Ce reprezintă DETECTORUL DE MINCIUNI şi de ce refuză fostul viceguvernator BNR Bogdan Olteanu acest test!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Psihologul Cezar Laurenţiu Cioc descrie caracteristicile testului Poligraf, denumit în mod obişnuit detector de minciuni. Află ce presupune acest test, care este rata de succes în a depista persoanele care spun neadevăruri şi motivele pentru care cei certaţi cu legea fug de acest instrument judiciar.
Cu siguranţă ai auzit de termenul Detector de Minciuni, mai ales în contextul arestărilor spectaculoase realizate de DNA în ultima perioadă. Cel mai recent caz în care această sintagmă a ieşit la rampă este cel al fostului viceguvernator BNR, Bogdan Olteanu. Acesta tinde să refuze sistematic testarea deşi un eventual rezultat în favoarea sa ar cântări greu în evoluţia cazului de luare de mită şi trafic de influenţă în care este acuzat. Motivaţia refuzului este că ar avea probleme sentimentale şi emoţionale. Toate acestea se întamplă în condiţiile în care cel care l-a denunţat la DNA a susţinut şi trecut testul poligraf. Ce reprezintă acest test, ce presupune şi cât cântăreşte în instanţa de judecată aflăm de la psihologul nostru.
“Denumirea ştiinţifică a detectorului de minciuni este aceea de Poligraf. Etimologia cuvântului e din limba greacă unde Polygraphos se traduce prin sintagma “scrieri diversificate”. Aparatul în sine este un dispozitiv complex şi hiperprecis care măsoară, înregistrează şi interpretează parametric fiziologici umani precum frecvenţa cardiacă şi respiratorie, tensiunea arterială sau conductivitatea pielii. Pe lângă acestea examinatorul mai ia în calcul starea generală de anxietate, transpiraţia sau alte reacţii fiziologice specific fiecărui caz în parte“, susţine psihologul.
În ce constă testarea!
„O testare începe cu un interviu pre-test. Subiectului i-se explică faptul că trebuie să dea răspunsuri sincere. Urmează o serie de întrebări de control, întrebări tampon, întrebări comparate şi întrebări strict referitoare la informaţiile a căror veridicitate este testată. Se folosesc ceea ce lingviştii numesc întrebări dihotomice, cu două variante de răspuns care să se excudă reciproc, de exemplu Este numele dumneavostră Ion? Da sau nu! Dacă acestă întrebare este una de control, examinatorul schimbă intenţionat prenumele celui examinat generând astfel modele de reacţii fiziologice atăt la un adevăr pre-testat cât şi la o minciună clară. Se merge pe ideea că într-un fel organismul reacţionează la o întrebare fără încărcătură emoţională şi în cu totul alt fel când întrebarea vizează informaţii compromiţătoare pentru subiectul testat sau neadevăruri generatoare de tensiuni interioare“, mai adaugă specialistul.
Există oameni care pot înşela testul?
„Dispozitivul a evoluat mult în ultimii ani. Rata de acurateţe, susţin specialiştii americani, se apropie de 90%. Cu toate acestea există persoane (un spion din 10 conform CIA) care păcălesc testul. Ei folosesc de o creativitate fascinantă, strâng din dinţi, îşi muşcă limba în timp de dau răspunsul pentru a genera stări fiziologice false, folosesc perspirante puternice să nu transpire, îşi tin respiraţia etc. Cel mai cunoscut caz de înşelare a testului este cel al lui Aldrich Hazen Ames, fost agent CIA devenit între timp spion rus. El a reuşit să păcălească poligraful de mai multe ori consecutiv. Cu toate acestea adevărul a ieşit la lumină ulterior si Ames a fost condamnat în 1994, în prezent el serveşte o condamnare pe viaţă pentru spionaj în penitenciarele americane. Aceste cazuri sunt foarte rare însă, iar rata mare de succes în descoperirea neadevărurilor face din testul poligraf un instrument de care se tem cei care se ştiu a fi cu musca pe căciulă. În instanţa de judecată rezultatul testului este orientativ pentru judecători“, a încheiat Cezar Laurenţiu Cioc, psiholog la Institutul de Cercetare și Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti.
