Ce urmează după pandemii, potrivit istoriei: mai mulți bani cheltuiți, riscuri asumate și tulburări politice și sociale
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Trei sunt lecțiile oferite de istorie pentru perioadele care urmează pandemiilor, arată o analiză a Economist. În primul rând, oamenii cheltuie mai mult, dar incertitudinea persistă. În al doilea rând, criza îi împinge de la spate pe oameni să inoveze, să automatizeze și în general să își asume riscuri. În al treilea rând, inegalitățile deja existente, dar accentuate de pandemie izbucnesc și generează frământări sociale.
Cuprins:
Epidemia de holeră de la începutul anilor 1830 a lovit Franța puternic, omorând 3% din populația Parisului în doar o lună. Spitalele erau copleșite de pacienți ale căror simptome nici nu puteau fi explicate.
Sfârșitul epidemiei însă a declanșat o revenire economică semnificativă, Franța pășind pe urmele Marii Britanii în revoluția industrială.
Pandemia a contribuit însă și la un alt fel de revoluție, așa cum a arătat romanul „Mizerabilii”, care documentează prima parte a anilor 1800 în Franța. Săracii orașului, oamenii cei mai loviți de boală, au izbucnit împotriva bogaților care fugiseră în casele lor de la țară, pentru a evita boala.
A urmat o instabilitate politică întinsă pe ani de zile.
Azi, într-un moment în care pandemia face încă ravagii în țările sărace, statele cu venituri mari și cu acces la vaccinuri se află în pragul unui boom economic post-pandemic.
Guvernele au început să ridice restricțiile, pe măsură ce numărul de infectări și decese scade constant.
Mulți economiști estimează că economia SUA va crește cu mai bine de 6% anul acesta, cu cel puțin patru puncte procentuale mai mult decât ritmul de dinainte de pandemie.
Și alte țări - inclusiv Franța, Marea Britanie, Canada, Italia, Germania și Japonia - intră într-un ritm de creștere rapid. O analiză a The Economist asupra PIB-ului principalelor economii ale lumii, din 1820 și până în prezent, sugerează că o asemenea sincronizare este destul de rară.
De fapt, ea nu a mai avut loc din perioada de revenire economică de după război, din anii 1950.
Situația este atât de neobișnuită, încât economiștii sunt nevoiți să apeleze la analiza episoadelor istorice, pentru a înțelege ce s-ar putea întâmpla în viitorul apropiat.
Iar istoria sugerează că, după perioade de perturbare masivă de origine non-financiară - adică războaie sau pandemii - PIB-ul revine rapid la valoarea inițială.
Dar istoria ne oferă trei lecții.
În primul rând, oamenii sunt dornici să cheltuie iarăși, deși incertitudinea persistă încă. În al doilea rând, crizele încurajează oamenii și companiile să încerce strategii noi, modificând structura economiei.
În al treilea rând, așa cum a arătat „Mizerabilii”, a cărui poveste culminează cu insurecția anti-monarhistă din 1832, aceste crize sunt urmate deseori de frământări politice, cu consecințe economice impredictibile.
Mai multe cheltuieli, dar nu în exces
Exemplele oferite de pandemiile din trecut sugerează că în timpul fazei acute, oamenii se comportă exact cum s-au comportat anul trecut: strâng bani, pe măsură ce oportunitățile de cheltuială se reduc.
În prima jumătate a anilor 1870, în timpul unei epidemii de variolă, rata de economisire a gospodăriilor din Marea Britanie s-a dublat. Și rata de economisire a gospodăriilor din Japonia s-a dublat în timpul Primului Război Mondial.
În anii 1919-1920, pe măsură ce gripa spaniolă făcea ravagii în lume, americanii au economisit mai mulți bani decât în orice an care a urmat, până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Iar când războiul a izbucnit, sumele economisite au crescut iarăși.
Istoria oferă indicii și cu privire la obiceiurile oamenilor în perioada în care viețile revin la normal.
În general, cheltuielile cresc, susținând reducerea șomajului. Nu există însă dovezi privind cheltuirea în exces. Ideea că oamenii au sărbătorit în acest fel sfârșitul epidemiei de ciumă este probabil incorectă.
Nici anii 1920 nu au fost martori ai unei reveniri spectaculoase la normalitate, cel puțin la început. În ultimele zile ale lui 1920, după ce amenințarea gripei spaniole trecuse definitiv, precizează un studiu, bulevardul Broadway și Times Square arătau ce-i drept „ca în zilele bune”, dar în același timp, America era „o națiune bolnavă și obosită”.
