Centrele pentru tratarea dependențelor, afacere 100% privată în România. „Am avut persoane care cheltuiau zilnic 2.000 de euro pentru consum” | Reportaj

Plasture pe piept, în locul unei operații pe cord

Potrivit estimărilor guvernamentale, România are peste două milioane de dependenți de droguri, iar numărul celor căzuți în alte vicii (alcool, jocuri de noroc, internet ș.a.m.d.) nu este cunoscut.

Realitatea crudă arată că dependența de droguri și alcool reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în România, dar soluțiile concrete pentru recuperare sunt accesibile unei minorități: cea care are bani de tratament personalizat în clinici private. 

Înființate sub formă de societăți comerciale sau ONG, clinicile pomenite reprezintă un plasture pe piept, în locul unei operații pe cord. Numărul clinicilor este complet insuficient, doar dacă ne gândim că în București sunt peste 30.000 de dependenți de droguri, dar sunt și alte vicii care fac ravagii: alcoolul, internetul și jocurile de noroc. 

Singura variantă oferită de stat: internarea la Psihiatrie

Sute de mii de dependenți din întreaga țară au o singură variantă în sistemul medical de stat: să se interneze la Psihiatrie. În golul lăsat de stat au apărut aceste centre private care adoptă diverse metode de tratament. Nu toți pacienții pot fi vindecați, ci undeva între 45 și 80%, în funcție de clinică. Procentul raportat are legătură doar la cei care au trecut pe acolo, însă media este de maximum 50% dintre dependenți care scapă de probleme pe termen lung.

Recomandări

Cazul bărbatului răpit pe stradă în Timișoara pentru a fi forțat să cerșească la Cluj-Napoca. Fugise de abuzatori din Franța în România

În documentarul Libertatea, reporterul a mers spre clinicile private care susțin că oferă soluții de tratament cu un set de întrebări care să cuprindă răspunsuri legate de condițiile, metodele abordate și prețurile practicate. 

În Transilvania și Moldova sunt cele mai multe, dar ne-am interesat și cum este în Serbia, pentru că acolo pare a exista un tratament miraculos, unde 10.000 de euro zboară rapid din buzunar pentru doar două săptămâni de internare.

Mulți copii încep să fumeze de la 9-10 ani

Potrivit fostei șefe de la ANA (Agenția Națională Antidrog, desființată de puțin timp), chestorul Ramona Dabija, tot mai mulți minori consumă droguri, pornind dintr-o joacă sau un pariu, iar statul pare că le-a închis ușa în față când au dat de dependență. 

Ei nu pot ajunge nici măcar în clinicile private încă, pentru că e nevoie de câteva modificări legislative. Soluțiile rămân cele oficiale: internarea la Psihiatrie. Din discuția cu chestorul Dabija am păstrat câteva date alarmante: foarte mulți minori încep de la 9-10 ani să fumeze, să consume alcool și apoi ajung la droguri, uneori combinate cu jocuri de noroc, dar și cu restul viciilor menționate. Mai mult, pentru că nu-și permit costul drogurilor, copiii încep să facă trafic, iar polițiștii nu au ce să le facă, în situația în care sunt prinși, ceea ce este extrem de rar.

Recomandări

Generalul de top al lui Vladimir Putin anunță că „Al Treilea Război Mondial a început”: „Nimeni să nu se joace cu noi cum au făcut-o cu Iranul”

Cum a spart Târgu Mureș tiparele

La începutul anului 2024, Asociația Social Med a fondat un centru medical pentru tratarea dependenților de droguri. Într-o zonă împădurită, la câteva minute de centrul orașului Târgu Mureș, o clădire modernă ca un hotel găzduiește zeci de dependenți, care au condiții de securitate, confidențialitate și tratament după model occidental. 

Fondatorii sunt psihologul Oana Muntean și psihiatrul Cristian Gaboș-Grecu, care susțin că schimbul de experiență din vestul Europei le-a deschis ochii că România ar avea nevoie de ceva similar. 

După o investiție serioasă, dar confidențială, în centrul de tratament și angajarea unui personal calificat, la un an de la deschidere, cei doi ne-au confirmat comunicatul oficial, susținând că au un procent de succes de 80% privind vindecarea pacienților. 

Autorizat inițial de Ministerul Muncii, la fel ca majoritatea centrelor, Social Med a fost și primul rehab care a cerut autorizație din partea ANA și a fost singurul care a obținut-o până la dizolvarea instituției. Motivul? Uneori, în cazurile rare în care apare sevrajul (dezintoxicarea are loc înainte de internare), specialiștii au nevoie de substitute medicamentoase care pot fi interzise la comercializarea legală. 

