Crăciunul pe rit vechi. Totul despre masa de sărbătoare a sârbilor din Banat, de la un blogger culinar celebru
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În unele familii din Banat, Crăciunul se celebrează de două ori. O dată la final de an și o dată la început de an, când are loc Crăciunul pe rit vechi. Sârbii sărbătoresc luni, 6 ianuarie, Ajunul, marți prima zi de Crăciun, iar atmosfera în casă este una specială.
Crăciunul este, fără doar și poate, o sărbătoare a familiei. Întâmplarea face ca Laura Laurențiu, blogger culinar celebru în Banat, să facă parte dintr-o familie de etnie sârbă, astfel că Libertatea a vorbit cu ea despre provocările prin care trece femeia din casă pentru o astfel de sărbătoare.
”Este vorba despre sărbătoarea unei minorități, o comunitate relativ mică, permanent preocupată de păstrarea indentității proprii, așa că Božić – Crăciunul sârbesc iese din limitele casei în comunitate, care în acest caz este percepută ca o familie extinsă”, spune aceasta.
Laura Laurențiu celebrează de 17 ani încoace atât Crăciunul românesc, cât și pe cel pe rit vechi.
Din câte am putut să observ în cei șaptesprezece ani de când am intrat într-o familie de etnie sârbă, există o diferență clară între cina din Ajun - Badnji Dan - și prânzul sau cina din ziua de Crăciun – Božić. Ambele zile, însă, sunt pline de simboluri și de tradiții frumoase.Laura Laurențiu, blogger culinar
Sârbii se trezesc devreme în ziua de Ajun – Badnji Dan, înainte de ora 5, ca să pregătească gospodăria pentru colindători. Presară pe podea paie, iar sub masă așază un ciur cu boabe de cereale, nuci și o sticlă mică de țuică.
”Colindătorii, copiii din comunitate, ajung înainte de răsăritul soarelui și se așează în jurul mesei, imitând sunetele specifice ale animalelor din gospodării (pui, gâște, rațe, porci, vaci etc). Gazda presară deasupra capetelor copiilor boabe iar ceea ce cade pe jos nu se mătură, rămâne acolo pe durata întregii sărbători a Crăciunului, în semn de bunăstare și fertilitate”, spune Laura Laurențiu.
La lăsatul serii, sârbii aprind Badnjakul în curtea bisericii, un trunchi de stejar care simbolizează focul în jurul căruia s-au adunat păstorii în noaptea nașterii lui Iisus. Este un foc care purifică și în jurul căruia se cântă colinde și se împart daruri pentru copii. După arderea stejarului, sârbii se duc să ia cina de Ajun – Badnji Dan.
”Cina de Badnji Dan este una de post, desfășurată într-un cadru plin de simboluri. Pe masă este așternut un sac de iută, se presară paie și deasupra lor se așterne fața de masă. Se servește obligatoriu fasole, atât ciorbă, cât și scăzută, prune uscate, tăiței cu mac și, acolo unde comunitatea este în apropierea apei, și pește (de exemplu, în Clisura Dunării)”, ne mai spune bloggerul culinar.
Česnica și bănuțul de aur sau argint
Dacă ziua de Ajun este una mai specială pentru sârbii din Banat, prima zi de Crăciun seamănă foarte mult cu cea a Crăciunului românesc. De pe masă nu lipsesc supa, sarmalele, friptura și cârnații, dar și o sumedenie de prăjituri.
”Banatul este o zonă multiculturală, așa că multe dintre rețetele de pe masă au călătorit din casă, fără bariere de etnie, le vom găsi și pe masa românilor și pe cea a ungurilor sau germanilor. Cu singuranță, în fiecare casă de bănățean, indiferent de etnie, se mănâncă cu plăcere supă de cocoș sau găină, sarmale, friptura de porc la cuptor – schweinbraten, pregătită după tipicul nemțesc, tortul Doboș), cremșnitul, tortul cu nucă, prăjitura Jerbo, prăjitura Budapesta, baigli etc.”, ne spune Laura Laurențiu.
Există însă un preparat care le este specific doar sârbilor: česnica, prăjitura ce ascunde un bănuț de argint sau de aur. Poate fi o pâine rotundă, mai ales în Serbia, sau să semene cu o baclava, în cazul celor din Banat și Vojvodina.
Česnica noastră e făcută din multe foi fine din aluat fără drojdie, umplute cu nucă și fructe uscate. Între foile astea se ascunde neapărat un bănuț de argint sau de aur. Persoana care va găsi, la masa de Crăciun, moneda, se spune că va fi din cale-afară de norocoasă în Anul Nou ce va începe peste doar câteva zile, adică pe 14 Ianuarie, după stil vechi.Laura Laurențiu, blogger culinar:
Despre česnica există fel de fel de tradiții: fie trebuie preparată în ziua de Ajun, fie dimineața devreme în ziua de Crăciun. Se mai spune și că apa care se folosește la frâmântat trebuie colectată dintr-un izvor sau o fântână, dimineața, înainte de răsărit, iar în schimbul apei se aruncă în fântână o mână de cereale. Despre apă se crede că va oferi puteri speciale celor care vor mânca česnica, un preparat care nu poate fi pregătit până ce femeia din casă nu se primenește înainte de a se apuca de frământat. Iar făina folosită trebuie luată dintr-un sac neînceput. Tradiția mai spune că, după ce e gata aluatul, gospodina ar fi bine să atingă cu mâinile pe care mai lasă câteva bucăți de aluat stupi, adăpostul animalelor, vița de vie și pomii fructiferi, ceea ce înseamnă fertilitate.
”Momentul cel mai așteptat este cel în care se împarte česnica și, de obicei, mamele și bunicile au grijă ca bănuțul norocos să ajungă la copii, care se bucură foarte tare”, mai povestește Laura Laurențiu.
Aici găsiți rețeta pentru česnica, dar și alte bucate pregătite de sârbii din Banat de sărbătoare!