Un studiu recent al băncii de investiții Goldman Sachs estimează că în 1946-1949, consumatorii americani au cheltuit doar 20% din banii puși deoparte.
Aceste cheltuieli au susținut revenirea economică de după război, dar rapoartele lunare ale guvernului de la finalul anilor 1940 erau pline cu avertismente privind o posibilă încetinire a economiei, care a și intrat în recesiune în 1948-1949.
Transformarea economiei după pandemie
A doua lecție majoră ține de felul în care funcționează economia după pandemie.
Istoricii cred că epidemia de ciumă i-a făcut pe europeni să fie mai aventuroși. Să te urci pe un vas și să pleci în alte colțuri ale lumii părea mai puțin riscant, într-un moment în care oamenii oricum mureau în jurul tău.
„Appolo's Arrow”, o carte recentă scrisă de Nicholas Christakis de la Universitatea Yale, arată că gripa spaniolă a împins oamenii să își asume mai multe riscuri.
Și într-adevăr, un studiu realizat pentru Biroul Național American de Cercetare Economică, publicat în 1948, a aflat că numărul firmelor înființate a explodat în 1919.
Și azi, scrie The Eeconomist, numărul companiilor înființate este în creștere, pe măsură ce antreprenorii încearcă să umple golurile apărute pe piață.
Alți economiști au trasat o paralelă între pandemii și implementarea tehnologiilor moderne, care reduc forța de muncă. Patronii doresc să limiteze răspândirea bolii, iar roboții, evident, nu se îmbolnăvesc.
Un studiu al cercetătorilor de la FMI a analizat o serie de epidemii recente, inclusiv Ebola și SARS, și a concluzionat că „pandemiile au accelerat folosirea roboților în economie, în special atunci când impactul sanitar este grav și asociat cu o scădere economică”.
Și anii 1920 au fost ani în care automatizarea a fost implementată pe scară largă în America, în special în operarea telefoanelor, unul dintre cele mai comune locuri de muncă pentru tinerele femei americane la începutul anilor 1900.
Unii economiști au făcut o paralelă între epidemia de ciumă și apariția presei tipografice a lui Johannes Gutenberg.
Nu există deocamdată dovezi privind o creștere majoră a automatizării ca urmare a epidemiei COVID, dar cazuri anecdotice au tot apărut.
Mai atenți la inegalitățile accentuate de pandemie
Dacă automatizarea îi va lăsa pe oameni fără locurile de muncă, asta e o altă poveste. Unele cercetări sugerează că muncitorii se descurcă de fapt mai bine în perioadele post-pandemice.
Un studiu publicat de Federal Reserve Bank din San Francisco a concluzionat că salariile cresc. În unele cazuri, acest lucru se întâmplă în urma unui mecanism sumbru - boala reduce numărul muncitorilor, astfel că supraviețuitorii se află într-o poziție mai puternică.
În alte cazuri însă, creșterile salariale vin ca urmare a unor schimbări pe plan politic, ceea ce ne aduce la a treia lecție majoră a pandemiilor.
Când numeroși oameni suferă în același timp, atitudinea populației tinde să devină mai favorabilă față de muncitori. Asta pare că se întâmplă și acum scrie The Economist, care observă că oficialii din întreaga lume sunt mai puțin interesați să reducă datoria publică și mai dornici să reducă șomajul.
Un nou studiu realizat de trei experți de la London School of Economics a aflat de asemenea că pandemia COVID i-a făcut pe oamenii din întreaga lume să fie mai atenți la inegalitățile economice.
Astfel de situații au degenerat, uneori, în trecut, în tulburări politice.
Pandemile expun și accentuează inegalitățile preexistente și îi determină pe cei care sunt dezavantajați să caute o rezolvare.
Epidemia de Ebola din perioada 2013-2016 a dus la o creștere cu 40% a violențelor civile în Africa de vest, potrivit unui studiu.
Cercetări recente ale FMI au luat în calcul efectele a cinci pandemii, printre care Ebola, SARS și Zika, în 133 de țări, începând cu 2001. Concluzia a fost că aceste crize au generat o creștere semnificativă a tulburărilor sociale.
„E rezonabil să ne așteptăm că, pe măsură ce pandemia se calmează, tulburări ar putea izbucni în locuri unde au mai avut loc și în trecut”, au avertizat cercetătorii într-un alt sutdiu pentru FMI.
Aceste tulburări par să atingă apogeul la doi ani după finalul pandemiei.
