Centenarul este omagiat la Alba Iulia cu un monument gândit pe vremea lui Ion Iliescu și care seamănă cu logoul Facebook!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
România nu se termină la București. Există, în presa din provincie, mulți ziariști talentați, care-și bucură cititorii locali, dar care nu au avut șansa de a ajunge, decât rareori, la un public național. Iar publicul suferă, la rându-i, pentru că moldoveanul află rar ce se mai întâmplă în Banat, după cum românul din Crișana nu prea știe ce-l preocupă concret pe compatriotul lui din Dobrogea.Libertatea a invitat mai mulți jurnaliști din provincie să scrie editoriale în ziar. Unii sunt experimentați, alții foarte tineri, toți s-au remarcat prin opiniile lor fie tăioase, fie amuzante, dar mereu informate, despre colțul lor de țară. Vor scrie editoriale de peste tot din țară: Muntenia, Moldova, Ardeal, Dobrogea. România nu se termină la București. Uneori nici nu începe acolo. România Mare a început acum 100 de ani la Alba Iulia și am ales, simbolic, ca de acolo să vină primul invitat permanent al paginilor Libertății: Ovidiu Hațegan, jurnalist din Alba Iulia. Ovidiu Hațegan are 40 de ani, face presă de două decenii și jumătate și lucrează pentru ziarul online local alba24.ro. De astăzi, scrie editoriale și pentru Libertatea.
Impotența mămăligii centenare sau cum să celebrăm un veac de singurătate, la Alba Iulia
Ca să cinstească 1 Decembrie, în linie cu Catedrala Marii Uniri, organizatorii construiesc în grabă un monument de pe vremea lui Ion Iliescu și care seamănă cu emblema Facebook.De Ovidiu Hațegan În anul în care România a făcut-o cel mai tare de oaie, nici Alba Iulia nu se lasă: va oferi brânză telemea cu mămăligă celor peste 100.000 de musafiri care vor descăleca în oraș, cu prilejul Zilei Naționale. Tradiționala fasole cu ciolan de anii trecuți, rezultată în urma combinației dintre primărie și un lung lanț național de magazine vânzătoare de pomelo, mici și banane la ofertă, nu mai are suficientă încărcătură simbolică... Pe de altă parte, amestecul galben și fierbinte, pentru simplul fapt că ar putea exploda într-o zi, e altceva. Exprimă potențial național; cum s-ar spune, este pumnul de fier de la capătul răbdării, care ar putea... jap! Dar nu vrea, preferă să fâsâie. Așa și noi, am fi putut arăta mai bine după un veac de singurătate de la Unire, dar n-am vrut. Centenarul ne-a luat prin surprindere exact cum ia viitura anuală satele din Vaslui. Axul Unirii, realizarea anului în România (în lipsa construcției de autostrăzi și alte chestii logice) se încropește de zor în aceste zile în jurul unui element central care poate fi catalogat cu indulgență ca unul contestabil. Patru cruci imense se apleacă una spre cealaltă formând un fel de logo-cvarter al Facebookului. Unlikeable!
Nici vorbă de plagiat! A fost plănuit în anii ’90, pe vremea omului bicentenar Ion Iliescu, ca rezultat al unui concurs organizat de Ministerul Culturii. Din lipsă de bani, nu a fost construit atunci. Din lipsă de idei, a trebuit construit acum. Din lipsă de Brâncuși, asta e. Bine măcar că vine lumea în Cealaltă Capitală, cum s-a autoporeclit Alba Iulia pe pliantele turistice. Autoritățile nu sunt încă hotărâte cu privire la număr: să tot fie între 100 și 150.000 de vizitatori. O aproximare cât un coșmar logistic. "Atât de multă lume și atât de puține locuri de cazare?" s-au întrebat pe booking apropitarii locali de coșmelii. Tot ei și-au dat și răspunsul, astfel încât norocoșii mai pot găsi câteva camere la prețul de peste 3.000 de lei pe noapte. Până și hotelierii maghiari din zonă au intrat în spiritul Centenarului și sunt și ei în criză de locuri de cazare. La banii ăștia sunt gata să ridice (din bernă) tricolorul. Pentru că tricolorul e baza. Cu el la gât, politicienii anului 2018 vor lăcrima cu gândul la țărișoara lor. Se vor bate cu pumnul la patriotism și vor aproxima patetic versurile imnului național. Cu tupeul solemn al prostului, vor depune coroane de flori la statuia lui Iuliu Maniu din Alba Iulia. Ei, urmașii ideologici ai măcelarilor care au distrus generația Unirii de la 1918 în închisorile staliniste, se bazează încă o dată pe impotența mămăligii.
