Primul autoturism românesc, un model Dacia, promitea o viață modernă pentru clasa muncitoare din România socialistă a anilor '60
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lansată într-o perioadă de efervescență economică, Dacia 1100 nu a fost doar prima mașină ieșită pe porțile fabricii de la Mioveni, ci și promisiunea unei vieți moderne pentru clasa muncitoare din România socialistă. Deși a avut o carieră scurtă, acest model rămâne un punct de referință în inima colecționarilor și a istoriei naționale.
Din 23 ianuarie, la chioșcurile de ziare, sau online pe Colecții Libertatea, poți achiziționa primul model din seria Mașini de neuitat, Dacia 1100, revista + macheta metalica la scara 1:60, la prețul de 7,99 lei.
Povestea începe în anul 1966, când Guvernul României semnează un acord istoric cu producătorul francez Renault pentru construirea unei fabrici Dacia la Mioveni, lângă Pitești. Scopul era clar: crearea unei industrii auto autohtone capabile să producă un vehicul fiabil și accesibil.
Primul model ales pentru a fi fabricat sub licență a fost Renault 8 (R8), redenumit pentru piața locală Dacia 1100. Prima unitate a ieșit de pe linia de asamblare în august 1968, marcând nașterea oficială a mărcii Dacia.
Dacia 1100 era o berlină cu patru portiere, un design pătrat și un aspect eminamente funcțional. Mașina era echipată cu un motor Sierra de 1.108 cmc, cu patru cilindri în linie, montat în spate. Acesta dezvolta 46 CP, permițând o viteză maximă de 130 km/h.
Accelerația de la 0 la 100 km/h se realiza în 18 secunde, o cifră onorabilă pentru anii '60. Cu un consum mixt de aproximativ 8 litri la 100 km, accentul era pus pe eficiență și robustețe, calități esențiale pentru drumurile dificile din mediul rural românesc.
Tracțiunea spate și suspensia independentă pe toate cele patru roți confereau mașinii o manevrabilitate agilă, ideală pentru orașele aglomerate cu străzi înguste. Interiorul Daciei 1100 reflecta filozofia epocii: funcționalitate înaintea luxului. Habitaclul permitea transportul a patru pasageri în condiții de confort rezonabil.
Tabloul de bord avea un design minimalist, dotat cu vitezometru și indicatoare de bază. Scaunele erau acoperite cu vinil, un material ales special pentru a fi curățat cu ușurință.
Surprinzător pentru mulți, portbagajul era amplasat în partea din față și avea o capacitate de 261 de litri, suficient pentru cumpărăturile zilnice ale unei familii.
Unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale epocii a fost versiunea Dacia 1100S (Sport), apărută în 1969. Se remarca prin farurile duble circulare (față de cele două simple ale modelului standard). Motorul era modificat pentru a genera 55 CP, fiind mai fiabil în competițiile auto. Din cauza producției limitate, aceste unități au fost folosite preponderent de Poliția Română și în raliuri.
Spre deosebire de Renault 8 care oferea nuanțe metalizate, Dacia 1100 era disponibilă doar în cinci culori: roșu 28, gri maro 40, verde 57, albastru 68 și gri 83.
Între 1968 și 1971, au fost fabricate aproximativ 37.000 de unități de Dacia 1100. Succesul său a pregătit terenul pentru „iconicul” model Dacia 1300, lansat în 1969 sub licență Renault 12.
Dincolo de datele tehnice, un fapt inedit: se spune că prima Dacia 1100 fabricată a fost oferită cadou lui Nicolae Ceaușescu. Legenda locală (confirmată parțial de istorici) menționează că pe placuța de identificare a mașinii scria „Primul autoturism de serie fabricat în R.S.R.”.
Astăzi, Dacia 1100 este o piesă de colecție rară. Absența benzii cromate laterale (prezentă la Renault 8) și grila frontală specifică sunt elementele care îi fac pe pasionați să tresară la vederea unui model restaurat. De la simbol al modernizării comuniste, Dacia 1100 a devenit un obiect al nostalgiei, amintind de momentul în care România a început să circule, cu adevărat, pe propriile roți.