Recomandări

Noul pachet de măsuri fiscale vine cu TVA majorat de la 1 iulie. Tanczos Barna: Coaliția va lua decizia finală

Prețurile care scurtează lista pacienților

Între 400 și 500 de lei pe zi trebuie să plătească consumatorul, iar suma nu este la îndemâna celor mai mulți români. „Întâi trebuie să privim ce le oferim. Au condiții de patru stele, trei mese pe zi, ședințe de terapie individuală și de grup, programul este personalizat în funcție de fiecare pacient, sală de sport, bibliotecă, securitate absolută și asistență medicală 24/24. Dacă priviți spre un simplu hotel, unde 80% din ce am spus nu primesc clienții, prețurile sunt tot aici sau chiar mai mari. 

Și acum să vedem care sunt costurile dinainte ale acestor oameni: de obicei, ei dau mai mulți bani pe droguri. Am avut persoane care cheltuiau zilnic 2.000 de euro pentru consum sau chiar mai mult. Am tratat și chiar încercăm să salvăm cât mai multe persoane la tarife mult mai mici, dacă ne-am permite financiar să plătim o mică armată de angajați, plus celelalte lucruri (mâncare, lenjerii, utilități ș.a.m.d.). 

Momentan, spre deosebire de țările dezvoltate, statul nu ne ajută și avem de ales dacă închidem pentru ca oricine să-și permită sau să stabilim un standard financiar modest. În realitate, ar costa mai mult ședințele de terapie unu la unu, de grup, ergoterapie etc., fără internare. Încă sperăm ca statul să întindă o mână acestor persoane care au ajuns să fie dependente”, a detaliat Oana Muntean, managerul Centrului Social Med și președinte al Asociației Social Med.

Bacăul are două centre contrastante

Aflat la ieșirea din orașul Bacău, primul centru vizitat arată ca o pensiune de maximum de margarete, iar al doilea, ca o sală de sport abandonată lângă calea ferată. 

Paradoxal, cel luxos este patronat de un preot care susține că a fost alcoolic, viciu de care nu va scăpa toată viața dacă nu-l controlează prin abstinență totală. Părintele Liviu Burlacu este atipic, extrem de vorbăreț și dur când vine vorba de concurență. 

„Cred că România are nevoie de mult mai multe centre, dar serioase. Nu poți să-ți bați joc de pacienți, să le iei banii și să nu le oferi aproape nimic, ci doar o însăilare de clădire și un program banal de așa-zisă terapie de grup. Noi suntem extrem de serioși, le verificăm analizele, avem aparatura noastră și facem un interviu final pentru a vedea dacă merită să-l primim pe dependent sau nu. 

Ei trebuie să-și dorească, nu să vină la noi ca la tratament și odihnă. Mai ales că nu percepem niciun leu pentru activitatea noastră, unde au absolut tot ce-și doresc de la un centru. În mod firesc, costurile sunt de peste 10.000 de lei, dar suntem sprijiniți de biserică. Sigur, dacă pacienții sunt recunoscători, pot dona, dar nu sunt obligați”, ne-a declarat preotul Burlacu. 

Dacă la centrul intitulat „Izvorul Tămăduirii” intrarea se face printr-o ușă cu telecomandă, la Centrul Oxigen ai impresia că ai nimerit într-o hală abandonată imediat după ce a fost jefuită, cu toate că întreprinderea privată a beneficiat de fonduri europene. 

La câțiva metri de intrarea cu porțile larg deschise, trec trenurile. În interior arată mai bine ca afară, unde nu este frig, dar pare a fi o improvizație în continuă modificare. După ce ne-a primit, managerul Monica Albu a vrut să știe ce întrebări îi punem, când i-am explicat din start că ne interesează o prezentare a rehabului. 

Nu ne-a permis accesul la saloane, dar am văzut doar singura baie de la parter cu o cadă antică plină cu apă. După negocieri, am ajuns la un compromis să discutăm cu un fost dependent, care acum este psihoterapeut la Oxigen, Ovidiu Capătă. Acesta are o poveste impresionantă, iar tot aici s-a făcut bine pe vremea când centrul era coordonat de preotul Burlacu, plecat între timp să-și facă propriul loc de tratament cu ajutorul bisericii.

Pe când era student, Capătă a căpătat două vicii: jocurile și alcoolul. După ce a pierdut tot, tânărul de odinioară s-a regăsit într-un spațiu care nu inspiră ceva special, dar unde oamenii l-au tras din mocirla dependențelor. Odată revenit, Ovidiu Capătă a decis să ajute la rândul său. 

Tihna de la Centrul Nazaret din Sibiu

Sub egida Crucea Albastră, Centrul Nazaret din Șura Mică, județul Sibiu, este primul din România care s-a deschis dependenților din toate categoriile. Aflat peste drum de primărie, rehabul pare mai mult o pensiune liniștită în care să-ți faci vacanța la bătrânețe. Nu exagerat de luxoasă, dar nici nu ai motive să te plângi. 

Patronat spiritual de preotul Constantin Necula, centrul este coordonat de medicul Holger Lux, un sas care a transformat spațiul într-un loc tihnit, bazat, în general, pe terapie de grup și ergoterapie. Mai exact, pacienții fac parte ca dintr-o mare familie, indiferent de religie sau dacă sunt atei, unde fiecare ajută cu ce poate în gospodărie. 

Sunt femei și bărbați la un loc, iar la vizita noastră am găsit și copilul unui dependent care revine frecvent, ca la un tratament cu nămol. Pică și ajunge aici, apoi își revine și muncește o perioadă până iar cade în brațele viciului. Cu toate că nu apreciază stilul de tratament, preotul Liviu Burlacu aici a ajuns prima oară când s-a pus pe picioare din alcoolism. Mai puțin vorbăreț, medicul Lux ne-a povestit cum de i-a venit ideea în urmă cu aproape două decenii. 

Clujul e fruncea, dar uneori încruntată

Teen Chalange are în Cluj un rehab care pare pustiu, ca o frumoasă pușcărie abandonată în mijlocul orașului. Amplasată între câteva vile, clădirea nu arată că ar fi locuită. Dacă suni la interfon, o faci degeaba. Există un cod pe care-l știu angajații. Curios, un vecin știa codul și astfel a apărut la poartă un tânăr tatuat care ne-a comunicat că ne va căuta șeful când va avea timp. Au trecut câteva luni fără să fim contactați. Încercările repetate de a discuta detaliat cu cineva din organizație s-au dovedit a fi doar un lung șir de amânări. 

La fel s-a întâmplat și în cazul centrelor din Alba (Clinica Laura Catană) și Suceava (Clinica Aliat), unde fondatoarele n-au răspuns la telefon, nici la mesaje, iar alte angajate ne-au spus că vor reveni când vor avea ceva de comunicat. În general, acest lucru se petrece în clinicile care sunt administrate de diverse culte religioase, unde angajații se arată reticenți față de presă.

În final, cel mai extins centru din țară este Eurosan Clinic, controlat 100% de un singur om: doctorul Florin Mărghitaș. Acesta ne-a povestit că experiența sa de peste 15 ani în Germania l-a condus în această afacere cu dependenții. Toate investițiile sale în cele patru centre sunt făcute cu bani de la bancă, iar profitul se arată an de an, cu toate ratele imense. 

Investiție de un milion de euro

Potrivit dr. Mărghitaș, fiecare rehab l-a costat un milion de euro pentru achiziționarea clădirii și apoi adaptarea ei. Cea din Cluj este la finalul unei străzi unde se termină și asfaltul, printre case particulare, iar clinica are două funcții: de secție psihiatrică (unde se face dezintoxicarea) și de terapie. 

Oricum, sunt insuficiente locuri de cazare pentru pacienți, consideră patronul centrelor, care speră ca România să vină cu o ofertă mult mai mare și cu un ajutor din partea statului. Comparativ, doctorul ne-a spus că în Germania sunt peste 300 de clinici private, dar majoritatea subvenționate de stat. Stat care oferă și el condiții de tratament, nu doar de dezintoxicare la Psihiatrie. 

Belgrad, parfum de 10.000 de euro

Aproape de noi, la Belgrad, o clinică promite miracole: tratarea dependenților în 14 zile. MedTim este o clinică extrem de bine organizată în online, unde promisiunea din reclamă este completată cu tot felul de detalii. Mai mult, pacienților români li se vorbește în limba natală. Atât la întrebările telefonice, cât și-n centru. Reporterul Libertatea a întrebat care este costul acestui miracol, iar specialista în comunicare ne-a răspuns că, de obicei, tratamentul costă 5.000 de euro pentru o singură adicție. 

De obicei însă, drogurile sunt legate de alcool, iar pachetul ajunge la 10.000 de euro. În afară de interviu, analize și ședința cu psihologul, pacientului îi sunt injectate intravenos substanțe, pentru a răspunde mai bine sugestiilor specialistului. După cele două săptămâni, dependentul primește câteva fiole care să-i inhibe dorința de a reveni la vicii și pe care le poate face singur sau revenind la centru. 

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro