În 1948, Costa Rica și-a desființat definitiv armata. Banii economisiți au transformat țara în lider mondial al reîmpăduririi, dublându-și suprafața forestieră

Anul 1948, momentul în care Costa Rica a ales educația și viitorul în locul armelor

Rădăcinile viziunii progresiste ale acestui stat trebuie căutate într-o decizie politică fără precedent. În 1948, în urma unui scurt, dar sângeros război civil, Costa Rica a luat hotărârea istorică de a-și desființa definitiv armata. Această măsură, consfințită în Constituția din 1949, a transformat națiunea latino-americană într-una dintre puținele țări din lume fără forțe armate permanente.

Bugetul masiv care ar fi fost direcționat în mod normal către apărare și înarmare a fost redirecționat, de-a lungul deceniilor, către educație, sănătate și infrastructură socială. Această mutare strategică a creat o societate stabilă, educată și orientată spre viitor, oferind statului resursele și liniștea necesare pentru a se concentra, ani mai târziu, pe o altă resursă vitală: mediul înconjurător.

De la defrișări masive la o criză ecologică profundă

Chiar și cu o bază socială solidă, Costa Rica nu a fost ocolită de lăcomia economică a secolului XX. Pe la jumătatea secolului trecut, pădurile tropicale acopereau aproape în întregime teritoriul statului. Totuși, deceniile de tăieri necontrolate pentru a converti rapid resursele naturale în profit, în special pentru agricultură și creșterea vitelor, au devastat acest peisaj idilic. Până la începutul anilor 80, țara pierduse aproximativ două treimi din coronamentul său forestier. Această distrugere masivă a dus la degradarea solului și a pus în pericol habitatele unor specii unice. Situația părea fără ieșire, iar viitorul biodiversității era sub un semn major de întrebare.

Statul a început să plătească proprietarii pentru a proteja natura

Înțelegând potențialul ecosistemelor sale bogate și având un aparat de stat neîmpovărat de cheltuieli militare, factorii de decizie au luat măsuri drastice. Autoritățile au restricționat numărul permiselor de exploatare forestieră și au înființat o comisie națională pentru a controla cu strictețe activitatea din păduri.

Momentul decisiv care a inversat soarta naturii a avut loc în 1996, odată cu introducerea unui sistem inovator de plăți pentru serviciile de mediu. Prin intermediul unui Fond Național Forestier, proprietarii de terenuri au început să primească stimulente financiare directe pe hectar pentru a-și conserva parcelele și pentru a preveni degradarea acestora. Fondul a fost susținut inteligent din taxe interne aplicate combustibililor fosili, reflectând aceeași mentalitate prin care, în 1948, fondurile militare fuseseră mutate către bunăstarea civilă. Rezultatul a fost imediat: rata defrișărilor a încetinit, a ajuns ulterior la zero, iar pădurile au început să se regenereze.

Ecoturismul și succesul economic național

Investiția în natură s-a dovedit a fi cea mai bună decizie economică modernă a statului. Eforturile de regenerare a pădurilor tropicale au dus la o explozie a ecoturismului și a turismului de aventură, industrii care depind în totalitate de existența unor ecosisteme sănătoase. În prezent, aproximativ jumătate din Produsul Intern Brut (PIB) al națiunii este legat de industria turismului.

Pe lângă beneficiile uriașe de mediu, precum stocarea emisiilor de carbon și filtrarea apei, programul guvernamental a creat zeci de mii de locuri de muncă directe și indirecte. Astăzi, autoritățile au extins măsurile de protecție, iar mai mult de jumătate din coronamentul forestier al țării este reprezentat de păduri secundare, adică zone care s-au regenerat după ce fuseseră inițial curățate sau degradate.

Un model esențial în combaterea schimbărilor climatice

Succesul din Costa Rica rămâne, din păcate, o excepție la nivel global. Pierderea suprafețelor forestiere tropicale la nivel mondial continuă într-un ritm alarmant, defrișarea pentru agricultură rămânând principalul factor agravant. În contextul în care schimbările climatice aduc fenomene meteo tot mai extreme, exemplul statului costarican demonstrează că politicile ferme și stimulentele financiare corecte pot inversa acest declin. Decizia de a renunța la armată în favoarea prosperității civile, urmată de decizia de a plăti pentru protejarea naturii, arată lumii întregi că dezvoltarea economică și conservarea mediului pot funcționa în perfectă armonie.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE