La muncă, cetățene președinte! România nu mai are timp de pierdut
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cetățene, ce-ai făcut în ultimele patru luni, în care România n-a avut un guvern cu puteri depline? Ți-ai plătit taxele și impozitele. Nu le-ai amânat, ești la zi. Ți-ai plătit întreținerea la bloc. Nu ești restanțier. Ți-ai achitat facturile la curent. N-ai plecat în vacanță, pentru că ai socotit să-ți pui banii la saltea pentru iarna ce va veni. Ai fost un cetățean care și-a îndeplinit toate obligațiile la ANAF, un locatar-model și, în plus, de vreme ce economia este în recesiune, de ce să te duci să te relaxezi în vacanță? Suferi odată cu țara.
Ai făcut mai multe lucruri pentru țară decât președintele Nicușor Dan. Într-adevăr, sunt lucruri mici, foarte mici la scară națională, dar importante pentru tine, cetățean al României. Ar trebui să-l întrebi pe Nicușor Dan:
„Cetățene președinte, tu ce-ai făcut pentru România în ultimele patru luni?”
N-ai nevoie de un raport de activitate. Parcurgând zilnic presa, ai convingerea că acest cetățean, pe care l-ai votat și tu ca să ocupe funcția de președinte, n-a făcut mai nimic pentru țară. Adică, n-a muncit. Ori s-a prefăcut că muncește, ori a tras chiulul. Pentru că munca sa pentru cetățenii țării ar trebui să fie consemnată în niște rezultate. Bune sau proaste, dar să fie niște rezultate. Desemnarea unui premier, care să fie votat sau respins de Parlament, face parte din munca președintelui. În patru luni, spus pe românește, președintele a frecat-o. O vulgaritate, într-adevăr, dar, ca cetățean cu obligațiile și muncile îndeplinite la zi, îți cam pierzi bunele maniere. Te lași pradă disprețului, revoltei și înjurăturilor.
În aceste patru luni de trândăvie, România a pierdut, afundându-se în criză. Ai putut să dormi noaptea relativ bine, conform vârstei, deci nu te-ai frământat, nu te-ai „dat de ceasul morții” pentru că țara ta n-are un guvern. Nu e datoria ta să numești un premier.
Dar președintele poate să plătească pentru aceste patru luni pierdute? Să i se taie leafa. Să i se reducă porția de mâncare la cantina Palatului Cotroceni. Să tragă cu mătura pe trotuarul din fața palatului. Să lucreze pro bono, pe un buldozer, la șantierul autostrăzii Moldovei. Sau să stea câteva zile la izolator, fără aer condiționat, fără lumină și veceu, numai cu o cană cu apă și 300 de grame de pâine, așa cum erau pedepsiți condamnații din lagărele sovietice de pe vremea lui Stalin – ai citit în cartea tulburătoare* a lui Varlam Șalamov, „Povestiri din Kolîma”, volumul 2. Numai că nefericiții oameni stăteau la temperaturi de -50 de grade. Puțini, foarte puțini au supraviețuit. Mă rog, situațiile nu se compară, dar n-ai găsit altă pedeapsă.
În esență, să fie pedepsit și cetățeanul președinte al României pentru că n-a muncit în folosul cetățenilor. Să suporte o penalizare, o pedeapsă mică, o amendă, ceva! Astfel, ai putea să te simți și tu mai bine, cetățene contribuabil al României. N-ai fi mai fericit constatând că cetățeanul președinte Nicușor Dan ispășește o pedeapsă de trei zile la bulău, dar te-ai simți mental împăcat. Cine nu muncește nu mănâncă.
Dacă nu ți-ai fi plătit, în aceste patru luni, impozitele și contribuțiile sociale, n-ar fi dat buzna peste tine ANAF-ul, punându-ți poprire pe conturile bancare și pe averea ta? Sigur că nu te-ar fi iertat. Și nici președintele n-ar fi sărit să-ți achite restanțele la întreținere la bloc! Adică, de ce pentru un cetățean ca tine, care nu-și respectă obligațiile, legea este ciumă, iar pentru un cetățean ca președintele țării, legea este mumă? (Parafrazarea zicalei nu este tocmai inspirată.)
Și până la urmă, cine plătește pentru aceste patru luni fără guvern? Cine este în stare să dea înapoi cele patru luni pierdute de România? Fondul Monetar Internațional? Banca Mondială? Comisia Europeană? Pe bună dreptate, te simți frustrat în calitate de cetățean: dacă țara a fost furată de patru luni pentru că cetățeanul președinte n-a muncit, atunci este firesc să te simți ca un fraier căruia i s-a furat ceva din viață. Pentru că timpul țării este și timpul tău de cetățean. Dar, pentru cetățeanul președinte, această pierdere nu contează.
La intrarea în lagărele de muncă și exterminare din nordul îndepărtat siberian, ai aflat, din aceeași carte a lui Șalamov (pagina 202), că erau afișate aceste inscripții:
„Munca este o chestiune de onoare și glorie, de curaj și eroism.”
Cică ar fi fost vorbele lui Stalin. Sugestia ta de cetățean ar fi ca și pe poarta de la Palatul Cotroceni să fie afișată această inscripție, fără să se precizeze autorul, ca să nu fie lezate sensibilitățile elitelor noastre intelectuale stângiste. Chiar ar fi un imbold pentru cetățeanul nostru președinte să-și onoreze funcția prin muncă, dând dovadă de curaj și eroism. Dar Nicușor Dan nu are curaj și nici nu ține să rămână un erou.
În schimb, are curajul să declare că „aceste patru luni sunt un eșec pentru toată lumea”. Care lume? Lumea politică? Cetățenii României? Și a spus-o cu nonșalanța unui secretar PCR cu propaganda, pentru că numai comuniștii formulau o vină colectivă pentru nerealizarea planului. Adică toată lumea este vinovată pentru eșecul acestor patru luni. Ce nerușinare, cetățene președinte!
Dar tu te simți vinovat, cetățene? Da! Ești vinovat pentru că n-ai plecat la timp din România. Definitiv. Dar ăsta este un eșec personal. Ești nevinovat pentru că, după cum ai trecut în revistă, în aceste patru luni, ai muncit, ți-ai făcut datoria față de statul român, ți-ai plătit toate daravelele.
„Ce-ai de gând să faci în următoarele patru luni, cetățene președinte?”
Asta ar fi o întrebare firească pe care ai putea să i-o adresezi lui Nicușor Dan, așa, ca de la cetățean la cetățean-președinte. (Deținuții din Kolîma așa se adresau comandantului de lagăr: „cetățene comandant”.) Să știi ce are de gând. Să afli dacă se apucă, în sfârșit, de muncă. Pentru că nu poți să te împaci cu această țeapă: tu să muncești, iar președintele să taie frunze la câini.
Cetățene, de ce ți se cere permanent să-ți faci datoria, în timp ce cetățenilor care dețin puterea nu li se cere să răspundă pentru timpul pierdut? România are nevoie de un președinte care muncește. România nu mai poate să piardă timp din cauza unui președinte care pierde timpul.
Cetățene președinte, poți să începi un nou capitol în cartea dumitale de muncă: numește un premier. La muncă, cetățene președinte!
* „Povestiri din Kolîma”, vol. 2, de Varlam Șalamov, traducere de Magda Achim și Alexandra Fenoghen, editura Polirom, 2015.
