Cristian Andrei, consultant politic: „Avem candidați pentru București cu povești mici, nu cu o poveste Mare. Nimeni nu a găsit pulsul orașului”

„Vom ajunge probabil la povestea deja superuzată cu votul util”

Povestea sau partidul, ce va conta mai mult în această perioadă electorală? 

„Cu siguranță va conta povestea candidaților, ea va face marginal diferența între o victorie cu 23% sau cu 28%. Problema e că nu avem povești puternice care să polarizeze sau să fi convins. Lupta se dă acum doar pe nișe, fiecare cu «tribul» lui mic, cu candidați care se străduie să treacă de 20-25%. Avem candidați cu povești mici, nu cu o poveste Mare. Nimeni nu a găsit pulsul orașului. Asta lipsește. Ca urmare, vom ajunge probabil la povestea deja superuzată cu votul util – să votăm de frică să nu iasă altcineva. Însă și asta e o poveste mică la tura asta, pentru că și povestea «fricii» e slabă”, a explicat consultantul politic Cristian Andrei, într-un interviu pentru Libertatea. 

Libertatea: Care credeți că ar fi temele de care bucureștenii vor fi interesați în această campanie electorală? Ce doresc bucureștenii de la viitorul primar general? 
Cristian Andrei: E o cursă care seamănă cu un interviu de angajare, nu cu o competiție politică cu emoție. Nimeni dintre candidați nu a impus o temă-cheie. E o campanie fără cap și coadă. Unii dintre candidați chiar doresc să nu existe teme majore, vor să omoare dezbaterea, să evite teme conflictuale, pentru că așa, totul va rămâne doar o alegere bazată pe CV și prezentare personală. Dacă vă uitați la sloganuri, ele vorbesc toate despre candidat, nu despre oraș: Fac, Pun la punct, Onest, Eu sunt.

Pentru mulți va fi un vot pentru un om, nu pentru o temă anume. Bucureștenii vor alege pe cineva care să nu le dea plasă, un candidat care poate servi interesul public, nu pe cel al unor interese sau al unui partid. Problemele orașului sunt arhicunoscute – aglomerație, termoficare, poluare, școli aglomerate. 

Întrebarea este: cine e credibil că se va și ocupa de ele? În egală măsură, rămâne valabil că nu mai doresc un om de partid, șters și care acționează pentru prietenii politici. Bucureștenilor le plac liderii care stau pe picioarele lor. Trebuie spus și că, de data asta, lipsește figura nouă cu alură de independent în ecuație.

Va mai fi însă o parte care va vota împotriva guvernării și, în general, împotriva partidelor, ca vot de protest. Dacă votul se va fărâmița mult, atunci ne-am putea trezi că acest vot de protest câștigă.

Bucureștiul, un oraș pestriț în opțiuni electorale

-Cum credeți că se vor împărți voturile în rândul electoratului reformist?
-Bucureștiul este destul de pestriț în opțiuni electorale. Dacă vă referiți la votanții lui Nicușor Dan de anul trecut și chiar la cei de anul acesta, de la prezidențiale, sunt destul de împărțiți și la Ciucu, și la Drulă, chiar și la Ana Ciceală. Va fi greu oricăruia dintre ei să se desprindă de pluton. De aceea, spre finalul campaniei vor veni să spună: eu sunt favoritul, nu vă irosiți votul pentru ceilalți.

Pe asta vor miza, pe polarizarea anti-PSD sau antipopulism, dar nu cred că va funcționa ușor, tocmai pentru că nu sunt figuri puternice și nu au o temă clară, iar chestiunea cu anti-PSD e ușor pusă între paranteze de reticența oamenilor față de oricare dintre partide, nu doar față de guvernare.

-Există în București o bază electorală suveranistă care să ne aducă surprize la vot?
-Va exista un vot de protest și de data asta care poate face o surpriză la urne, dacă Băluță, Ciucu și Drulă vor bălti în campanii liniare în continuare, cu multă tactică și puțină strategie, și nici unul nu se va impune.

Vedeți, s-a jucat politic mai mult înainte de alegeri decât acum, cu acele negocieri în coaliție, cu a face sau nu alianțe, cu data alegerilor, pentru a bloca și culoarul unora sau pentru a face culoar altora. Dar când te bazezi doar pe astfel de calcule, arăți că ești mai degrabă slab, arată că nu ești pregătit să faci campanie, că nu crezi că ai cu ce câștiga. 

Anca Alexandrescu, singurul candidat „suveranist”

– Cine sunt candidații suveraniști? Pe Daniel Băluță în ce categorie ideologică l-ați încadra?
– Vorbim mai degrabă de un electorat care votează antimainstream, iar aici există un singur candidat care s-a conturat până azi, Anca Alexandrescu. Domnul Băluță nu e așa ceva, nu poate fi un candidat antimainstream, pentru că face parte din mainstream. El mizează pe CV-ul de primar și pe a poza cât mai independent de PSD, pentru a atrage și votanți reticenți la PSD și pentru a se feri de un vot anti-PSD în partea cealaltă.

În cazul dânsului este paradoxal și amuzant că tocmai loialitatea multor votanți PSD tradiționali ar putea să-l facă primar, o siglă de care acum se ferește. Acel segment de 25-30% care vota de obicei loial cu PSD în București ar putea da lejer un primar azi, când votul e spart între atâția candidați. 

-Partidul sau povestea? Ce va conta în această lună? 
-Cu siguranță va conta povestea candidaților, ea va face marginal diferența între o victorie cu 23% sau cu 28%. Problema e că nu avem povești puternice care să polarizeze sau să fi convins. Lupta se dă acum doar pe nișe, fiecare cu „tribul” lui mic, cu candidați care se străduie să treacă de 20-25%. Avem candidați cu povești mici, nu cu o poveste Mare. Nimeni nu a găsit pulsul orașului. Asta lipsește. Ca urmare, vom ajunge probabil la povestea deja superuzată cu votul util – să votăm de frică să nu iasă altcineva. Însă și asta e o poveste mică la tura asta, pentru că și povestea „fricii” e slabă.

Per total riscăm să avem un primar ales cu un pic peste 100 de mii de voturi și scor sub 25%, într-un oraș de peste două milioane, dacă prezența va fi și ea mică. Și de aceea, alegerile vor semăna cu o loterie, din care poate ieși orice.

-Cât de mult mai contează electoral lupta împotriva mafiei imobiliare? 
-Tema este potentă, dar e ascunsă în ceața alegerilor. Este potentă nu doar pentru haosul urbanistic, pentru aglomerația creată, ci și pentru că ai polarizare în creștere în București, a devenit un oraș foarte scump. E un oraș în care casele și blocurile noi sunt extrem de scumpe, inaccesibile și au devenit un simbol de statut și al polarizării sociale. Nimeni nu vorbește cu acest public. 

La acest moment este o temă pe care n-o joacă nimeni, dincolo de părculețe și panseluțe, sau nu are nimeni forța și credibilitatea să o impună. Nicușor Dan a reușit, pentru că avea un istoric de luptă pentru un oraș al oamenilor, nu al construcțiilor sufocante.

Foto: Dumitru Angelescu

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.