Toamna, grădinile și piețele sunt pline de gogoșari bine copți. Rotunzi, cărnoși și de un roșu intens, au un gust dulce și o pulpă mai groasă decât cea a ardeilor obișnuiți. Sunt foarte buni proaspeți, tăiați într-o salată, așezați lângă brânzeturi sau transformați într-un sos. Cu toate acestea, pentru mulți dintre noi, gogoșarii devin cu adevărat delicioși după ce sunt murați, dulci-acrișori și crocanți. Află mai multe despre gogoșari, de ce îi preferăm pentru murături, ce beneficii au și cu ce sunt ei de diferiți de ardei roșii.
Cuprins:
Din punct de vedere botanic, gogoșarul este o varietate de ardei dulce din specia Capsicum annuum, de aici și asemănarea atât de mare cu ardeii roșii.
Gogoșarii proaspeți au un conținut mare de apă și puține calorii. O sută de grame furnizează, în general, aproximativ 30–35 de kilocalorii, în jur de 6 grame de carbohidrați și circa 2 grame de fibre, alături de cantități mici de proteine și grăsimi. Valorile pot varia în funcție de soi, gradul de coacere, condițiile de cultivare și durata de păstrare.
Nutrientul pentru care gogoșarul se remarcă în mod special este vitamina C. 100 de grame de gogoșar crud conțin circa 125–130 mg de vitamina C. Este o cantitate care depășește necesarul zilnic de referință pentru mulți adulți. De altfel, gogoșarul și ardeiul roșu se află printre cele mai bogate surse alimentare de vitamina C, alături de citrice, kiwi, căpșuni și broccoli.
Gogoșarii bine copți conțin și carotenoizi, pigmenții vegetali care le dau culoarea roșie. Printre aceștia se numără beta-carotenul care poate fi transformat de organism în vitamina A, în funcție de necesități, arată studiile. Capsantina și capsorubina, caracteristice ardeilor roșii și gogoșarilor, contribuie mai ales la culoarea lor intensă și la activitatea antioxidantă.
Pe lângă acestea, gogoșarii conțin cantități moderate de vitamina E, vitamina B6 și folat, precum și minerale precum potasiul.
Datorită conținutului lor de vitamine, minerale și compuși antioxidanți, gogoșari au o mulțime de beneficii pentru organism.
Vitamina C participă la numeroase procese ale organismului, inclusiv la funcționarea normală a celulelor sistemului imunitar. Includerea lor într-o alimentație diversă ajută la asigurarea aportului necesar de vitamina C. Acest nutrient are și rol antioxidant, contribuind la protejarea împotriva stresului oxidativ.
Vitamina C este necesară pentru sinteza colagenului, o proteină structurală prezentă în piele, vase de sânge, oase, cartilaje, gingii și tendoane. Un aport adecvat susține astfel procesele normale de întreținere și reparare a țesuturilor, inclusiv vindecarea rănilor.
Gogoșarii cruzi sunt cu atât mai benefici, deoarece vitamina C este sensibilă la căldură, lumină, oxigen și păstrare îndelungată. Cantitatea se poate reduce în timpul fierberii, coacerii sau conservării. Asta nu înseamnă că gogoșarii murați sunt lipsiți de valoare nutritivă, ci doar că varianta proaspătă păstrează, de regulă, mai multă vitamina C.
Un beneficiu important al vitaminei C este capacitatea sa de a îmbunătăți absorbția fierului non-hem, forma prezentă în leguminoase, cereale, semințe și legume. De aceea, gogoșarii sunt o asociere inspirată lângă fasole, linte, năut, humus sau preparate din frunze verzi.
De pildă, o salată cu gogoșar crud servită lângă o mâncare de linte aduce mai mult decât gust și prospețime în farfurie. Vitamina C din gogoșar poate face fierul din linte mai ușor de utilizat de către organism.
Susțin sănătatea ochilor
O parte dintre carotenoizii gogoșarilor, în special beta-carotenul și beta-criptoxantina, au activitate de provitamină A. Organismul îi poate transforma în vitamina A, nutrient necesar pentru vedere și funcția imunitară.
O porție de aproximativ 75 de grame de gogoșar crud asigură în jur de 13% din necesarul zilnic de vitamina A.
Fiind compuși liposolubili, carotenoizii se absorb mai bine atunci când gogoșarii sunt consumați alături de o cantitate mică de grăsime. Câteva picături de ulei într-o salată, puține nuci, semințe, avocado sau brânză pot fi suficiente. Prepararea termică poate reduce o parte din vitamina C, dar poate face unii carotenoizi să fie mai accesibili pentru absorbție în organism.
Susțin digestia și sațietatea
Gogoșarii nu sunt alimente extrem de bogate în fibre, însă contribuția lor nu este neglijabilă, mai ales dacă sunt consumați frecvent și alături de alte legume. Fibrele ajută la menținerea unui tranzit intestinal normal.
Pulpa cărnoasă, apa și fibrele dau volum alimentului fără să conțină multe calorii. Prin urmare, gogoșarii pot face o masă mai sățioasă și mai plăcută, fie că sunt adăugați într-o salată, într-un sandviș, lângă o omletă sau într-o garnitură.
Ajută la funcționarea mușchilor și a sistemului nervos
În stare proaspătă, gogoșarii conțin multă apă, potasiu și foarte puțin sodiu. Potasiul este implicat în funcționarea mușchilor și a sistemului nervos și contribuie la menținerea echilibrului lichidelor și a tensiunii arteriale normale.
Gogoșarii și ardeii roșii sunt foarte apropiați din punct de vedere botanic, dar sunt anumite particularități care îi diferențiază. Cu alte cuvinte, un gogoșar copt este un ardei roșu, dar nu orice ardei roșu este gogoșar.
Fac parte din aceeași specie
Atât gogoșarii, cât și cei mai mulți ardei grași, ardei capia și ardei iuți cultivați la noi aparțin speciei Capsicum annuum, din familia Solanaceae. Din aceeași familie botanică mai fac parte roșiile, vinetele și cartofii.
Gogoșarul reprezintă un tip cultivat de ardei dulce, răspândit mai ales în România și în alte regiuni din Europa Centrală și de Est. Este caracterizat prin fructul său mare, rotunjit și turtit, cu suprafața împărțită în lobi bine conturați.
Cea mai evidentă diferență este forma
Gogoșarul are o formă ușor de recunoscut. Este scurt, lat și turtit, având adesea aspectul unei sfere aplatizate. Suprafața nu este netedă, ci împărțită în mai mulți lobi proeminenți, ceea ce îi dă acea formă asemănătoare unei flori sau unui dovleac mic. În funcție de soi, un gogoșar poate ajunge la dimensiuni și greutăți considerabile.
Ardeiul gras roșu obișnuit este, de regulă, mai înalt și mai puțin turtit. Poate avea formă de clopot, de cub sau de prismă, cu trei ori patru lobi în partea inferioară. Unele soiuri sunt aproape pătrate, în timp ce altele sunt ușor alungite.
Ardeiul capia este mult mai lung, îngust și ascuțit către vârf. Din acest motiv, diferența dintre un gogoșar și un capia este vizibilă imediat, chiar dacă amândoi sunt roșii și dulci.
Gogoșarul are, de obicei, pulpa mai groasă
Una dintre caracteristicile importante ale gogoșarului este pulpa consistentă, densă și crocantă. Pereții fructului sunt în general mai groși decât cei ai ardeiului capia și pot fi mai compacți decât ai multor soiuri de ardei gras.
Această pulpă groasă explică de ce gogoșarul suportă atât de bine murarea. Nu se înmoaie la fel de repede, absoarbe aromele din marinadă, dar își poate păstra o textură plăcută. Tocmai contrastul dintre pulpa dulce și zeama acrișoară îl face atât de apreciat.
Gustul este asemănător, dar nu identic
Atât gogoșarii, cât și ardeii grași roșii sunt dulci și, în mod normal, lipsiți de iuțeală.
Gogoșarul are de obicei un gust dulce, concentrat și o aromă vegetală mai pronunțată. Pulpa densă îi oferă și o senzație diferită la mestecare, este fermă, suculentă și crocantă. În cazul unui gogoșar murat, dulceața naturală a pulpei echilibrează foarte bine aciditatea oțetului sau a fermentației. Ardeiul gras roșu poate fi la fel de dulce, dar este uneori mai suculent și mai delicat ca aromă.
Diferențele de gust nu depind doar de tipul de ardei. Soiul propriu-zis, gradul de coacere, expunerea la soare, cantitatea de apă primită de plantă și momentul recoltării pot modifica dulceața și aroma.
Profilul nutrițional de bază este foarte asemănător. Atât gogoșarii, cât și ardeii grași roșii conțin multă apă, puține calorii, fibre, vitamina C, carotenoizi și cantități moderate de folat, vitamina B6, vitamina E și potasiu.
Nu există însă o valoare nutrițională universală pentru toți gogoșarii. Conținutul de vitamine și pigmenți este influențat de soi, maturitate, sol, temperatură, lumină, depozitare și preparare. Din acest motiv, nu putem spune că orice gogoșar are în mod obligatoriu mai multă vitamina C sau mai mult beta-caroten decât orice ardei gras roșu.
Gogoșarul poate părea mai consistent deoarece are o pulpă groasă și densă, însă acest lucru nu înseamnă că este și mai bogat în calorii. Diferențele sunt, în general, mici și contează mai puțin decât contează modul de preparare.
Pulpa groasă și fermă este principalul motiv. Un gogoșar sănătos, proaspăt și bine copt poate rămâne crocant după murare, mai ales dacă nu este opărit excesiv. Forma sa permite tăierea în bucăți late, care se așază bine în borcan și pot fi servite ușor ca garnitură.
Gustul natural dulce se potrivește cu oțetul, sarea, boabele de muștar, piperul, hreanul și frunzele aromatice. Gogoșarii pot fi folosiți și la zacuscă, salate de legume coapte, sosuri sau conserve în sos de roșii.
Ardeii grași roșii pot fi murați la rândul lor și pot ieși foarte gustoși. Totuși, dacă au pereții mai subțiri, textura lor poate deveni mai moale. Ardeii capia sunt preferați mai ales pentru copt, pentru zacuscă și pentru salate, deoarece forma alungită și pulpa mai subțire îi fac ușor de copt și curățat.
Descoperă și Gogoșari pentru iarnă — rețete de gogoșari murați