Ce faci dacă ai pleoapele căzute?

Ce este “pleoapa căzută” şi din ce motive apare?
Este o coborâre a pleoapei superioare (pleoapa cazută) ca urmare a unei leziuni congenitale sau dobândite a musculaturii sau inervaţiei sale, care are drept rezultat îngustarea spaţiului dintre cele două pleoape, ducând la  micşorarea câmpului vizual. Această problemă are consecinte atât estetice, cât şi funcţionale pentru pacient şi poate fi la un ochi sau la ambii ochi.

În ce constă tratamentul pentru ea?
Unicul tratament este cel chirurgical. Pleoapa căzută congenitală se operează, de regulă (cu unele excepţii), în jurul vârstei de 3 ani, iar cea dobândită la aproximativ 6 luni de la debut. Aceasta este cea mai frecventă (75% din cazuri) şi poate fi simplă (izolată) sau asociată cu alte afecţiuni. |n cazul celei simple, motivul apariţiei este o tulburare (distrofie) a muşchiului ridicator al pleoapei. |n trei din patru cazuri este unilaterală (la un singur ochi) şi deşi, de obicei, are un caracter sporadic, ea are şi o componentă ereditară, apărând în familie de-a lungul mai multor generaţii.
Dacă vorbim de un caz major, copilul compensează deficitul muscular prin contracţia muşchiului frontal (ridică sprânceana) şi printr-o poziţie vicioasă a capului. El încearcă să compenseze zona acoperită de pleoapă ridicând bărbia şi lăsând capul pe spate. |n acest caz se recomandă intervenţia chirurgicală în primul an de viaţă.
Dacă este un caz mic sau mediu, se poate întârzia interveneţia chirurgicală până la vârsta de 12–14 ani, când se poate opera sub anestezie locală, existând astfel posibilitatea unei bune colaborări între medic şi pacient în timpul operaţiei, rezultatul funcţional şi estetic fiind net superior.

Citește mai departe pe www.unica.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE