Hormonul de creştere este principalul responsabil pentru înălţarea bruscă. Este vorba despre un hormon produs de glanda pituitară, care este situată în cutia craniană, la baza creierului. Acesta absoarbe aminoacizii din intestinul subţire şi îi transportă, prin sistemul sangvin, până la muşchi, stimulând astfel dezvoltarea lor.
Componenta genetică are şi ea un rol decisiv. De regulă, copiii care cresc dintr-odată au părinţi care au trecut, la pubertate, prin aceeaşi experienţă.
Cuprins:
De multe ori, creşterea bruscă este însoţită de dureri, provocate de neconcordanţa dintre ritmul în care se dezvoltă sistemul osos, pe de o parte, şi sistemul muscular şi ţesutul conjunctiv, pe de altă parte.
Durerile de creştere au o serie de caracteristici: copilul le resimte la nivelul încheieturii şoldului, la genunchi sau la umăr, între jumătatea coapsei şi jumătatea tibiei - pe ambele părţi, niciodată pe o singură parte!
Durerile au intensitate diferită, apar noaptea şi dispar dimineaţa. Atenţie, dacă suferinţa se face simţită în timpul zilei sau doar pe o singură parte, nu mai este vorba despre dureri de creştere, deci se impun investigaţii medicale amănunţite.
Înălţarea bruscă poate duce la scolioză, de aceea, în perioada creşterii, coloana vertebrală a copilului ar trebui monitorizată atent de medicul ortoped. Deformarea coloanei poate fi prevenită prin corectarea în permanenţă a poziţiei celui mic pe scaun şi prin purtarea ghiozdanului de tip rucsac (nu a genţii de umăr!).
Totodată, părinţii trebuie să aibă grijă ca prichindelul să nu care o greutate foarte mare în spate - prea multe cărţi sau caiete îndesate în ghiozdan. Alte efecte secundare ale înălţării bruşte sunt vergeturile, acele striaţii subţiri, albicioase, care brăzdează pielea de pe braţe, şolduri, fese, gambe, abdomen şi sâni - în cazul fetelor.
Copiii se mai pot plânge, în perioada de creştere, de dificultăţi de respiraţie - spun că simt că se sufocă dacă nu iau o gură mare de aer. Explicaţia: creşterea producându-se accelerat, plămânii nu pot ţine pasul, fiindcă nu se dezvoltă în acelaşi ritm.
Copilul aflat în faza creşterii accelerate are nevoie de un aport sporit de calciu şi de vitamina D, dar nu sub formă de pastile, ci din alimente proaspete.
Dă-i peşte gras, ulei de peşte, susan, pătrunjel, mărar. Proteinele sunt foarte importante pentru dezvoltarea muşchilor, aşa că dieta celui mic trebuie să includă, zilnic, 100-120 de grame de carne sau un ou fiert ori 100-150 de grame de brânză, lapte bătut ori sana.
Între mesele principale, dă-i să ronţăie nuci, alune sau migdale, care furnizează organismului proteine vegetale. Şi nu uita de rădăcinoase - morcov, păstârnac, ţelină, napi etc. Conţin zinc, un element esenţial pentru sănătatea şi elasticitatea pielii.