Ce şi cât să credem din vorbele de CAMPANIE ELECTORALĂ! Specialistul argumentează!

“Votaţi Icsulescu” este mesajul pe care îl vezi scris pe toate gardurile, în intersecţii sau pe corturile de campanie electorală. Pe stradă, niste oameni plătiţi cu firimituri de către Icsulescu vor să te convingă în două-trei vorbe că cel de la care şi-au luat firimiturile merită să fie primar. Se simte că nici ei nu sunt convinşi de asta, dar încearcă să-si justifice micile beneficii. Icsulescu însuşi apare la TV unde, cu o limbă de lemn, ne spune de ce el este diferit şi merită  votat.

“Candidez pentru tine!” Aşa să fie?

Din punct de vedere psihologic, resorturile motivaţionale ale candidaţilor sunt egoiste şi nu altruiste. Beneficiile funcţiilor, atât alese cât şi numite, au fost, de la  revoluţie încoace, personale şi nu sociale. Mintea candidatului la o funcţie publică a stat la cât de bine va da această funcţie în CV, la puterea, banii şi influenţa obţinute de pe urma ei, la ideea că ceilalţi i se vor adresa cu „D-le primar”, făcând o plecăciune. Dacă ai fi putut asculta, prin minune, gândurile candidatiilor postdecembrişti la functiile publice, ai fi auzit ceea ce spunea  Sorin Ovidiu Vântu când a ieşit din închisoare “Treaba noastră era să te furăm pe tine”. Toţi s-au referit la asta drept “confesiunea unui escroc”, dar e atât de generalizabilă şi reală.

Ce câştig dacă votez acum?

Avea dreptate Klaus Iohannis, acum nu toţi candidaţii sunt la fel. Unii, mai neadaptabili, au rămas cu vechi metehne de conducere si cred că odată cu funcţia preiau şi statutul de atotputernic. Ei vor fi viitorii “clienţi ai DNA. Alţii au ajuns, pentru prima oară după revoluţie, în acel punct în care au conştientizat că singurul mod sigur de se lustrui pe ei înşisi sau carierele lor este acum să pună bazele reconstruirii sociale. Este singurul câştig al tău, cetăţene, că datorită DNA-ului care stă la pândă, psihicul politicianului român a ajuns să ia în considerare ideea de a face ceva în scop social şi nu mânării personale. Brusc, din cauza fricii de cătuşe, unii candidaţi chiar iau în considerare că e bine să rămână în istorie pentru că s-au axat pe drumuri, şcoli, spitale, parcări, management de trafic auto, canalizări, parcuri, anvelopări de blocuri sau proiecte sociale. Acesta  este efectul spaimei de beciul domnesc asupra conştientului individual şi colectiv al candidaţilor alegerilor locale din 5 iunie. Această spaimă  va avea ca rezultat diminuarea contractelor cu statul pentru firmele apropiate primarilor şi reducerea abuzurilor în serviciu.

Cum diferenţiem candidaţii?

La români votul a reprezentat fie pedepsirea celor care au dezamăgit în trecut, fie aprobarea cinismului cu care unii candidaţi vopseau blocuri sau ofereau pixuri, brichete, făină, ulei, telefoane mobile sau alte nimicuri. Acesta e nivelul educaţional al majorităţii românilor. Ar fi minunat să ai convingerea intimă că votezi în concordanţă cu principiile tale şi nu neapărat ale unei grupări politice. Perfect ar fi să cunoşti detaliat omul pe care îl votezi. Cănd te abordează staff-ul de campanie pe stradă, arată-le că tu esti seful, nu manifesta obedienţă. Cea mai delicată situaţie este aceea  în care ai la dispoziţie mai multe opţiuni de vot, dar nu crezi în niciuna. E ca şi cum ai alege între mai multe mâncăruri care nu-ti plac în egală măsură, iar societatea, cu sloganul “Dacă nu votezi, nu contezi!”, te-ar presa să alegi pe motiv că altfel ai personalitate periferică. Psihologic privind lucrurile, nu e recomandat să votezi la indicaţiile sau presiunile indirecte ale altor persoane. E de preferat neutralitatea  decăt să fii obiect al manipulării. Dacă doreşti să iei parte activă la vot, documentează-te, citeşte, cunoaşte, foloseste-ti flerul de bun cunoscător al caracterelor umane şi votează în concordanţă cu propriile convingeri în cunoştinţă de cauză.

Psiholog Cezar Laurenţiu Cioc

Institutul de Cercetare şi Dezvoltare a Potenţialului Uman din Bucureşti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE