, prin decret prezidențial, titlul de „Luptător cu rol determinant” și a obținut astfel o indemnizație de gratitudine în valoare de 2.020 de lei/lunar (în total 165.640 de lei), începând cu data de 1 ianuarie 2015 până în octombrie 2021, potrivit DNA. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro