Sondajul pe care televiziunile de știri nu-l doresc: adevărata încredere, între degradare și absența reformei

De ce n-ar fi bine de știut de câtă încredere se mai bucură acești oameni care, în fiecare seară, livrează publicului informații, știri, breaking news despre ce se petrece în țară și în lume? Nu singuri, ci împreună cu invitații lor: analiști, experți, părerologi, comentatori. Fiecare moderator își are lista de indivizi care ne explică „cum stă treaba” cu diverse probleme importante ale actualității. Ei sunt aleși pe „sprânceană” și se pricep la toate.

De ce, oare, nu se face un barometru și în privința acestor invitați care își dau cu părerea, pentru a măsura gradul de popularitate și încredere al românilor? Să vedem ce încredere au prestatori de servicii precum Mugur Ciuvică (Antena 3 CNN), Sabin Orcan (Digi24), Cristian Tudor Popescu, care își dă cu părerea la B1 TV, și mai toate figurile triste și deprimante de la Realitatea Plus, care au rămas acum fără loc de muncă. De ce acești comentatori n-ar merita să fie supuși unei astfel de măsurători? Ca să știm câte parale mai valorează, la masa încrederii, moderatorii și invitații lor. Ar fi irelevant acest barometru? Deranjant pentru orgoliile vedetelor?

Dar cât de relevant este să-i auzim pe moderatori și invitați vorbind (aiurea în tramvai) despre gradul de încredere al lui Nicușor Dan? De ce n-ar fi normal ca moderatorul să adauge imediat, în timp ce burtiera de pe micul ecran anunță dezastrul încrederii prezidențiale, și nivelul său de încredere: 15%, 20%, 80%, cât o fi? Așa, de dragul transparenței și echilibrului. 

Mai mult, la fiecare moderator și invitat de-al său ar trebui să se afișeze gradul de încredere, într-un colț al ecranului, dar la vedere. Adică, dacă are o criză isterică Laura Chiriac (B1 TV) la adresa lui Donald Trump, să figureze, ca o etichetă, gradul de încredere al românilor în această ziaristă. Și tot așa, la toate vedetele noastre de la televiziunile de știri.

Caraghios? Scandalos? Jignitor? Nicidecum! Ar fi un demers cât se poate de civilizat și transparent. Dacă Gâdea, Ciutacu, Prelipceanu și Alexandrescu vând atâtea subiecte și dezbateri, de ce n-ar suporta afișarea, pe ecran, a procentului de încredere al românilor, ca pe o etichetă de preț pentru un produs din galantarul unui magazin? Adică telespectatorul (cumpărătorul) să știe cât valorează încrederea vânzătorului (moderatorului). Pentru că, nu-i așa?, toată presa noastră, fie că este deontoloagă, progresistă, controlată de moguli, servicii sau partide, are în vedere încrederea. Fără încredere, mică sau mare, nu faci nimic în presă.

Este adevărat că televiziunile noastre de știri au suferit pierderi de audiență în ultimii ani. Specialiștii și analiștii pieței TV pot aduce o mulțime de motive tehnice. Dar, dincolo de rating și market share – indicatori cantitativi pe baza cărora televiziunile încasează bani din publicitatea vândută -, ar trebui văzută și valoarea acestei monede eterne: încrederea. Câtă încredere mai acordă publicul vedetelor noastre, formatori și lideri de opinie?

Cu trecerea anilor, nu numai ratingul s-a depreciat – lucru verificabil în sondajele de audiență –, dar și credibilitatea moderatorilor și comentatorilor. În absența unui studiu, avem doar impresii și percepții. Avem de-a face cu aceleași figuri încruntate, disperate, gomoase, apăsate de „responsabilități majore”, care nu fac decât să inducă telespectatorilor panică și temeri (ne atacă rușii cu dronele!, ne atacă Iranul cu rachetele, avem amenințare nucleară!), să manipuleze și să obtureze destule evenimente semnificative din realitate.

Televiziunile de știri nu sunt decât niște furnizori eficienți de spaime, resentimente și angoase. La toate aceste mizerii se mai adaugă una, cea mai mare pe care știu s-o facă: linșajul mediatic. Când primesc ordine sau li se pune „pata” pe cineva, televiziunile noastre își dau arama pe față și își manifestă utilitatea pentru care au fost înființate și funcționează: linșajul. 

La acest serviciu al linșajului excelează România TV, Realitatea Plus și Antena 3 CNN. În cazul acestor trei televiziuni este evidentă funcțiunea de ciomag folosit împotriva adversarilor patronului. Nimeni nu mai supraviețuiește întreg la minte după ce a fost victima unui linșaj – sunt destule dovezi în ultimii douăzeci de ani. 

În cazul Digi24, ciomagul este transformat într-o limbă care se pliază în dosul puterii sau al intereselor patronului. Nu avem de-a face cu independență jurnalistică, ci cu propagandă. TVR Info, B1 TV și Euronews sunt, la rândul lor, mostre de propagandă.

Este de-a dreptul caraghios și te umflă râsul când vezi un moderator încruntat sau un analist grav care îi cere imperios lui Ilie Bolojan să reformeze administrația. În loc să dea lecții despre reformă, televiziunile noastre și țuțerii lor ar trebui să se reformeze. De ani de zile, avem aceleași figuri prăfuite de moderatori, care se forțează să fie incisivi și credibili, dar, în realitate, sunt ținuți în perfuzii, ca niște victime ale datoriei. 

Este evident că televiziunile n-au niciun gând să se reformeze, să găsească alte formate de emisiuni și dezbateri, să schimbe garniturile de ziariști și clămpănitori. Pentru că această „stare de lucruri” le convine. Reforma necesită profesionalism și bani. Poate că bani s-ar găsi, dar cu profesionalismul este mai greu, pentru că s-au acumulat prea multe mediocrități și impostori în televiziunile noastre. Cum să-i dai afară? Cum să scapi de ei? Cum să mai ai încredere, ca telespectator, într-o piață degradată și irelevantă?

Tocmai de aceea, un barometru care să măsoare încrederea în vedetele de știri ar fi binevenit. Ca să știm dacă am ajuns la fundul sacului, la limita răbdării, în culmea degradării umane. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE