Habar nu aveam că România mai are consilieri economici în străinătate. Am aflat că astfel de “specialişti” există cu ocazia, unică, ce-i drept, a unei reuniuni a cărui mentor şi artizan a fost Gabriel Răzvan Toader, şeful Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (IMM). Ei bine, aceşti consilieri, de care nu a auzit nimeni aproape niciodată, au rangul de ministru şi sunt remuneraţi pe măsură. Asta cu toate că nu cred că există om de afaceri care să fi fost ajutat de aceştia. La aceeaşi întâlnire informală am aflat din gura guvernanţilor că nu există criterii pe baza cărora sunt evaluaţi. Cum nu există criterii, e clar că totul se face pe ochi frumoşi şi că mulţi dintre aceştia – care ar fi trebuit să fie o componentă importantă a economiei – au ajuns prin nepotism, pile şi relaţii în aceste posturi.
Funcţii nu călduţe, ci fierbinţi! Cu toate bubele lui, ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, a şters cu ei podeaua: “Pentru o bună parte din economia românească, dumneavoastră nu existaţi. (…) Întreprinzătorul român nu e numai cel care vine la un hotel de cinci stele şi vă invită la masă şi îşi permite să o plătească, e şi cel care vrea să exporte de 10.000 de euro ceva şi nu ştie unde să se ducă sau pe cine să întrebe”, le-a spus Vlădescu. Una peste alta, e bine că aceşti consilieri-miniştri, care erau aproape invizibili şi în număr destul de mare, au fost dibuiţi. E cazul să pună osul la muncă, să lase aroganţa de mari finanţişti şi diplomaţi. Dacă nu, să îngroaşe rândurile şomerilor ! Destul au tocat banii ţării!