Ce a însemnat Merkel pentru România, ce așteptăm de la succesorul ei. “Modelul Merkel va fi dificil de schimbat ori reinventat imediat”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Angela Merkel a înțeles poziționarea României la frontierea UE și a NATO, iar mandatul ei a însemnat mult pentru România. În plus, important a fost și exemplul de stabilitate și adeziune la un sistem de valori liberal. Indiferent de cine va fi viitorul cancelar, politica Germaniei nu se va schimba radical. Pentru succesor, problema fundamentală nu va fi însă să păstreze soliditatea și coeziunea UE, ci să îi apere valorile. Iar dosarele nerezolvate încă de Merkel sunt multe și dificile, spun comentatorii politici consultați de Libertatea.
Cuprins:
Ce lasă în urmă Angela Merkel după 16 ani în fruntea executivului de la Berlin, ce a însemnat mandatul ei pentru România? Libertatea a vorbit cu trei comentatori - fostul ministru de Externe al României Cristian Diaconescu, analistul și consultantul politic Radu Magdin și tânărul Tudor Dan Ancuța, un cunoscător al politicii germane, care a studiat și locuiește la Berlin, pentru a afla răspunsul la întrebări, în ziua alegerilor din Germania.
Care este principala moștenire a lui Merkel?
Cristian Diaconescu, fost ministru de externe: „Angela Merkel este cancelar din 2005. În toată această perioadă s-au schimbat patru președinți ai Franței, cinci ai Marii Britanii și opt ai Italiei. Angela Merkel era cunoscută în lumea relațiilor internaționale ca cea mai bună specialistă în neutralizarea crizelor”.
Îmi amintesc ce îmi spunea la un moment dat Alexander Stubb, care a fost premierul Finlandei. „Uită-te la Angela Merkel, este singura dintre noi care poate conduce o mașină, noaptea, în situații de ceață, și să țină mașina pe drum, fără a ști neapărat unde vrea să ajungă”.Cristian Diaconescu:
„Ea a venit în funcție în decembrie 2005, într-o perioadă în care procesul de extindere al UE era în plin avânt. Euro era la început, ca monedă funcțională, și exact în anul acela Franța și Olanda blocau tratatul constitutiv al UE. Momentul era unul foarte complicat, un moment de inflexiune. Din acest punct de vedere, succesiunea Angelei Merkel evident va purta amprenta modului în care ea a condus Europa.
„Era foarte bine cunoscută Angela Merkel ca fiind unul dintre cei mai informați lideri europeni. Era foarte atentă la detalii. Știa detaliile negocierilor privind bugetul, cele mai semnificative. Un politician care se exprima foarte clar când spunea ce dorește”.
„Din punct de vedere al deciziei politice, părerile europene erau împărțite. Se accepta leadershipul Angelei Merkel. Pe de altă parte, s-a considerat că a avut o reacție întârziată în ceea ce privește criza din 2008-2010, mai ales privind amenințarea la euro.
„Atunci a fost o discuție interesantă. Angela Merkel în acea perioadă, și Germania insistau foarte serios și în Ecofin și în Consilii ca Grecia să fie scoasă din Zona Euro. În acel moment au intervenit Donald Tusk și președintele Franței, Francois Hollande, încercând să armonizeze întreaga situație, să se revină la dialog. Până la urmă s-a reușit a se ajunge la o variantă.”.
„Și-a asumat riscul într-un moment complicat de a-l susține foarte serios pe Mario Draghi pentru Banca Centrală Europeană. Numirea sa având loc chiar în perioada crizei datoriilor suverane. Sigur, deciziile ei au fost contestate la nivel european, în ceea ce privește criza migrației. Atunci a încercat să impună cotele, a adăugat la deciziile europene acordurile cu Turcia. Aici, cooperarea celorlalți europeni a fost minimală”.
„Ea a fost una dintre cele mai dure opozante a oricărei flexibilități, în mandatul lui Michel Barnier în negocierea cu britanicii privind Brexitul. Din punctul de vedere al părții continentale a UE la acea negociere, Merkel a fost cea care s-a opus, mai ales în ceea ce privește cele patru categorii de libertăți fundamentale, baza funcționării UE”.
„L-a înfruntat pe Trump, dar a fost foarte flexibilă în relația cu Viktor Orban”.
Tudor Dan Ancuța, absolvent de Drept la Universitatea liberă din Berlin, comentator pe tema politicii germane: „Multă lume vorbește despre «mostenirea» lui Merkel ca fiind faptul că a ținut UE unită, în mod special în ultimii 10 ani, când ne-am confruntat cu trei crize enorme (criza economică, criza apărută în urma valurilor de refugiați și cea mai recentă, criza provocată de COVID19) și altele foarte mari (Brexit, Crimeea, Trump)”.
„Este adevarat, Merkel a fost o ancoră și a reușit, prin stilul ei neconvențional, să țină UE unită. Dar care a fost de fapt stilul ei neconvențional? Unii ar argumenta ca tocmai stilul ei a lăsat atât UE cât și Germania vulnerabile în fața multor provocări. Decizii luate pe ultima sută de metri, politică facută reactiv, nu proactiv, centrism par excellence prin nepoziționarea pe multe subiecte cheie, șamd. Desigur aceste critici de multe ori ignoră faptul că la momentul actual atât UE cât și Germania o duc bine”.
Adevărata moștenire a lui Merkel o să fie faptul că reprezintă un exemplu pentru o întreagă generație de tineri, unii viitori politicieni, care cresc cu ideea că marile funcții politice nu sunt blocate exclusiv pentru bărbați.Tudor Dan Ancuța:
„Despre reușitele și nereușitele ei politice, multe absolut firești ținând cont că a condus cea mai mare putere a UE timp de 16 ani, o să se vorbească mult timp, dar despre impactul pe care l-a avut asupra subconștientului politic, nu doar al Germaniei, ci al întregii UE, o să se scrie și o să se dezbată zeci de ani de acum încolo”.
Radu Magdin, analist și consultant politic, a lucrat la Bruxelles în perioada 2007-2012: „Moștenirea lui Merkel nu poate fi rezumată cu ușurință, după 16 ani la conducerea Germaniei, trecând prin unele dintre cele mai dificile crize europene și globale”.
„Unii analiști consideră că moștenirea Angelei Merkel stă în modul în care a gestionat aceste crize: crize financiară din 2008, criza migrației din 2015 și criza pandemică, pe care o trăim chiar acum. Angela Merkel a avut o contribuție majoră la restabilizarea și deschiderea Germaniei și a Europei către lume în aceste contexte dificile, de cele mai multe ori făcând o distincție clară între «politică» și «politici»”.
Această distincție, alături de apetența mult mai mare de a comunica prin politici, este o caracteristică a tuturor mandatelor sale și este strategia care i-a permis să se îndepărteze în unele momente de la cadrul ideologic al propriului partid, punând bazele unor politici progresiste, în linia așteptărilor cetățenilor și fără a le trăda încrederea.Radu Magdin:
„Nu în ultimul rând, Angela Merkel rămâne în istorie ca un exemplu de leadership feminin, atât prin ea însăși, cât și prin femeile pe care le-a susținut de-a lungul timpului în poziții cheie, precum Ursula von der Leyen”.
Ce a însemnat mandatul lui Merkel pentru România?
Cristian Diaconescu: „Pentru România, mandatul a însemnat clarificarea unui aspect cât se poate de evident. Merkel înțelegea poziționarea României la frontierea UE și a NATO. Merkel înțelegea foarte bine ce înseamnă contextul de securitate și de stabilitate în care România are un rol de jucat. Deci era atentă la politicile Bucureștiului din acest punct de vedere. Poate ar părea pentru mulți o chestiune de sine înțeleasă. Dar nu este chiar așa.
Deci din punctul de vedere al relaționării politice și al încurajării pe relația bilaterală a cooperării economice, mandatul cancelarului Merkel a însemnat forte mult.Cristian Diaconescu:
„Din punct de vedere al deciziei, în egală măsură, Germania s-a implicat în temele care preocupă România în mod evident și care rezultă fie din situații de criză - grupul Normandia pe tema Ucrainei - fie la situații complicate, cum este Republica Moldova. Dintre europeni, între statele influente la nivel european, pot să spun că Germania a fost de departe un partener bilateral și regional pe care România a putut să conteze”.
„Evident, fiind un jucător major la nivelul comunității internaționale, interesele Germaniei țineau de aspecte care nu se refereau neapărat la România, deși implicau regiunea. Și aici mă refer la Coridorul Nord Stream 2. Dar din punct de vedere al relației bilaterale, mai ales având în vere pragmatismul lui Merkel, eu aș evalua pozitiv mandatul dânsei”.
Tudor Dan Ancuța: „Din păcate, mandatul lui Merkel nu a însemnat extrem de multe pentru România”.
România a avut o relație bună cu Germania, dar nu mult mai mult de atât. Asta se datorează și faptului că din multe perspective România nu a avut abordarea corectă, activă, în relația cu Germania. Tudor Dan Ancuța:
„Desigur la întâlnirile dintre Merkel și Băsescu au ieșit poze frumoase, la fel și cu Iohannis (lucru care în multe privințe s-a datorat faptului că proveneau din aceeași familie politică), dar legăturile politice dintre România și Germania nu sunt mult mai dezvoltate acum decât erau acum 16 ani (fără să luam în considerare apropierea firească datorată intrării noastre în UE)”.
„Probabil cea mai «consequential» decizie luată de Merkel în legătură cu România, în mod direct, a fost intervenția ei publică vizavi de suspendarea lui Băsescu in 2012, atunci când a declarat ca este inadmisibil ce se întamplă și a cerut o schimbare de curs”.
Radu Magdin: „Cred că mandatul lui Merkel a însemnat două lecții importante pentru România. În primul rând, exemplul dat ca lider de țară, ca exemplu de stabilitate și adeziune la un sistem de valori liberal, alături de modul de abordare a priorităților agendei publice. Dar România nu este Germania, iar Merkel nu este neapărat un model de lider 100% replicabil”.
„Astfel, este important să ne concentrăm pe a doua lecție, legată de modul Germaniei de a face politică europeană în timpul lui Merkel. Este evident, din punctul meu de vedere, că Merkel nu a fost un lider implicat în problemele statelor mai puțin puternice la nivel european, nici un susținător evident al politicilor importante pentru Europa de Est sau al unei integrări mai profunde a unor state precum România”.
Din punctul acesta de vedere, lecția pentru noi este că trebuie să țintim mai sus la nivel european, să facem eforturi reale pentru a ajunge să jucăm în liga statelor puternice, alături de lideri de calibrul lui Merkel.Radu Magdin:
La ce să ne așteptăm (noi și restul Europei) de la succesorul lui Merkel?
Cristian Diaconescu: „Din acest punct de vedere, plecăm de la premisa că fie Scholz, fie Laschet sigur vor veni pe o inerție a politicii germane marcate de Angela Merkel, în legătură cu Europa”.
„Sigur, ea cred că va fi caretaker până la sfârșitul anului, pentru că nu cred că negocierile se vor termina foarte repede.
Aici depinde și de care dintre cei doi va câștiga. Din câte știu eu, Scholz, care este ministru de finanțe și vicecancelar azi, asta ca să fac o trimitere amară la politica din România, este prieten cu Bruno Le Maire (ministrul francez al economiei). Deci s-ar putea să fie un anume timp de atu. Pe de altă parte, nu cred că creștin-democrații nu vor găsi o formulă de compromis, poate prin atragerea Verzilor în proiectul politic”.
În orice caz, nici Scholz, nici Laschet nu se vor îndepărta de la moștenirea lui Merkel. Problema fundamentală nu va fi să păstreze soliditatea și coeziunea UE, ci apărarea valorilor. De aici au apărut și semnalele oarecum de relativizare, inclusiv în ceea ce privește mandatul Angelei Merkel.Cristian Diaconescu:
„Categoric, Franța va face un pas în față. Numai că depinde de ce coridor va încerca Parisul să se exprime. Acum au apărut zone complicate de tensiune, inclusiv decizională în UE, în ceea ce privește o serie de subiecte, și nu știu dacă Franța, mai ales în precampanie electorală, va dori sau va fi capabilă să preia și aceste responsabilități”.
„Macron ar moșteni o situație destul de dificilă. Avem planurile naționale de redresare și reziliență. Problemele nu sunt de aprobare, ci de implementare, în baza a două rapoarte care se vor face anual pe aceste proiecte de modernizare. Din acest punct de vedere este o chestiune care se leagă de a accesa sau de a nu accesa fonduri europene. O decizie de a bloca fondurile europene pentru unul dintre state pe plafoanele de finanțare deja acceptate va fi una extrem de complicată”.
„Și temele privind valorile în UE sunt în continuare nesoluționate, dacă e să mă refer doar la Polonia și Ungaria, care se află și în procedură de sancționare, conform articolului 7 din Tratatul European.
„Sunt multe responsabilități pe care nici Angela Merkel, nici Germania, nici alt stat nu le-au preluat în sensul de a le rezolva, ci mai ales în sensul de a depăși criza, mai ales cea de dialog. De multe ori, în UE se convine că nu se poate conveni. Ceea ce este o chestiune destul de complicată”.
Tudor Dan Ancuța: „E greu de spus la ce să ne așteptăm de la succesorul lui Merkel, pentru că depinde mult cine va fi și depinde cu cine va guverna.
Un lucru este însă cert, fie că vorbim de Scholz, fie că vorbim de Laschet, relația cu România o să fie în mare parte aceeași. De ce? Pentru că așa cum am spus mai sus, țările mici trebuie să facă pașii spre a îmbunătăți relațiile cu țările mari. Nu se întamplă aproape niciodată invers. Dar în mare putem sa ne așteptăm la un, cum zic nemții, «weiter so», adica un «tot așa».Tudor Dan Ancuța:
„Scholz va fi un cancelar fără multă personalitate, care o să aibă de manevrat fie o coaliție de stânga, fie una social liberală. Laschet va fi un cancelar care trebuie să «iasă în evidență», atât pentru propriul partid, cât si pentru coaliție”.
„De altfel, mulți români când vorbesc despre Laschet își aduc aminte de declarația lui deplasată și nefericită cum că din România și Bulgaria provin focarele de Corona. Scholz a provocat și el niște valuri de indignare când a declarat că susține că asistența socială pentru copii ar trebui acordată la nivelul țării din care provine copilul (atunci când copilul nu locuiește împreună cu părinții in Germania, ci se află în țara de proveniență). Răspunsul ăsta a venit la întrebarea unui jurnalist dacă i se pare corect ca cetățenii UE care lucrează în Germania să primească acești bani, chiar dacă copiii lor trăiesc în altă tara, dând România de mai multe ori ca exemplu pentru aceasta practică”.
Radu Magdin: „Chiar dacă Germania intră într-o etapă social-democrată, am îndoieli că lucrurile se vor schimba radical”.
După 16 ani de mandat, “modelul Merkel” va fi dificil de schimbat ori reinventat imediat și din acest punct de vedere cred că, cel puțin momentan, ne putem aștepta la o oarecare continuitate în materie de politică externă a Germaniei, poate mai puțin vocală ori activă, având în vedere că noua coaliție va avea nevoie de o perioadă de consolidare internă.Radu Magdin:
„Nu va fi o tranziție ușoară pentru cetățenii germani, unde adulții tineri cunosc doar «modelul Merkel» de a face politică. De aceea, cred că într-o primă etapă vom vedea o politică externă condiționată de așteptările interne, mai puțin curajoasă pe subiecte sensibile, inclusiv în ceea ce privește politica europeană”.
