Am jucat Crimson Desert pe PC: cât de bun e jocul despre care vorbește toată lumea

Proiectul, care inițial trebuia să fie un titlu online, s-a transformat pe parcurs într-o aventură RPG single-player. L-am testat pe PC, iar concluzia mea este destul de simplă. Jocul este unul fascinant, dar extrem de pretențios și cu tine, dar și cu sistemul tău.

Crimson Desert te bombardează încă de la primele minute cu imagini de-o frumusețe pe care nu o întâlnești la orice joc, dar și cu o avalanșă de activități. Nu e genul de titlu care să meargă pe orice fel de PC, ci mai degrabă o experiență concepută să-ți arate exact de ce ai ales să dai o căruță de bani pe componente de ultimă generație, taxând sistemele mai vechi.

O lume vie în care vezi și explorezi până la „capătul pământului”

Continentul fictiv Pywel este, fără discuție, vedeta acestui joc. Din punct de vedere vizual, ca simplu gamer iubitor de frumos, este imposibil să nu rămâi cu gura căscată. Am mai trăit ceva similar atunci când am jucat prima data Red Dead Redemption 2, iar spre deosebire de alte jocuri care te mint prin ecrane ascunse de încărcare sau ceață care acoperă linia orizontului, Crimson Desert îți oferă o libertate vizuală totală. Oriunde te uiți și vezi ceva, ei bine poți ajunge la acel ceva.

Când personajul principal, mercenarul Kliff, urcă pe creasta unui munte sau zboară pe spatele unei creaturi, poți distinge detalii clare din sate, păduri și cetăți aflate la zeci kilometri distanță.

Lumea se simte incredibil de densă. Iarba se lasă bătută de vânt, pădurile par desprinse din realitate, iar furtunile sau trecerea de la zi la noapte schimbă constant atmosfera. Însă, ca în viață, frumusețea costă.

Dacă nu ai un sistem adus la zi, cât de cât, călătoriile rapide pe cal dintr-o regiune în alta se pot transforma rapid dintr-o plăcere într-un exercițiu de răbdare. Producătorii au mizat totul pe un impact vizual de tip „next-gen”, lăsând pe plan secund ideea de a optimiza jocul mai bine pentru calculatoare ceva mai modeste.

Combat de un dinamism ieșit din comun, pentru care ai nevoie de manual de utilizare

Dacă povestea lui Kliff și a trupei sale de mercenari, Greymanes, devine uneori haotică, cu scene care se succed foarte repede și care-ți lasă impresia că ai pierdut vreun episod din ceva serial, sistemul de luptă salvează absolut tot.

Modul în care te bați în Crimson Desert este probabil cel mai spectaculos lucru pe care l-am văzut în ultima vreme într-un joc open-world. Crimson Desert nu este un joc simplu în care apeși la infinit pe aceeași succesiune de butoane până mor inamicii. E mai mult de atât și infinit mai complex.

Kliff poate schimba armele din mers, trece de la sabie și scut la topoare grele, săbii uriașe pe sitem „two-hand” sau arc pentru învins inamici de la distanță. Partea cea mai impresionantă este realismul mișcărilor. Dacă te bați cu un inamic lângă un perete de stâncă, personajul tău se va folosi automat de perete ca să se împingă, sau să-l prindă pe adversar într-o manevră care pare de multe ori desprinsă din universul WWE. Ceea ce adaugă și mai multă distracție în ecuație.

Totuși, trebuie să știi că jocul nu te ține deloc de mână. În primele ore vei fi complet copleșit de numărul uriaș de combinații de taste, mai ales dacă nu joci pe controller. Interfața nu îți explică foarte clar ce ai de făcut, așa că primele bătălii mari cu boșii de început vor fi luate pe încercate, până prinzi exact pattern-ul.

Aș vrea să zic că sistemul de combat e aproape „souls-like” dar ar fi o exagerare. Totuși, e ceva mai simplu de atât. În plus, e extrem de satisfăcător când înveți schema de control, însă începutul poate fi de-a dreptul frustrant.

Performanța din punct de vedere tehnic

Eu am jucat Crimson Desert în rezoluție 1440p, iar jocul a reușit să livreze unul dintre cele mai impresionante peisaje din titlurile open-world actuale. Însă asta e posibil doar dacă sistemul tău este echipat cu o placă video high-end.

Atunci când te bazezi exclusiv pe puterea brută a GPU-ului, fără niciun fel de ajustare software sau reconstrucție de imagine, Pywel își arată colții. Jocul rulează fluent în momentele de explorare liniștită, dar tinde să scadă rapid spre pragul critic de 60 de cadre pe secundă în timpul bătăliilor aglomerate, pline de efecte și distrugeri.

Pentru a obține o fluiditate mult mai bună, jocul devine complet dependent de rularea sistemelor de upscaling și de generare artificială de cadre, de care nu duci lipsă atunci când te uiți prin meniul de opțiuni. Un alt aspect foarte important de notat ar fi că Crimson Desert nu a fost gândit să ruleze bine în mod clasic, el fiind un produs la care randamentul maxim este imposibil de obținut fără compromisul acceptării unor imagini parțial reconstruite prin algoritmi.

Jocul poate părea prea încărcat la prima vedere

Pe lângă lupte și explorare, Crimson Desert vrea să fie totul, în același timp, pentru toată lumea. Vei recunoaște imediat elemente care sunt inspirate parțial din cele mai mari titluri ale industriei. Parkour-ul din Assassin’s Creed, zborul cu parașuta și templele ascunse din Zelda, brutalitatea luptelor din God of War, dar și realismul interacțiunilor din Red Dead Redemption 2, că tot vorbeam mai pe la început despre asta.

Când nu te bați cu dragoni pe care ulterior îi poți călări, lumea te invită la pescuit, la gătit mâncare pentru bonusuri de viață, la vânătoare sau la strâns materiale pentru a-ți îmbunătăți armele. Ba mai mult, ai și un sistem prin care îți gestionezi propria trupă de mercenari și le repari bazele.

Această abundență poate deveni însă obositoare, iar acest titlu nu este pentru oricine. Jocul te bombardează cu prea multe activități secundare, meniurile sunt pline de tab-uri ascunse, iar echipamentul tău se strică destul de repede și trebuie reparat constant. Nu e deloc un joc pe care să-l joci 20 de minute după muncă ca să te relaxezi. Cere timp, atenție și implicare. Devine cu adevărat distractiv atunci când ignori listele lungi de sarcini și pleci pur și simplu să explorezi lumea pe cont propriu.

Concluzie

Crimson Desert pe PC este o demonstrație de grafică, una care ne permite să vedem ce este posibil în prezent atunci când cineva încearcă să atingă limitele tehnologiei. Producătorii nu au creat un joc perfect, povestea are un ritm ciudat la început, iar numărul uriaș de activități și meniuri te poate speria sau obosi repede.

Cu toate astea, ca spectacol vizual, fluiditate a luptelor și mărime a lumii, jocul este o realizare remarcabilă. Dacă ai acasă un sistem puternic, capabil de joacă în 2K, echipat cu o placă video modernă care să preia greul graficii prin optimizare inteligentă, Crimson Desert îți va oferi o experiență memorabilă „next-gen”. Este un titlu numai bun de încercat pentru cei care vor să vadă de ce sunt capabile PC-urile de top în acest moment.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE