Cine a câștigat și cine a pierdut în războiul din Iran? Două publicații internaționale de top văd diferit rezultatele conflictului

Contrar părerii generale, războiul nu a distrus alianțele Americii

Chiar dacă NATO a fost fragilizat încă dinainte de conflict, Statele Unite colaborează strâns cu aliați-cheie. Germania, de exemplu, găzduiește baze esențiale pentru transportul aerian spre Orientul Mijlociu. Cancelarul Friedrich Merz a recunoscut anul trecut că „lupta împotriva Iranului este o muncă murdară pe care Israelul o face pentru noi toți.”

Mai mult, SUA colaborează intens cu Israelul, care dispune de o forță aeriană semnificativ mai mare decât cea a Regatului Unit. De asemenea, statele din Golf oferă baze strategice, iar experți ucraineni în tehnologie militară contribuie activ la operațiuni. Potrivit The Atlantic, această colaborare între finanțarea din Golf și inovația ucraineană conturează o nouă alianță benefică pentru Statele Unite.

Beneficiile Rusiei și Chinei din conflictul iranian sunt minime în fața declinului economic rus

Afirmația că războiul avantajează Rusia și China este supraevaluată. În timp ce Rusia poate obține beneficii temporare din exportul de petrol, industria sa petrochimică a suferit lovituri masive din partea Ucrainei. Economia rusă, deja în declin, se confruntă cu dificultăți majore pe câmpul de luptă.

În ceea ce privește China, ideea că SUA își epuizează stocurile de muniții sofisticate ar putea părea atractivă pentru Beijing. Totuși, deciziile de a lansa conflicte globale nu se bazează exclusiv pe astfel de calcule. Administrația americană a demonstrat că este dispusă să susțină un război nepopular și să investească masiv în modernizarea forțelor armate, cu un buget de 1,5 trilioane de dolari alocat recent. Potrivit The Atlantic, acest lucru ar putea descuraja inițiativele agresive ale Chinei.

• Citește și opinia lui Daniel Gorgonaru pe subiect: Ciudatul război câștigat de toți combatanții și pierdut de spectatori

Teheranul nu a devenit o superputere. Infrastructura și apărarea Iranului sunt la pământ

Deși unii consideră că războiul a transformat Iranul într-o mare putere, faptele arată contrariul. Iranul a fost supus la mii de lovituri aeriene de precizie, și-a pierdut o mare parte din infrastructura industrială, iar forțele sale navale și de apărare aeriană au fost aproape anihilate. Deși Iranul controlează temporar strâmtoarea Ormuz, capacitatea sa de a o menține închisă pe termen lung este discutabilă.

Regimul de la Teheran a alienat și mai mult vecinii prin acțiunile sale agresive, consolidând cooperarea dintre Israel și alte state din regiune. În plus, descoperirile recente despre viața de lux a rudelor unor lideri iranieni în SUA ridică întrebări despre loialitatea și duritatea elitei conducătoare.

Cealaltă față a monedei: Iranul a ieșit mai întărit din acest conflict, iar Statele Unite și-au redus mult influența

O poziție diferită de analiza The Atlantic o are renumita revistă The Conversation care a apelat la cinci experți de top pentru a ne lămuri cum ar putea arăta raportul de putere din Orientul MIjlociu după ce acest război se va încheia.

Scott Lucas, profesor de politică internațională la University College Dublin, subliniază că războiul a distrus complet cadrele care preveneau astfel de conflicte. „Nu mai putem vorbi de leadership american”, afirmă el, adăugând că „statele Golfului sunt acum mai nesigure ca niciodată, iar piețele energetice rămân instabile”. În plus, Lucas evidențiază că asasinarea liderului suprem iranian, Ali Khamenei, și lipsa unui plan coerent din partea administrației Trump complică și mai mult situația diplomatică.

Andrew Thomas, lector în studii despre Orientul Mijlociu la Deakin University, consideră că războiul va întări poziția geopolitică a Iranului pe termen lung, chiar dacă regimul a suferit pierderi semnificative.

Potrivit Jessicăi Genauer, profesor asociat de relații internaționale la University of New South Wales, conflictul a spulberat eforturile de integrare regională ale Israelului. „Acordurile Abraham, care vizau consolidarea legăturilor economice și de securitate între Israel și statele arabe, au fost grav afectate”, afirmă Genauer. Ea adaugă că atacurile iraniene au subminat rațiunea care stătea la baza acestor cooperări și au alimentat rezistența internă în statele Golfului față de apropierea de Israel.

Kristian Coates Ulrichsen, cercetător la Baker Institute din cadrul Rice University, atrage atenția asupra impactului războiului asupra relațiilor de securitate din Golf. „Statele din Golf au văzut de ce este capabil regimul de la Teheran și vor trebui să-și regândească aranjamentele de securitate”, menționează el. Ulrichsen sugerează că state precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite ar putea căuta să își diversifice rețelele diplomatice și de securitate, apelând la alte puteri, precum China sau India, pentru a contracara influența Iranului.

Chris Ogden, profesor asociat la University of Auckland, estimează că Iranul își va consolida controlul asupra Strâmtorii Ormuz. „Iranul va continua să fie un jucător-cheie în tranzitul a aproximativ 20% din oferta mondială de petrol și gaze”, explică el. În plus, Ogden consideră că țările care nu s-au opus Iranului, precum China și India, vor beneficia cel mai mult, aprofundându-și parteneriatele strategice cu Teheranul.

Cu toate acestea, tensiunile din cadrul grupului BRICS+ ar putea întârzia proiecte precum lansarea unei monede comune, menite să contrabalanseze puterea dolarului și influența americană.

Conform experților consultați de The Conversation, războiul din Iran a declanșat o criză complexă, cu efecte care se vor resimți mult timp de acum înainte. De la destabilizarea piețelor energetice globale până la reconfigurarea alianțelor regionale, Orientul Mijlociu se află într-un moment de transformare profundă.

Deși multe aspecte ale acestui război rămân necunoscute, forțele armate ale SUA și aliaților săi demonstrează o capacitate remarcabilă de adaptare și inovație. În contextul salvării spectaculoase a echipajului unui F-15E doborât de Iran, este clar că aceste organizații militare rămân extrem de formidabile. După cum subliniază The Atlantic, pesimismul generalizat ar putea necesita o reevaluare mai atentă a situației reale.

Fondată în 1857 la Boston și deținută astăzi în majoritate de Emerson Collective, publicația The Atlantic și-a consolidat de-a lungul secolelor prestigiul de voce intelectuală moderată, promovând cariere literare de succes și idei politice reformatoare, context în care periodicul a fost desemnat Revista Anului de către American Society of Magazine Editors (ASME) în 2016.

Sursă independentă de știri non-profit, The Conversation reprezintă o colaborare unică între mediul academic și jurnaliști, transformând cercetarea și expertiza în analize accesibile publicului larg. Toate materialele sunt publicate gratuit.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE