Criza economica actuala: cacealmaua lăcomiei

Economia societăţii omeneşti se dezvoltă în salturi, adică în cicluri economice. Ca orice tip de existenţă din Uni­vers,  un asemenea in­ter­val e o chestie care se naşte, trăieşte şi moare. Pentru exemplificare, ca într-o poveste, să spu­nem că la un moment dat toţi oamenii merg cu bicicleta. Un individ inventează însă automobilul. Această inven­ţie e asimilată de industrie şi încep să se producă multe autovehi­cule. Dez­vol­tarea industriei autoturismelor cre­­e­a­ză mai multe locuri de mun­că, adică apar mai mulţi salariaţi, care în­seamnă mai mulţi cum­părători, a­cest lucru dez­voltă in­dustria bu­nu­rilor de larg consum, se dezvoltă seg­mentul transportu­rilor etc. Ast­fel ciclul economic în­registrează o creştere. Dar vine o zi în care toţi oamenii îşi vor fi cumpărat deja automobile, iar piaţa e supra­satura­tă. Nu se mai a­chiziţio­nează ma­­şini, se în­chid fa­bri­cile de profil, a­par şomeri, nu se mai cumpără produse de larg consum şi astfel întreg mecanismul se prăbu­şeşte. Aceasta este criza economică de su­pra­pro­­ducţie.

În momentul în care toată lumea merge cu maşina, cineva in­ven­tează avionul. In­ven­ţia este asi­milată in­dustrial şi se dezvoltă un alt ciclu econo­mic, aşa cum am a­rătat mai sus, care se va sfârşi cu o altă criză economi­că. Luând în con­si­de­rare fap­­tul că au mai fost crize e­co­nomice, se pune în­trebarea: de ce nu s-a prevenit de­clinul înce­put în 2007?

Recomandări

Pavel Abraham a obținut ordin de protecție împotriva lui Marian Moroșanu, zis Ceaușescu, eroul din ’89 pe care fostul milițian l-a bătut crunt la Mineriadă

Colapsul din prezent e atipic

Specialiştii spun că ac­tualul colaps econo­mic este mult mai complicat, este atipic. De ce? În plină dezvoltare economică a anilor ’90, după căderea blocului socialist, unii bancheri, văzând că este rost de profit, au început să dea împrumuturi într-un iu­reş din ce în ce mai ame­ţitor, pentru a împinge de la spate comerţul şi a câştiga din dobânzi, apoi au girat cu aceste datorii ale populaţiei alte împrumuturi, adică s-au tot adunat bani virtuali peste bani virtuali. A rezultat o falsă acu­mu­lare de capital, iar în relaţia bani-marfă-bani elementul monetar a devenit o ficţiu­ne, din care ban­cherii au câş­tigat co­mi­sioane grase – de data asta în bani reali. În anii ’90 însă, o anumită zonă a pieţei s-a su­prasaturat cu produse şi s-a de­clan­­şat criza. Abia atunci s-a observat că tot eşafodajul fusese ba­­­zat pe bani virtuali, pe datorii ce urmau să fie plătite, dar care fuse­seră contabilizate ca sume existente deja în seifurile băncilor. Adică totul s-a bazat pe minciună.

Bancherii imorali, ajutaţi cu banii contribuabililor

Criza a început în Sta­tele Unite ale Americii, ţara cea mai puternică din lume, şi s-a extins pe mapamond. Sta­­­tul a­me­rican a cum­­­­­părat ma­joritatea acţiunilor din băncile cu pro­­­ble­­­­­me, adică a acope­rit a­cel deficit cu bani de la bugetul de stat, ca să nu se prăbuşească. A­­­cest lucru e însă imo­­­­ral, de­­­oa­­­rece au fost ajutaţi cu banii contribuabililor exact acei finanţişti spe­culanţi ca­­­­re au de­clan­şat criza, din lăcomie. Altfel spus, a­ceasta e o cri­­­ză a lăco­miei şi a imo­rali­tăţii. Pu­tea fi preve­ni­­­­tă? Da, pentru că exis­tă o teorie veche de 250 de ani, care vor­beş­te e­xact despre ne­voia de mo­­­­­­­ra­­litate în re­laţiile eco­­­­­­nomice,  idee de ca­­re nu se mai ţine cont de mult timp în co­mer­ţul mondial. A fost scrisă de Adam Smith, părintele capita­lis­mu­lui, un eco­no­mist citat în toate ma­­­­­­­­­nualele de spe­ciali­ta­­­­te. Din pă­cate, exact lu­­­­cra­­­­rea care vorbea des­­­­pre moralita­tea eco­no­­­­mi­­­­că a fost „fă­cută uitată”.

Recomandări

Tinerii din POT, numărați pe degetele de la o mână. Vârsta medie a parlamentarilor este de 45 de ani și 6 luni

«Problemele se vor acutiza, cel mai probabil, în cursul anului viitor»

„Părerea mea e că actuala criză e­co­nomică e atipică şi se va agrava în cursul anului viitor. A pornit din lă­co­mia oamenilor de a avea mult şi re­pede, precum şi din lăcomia băie­ţi­lor de pe Wall Street de a da împru­muturi din ce în ce mai riscante, din ca­re ei şi-au luat comisioane grase, şi de a atrage bănci serioase în a­ceas­t­ă cursă a câştigurilor mari cu orice risc, totul devenind un uriaş balon de săpun. Deci suntem într-o criză economică imorală. De ce spri­jină acum statele, în special SUA, unde funcţionează sintagma «cine gre­şeşte plăteşte», aceste bănci vinovate de colaps? Sis­temul bancar mondial e atât de strâns le­gat, încât închiderea unor unităţi fi­nanciare ar determina oa­menii să-şi retragă banii din toate băn­cile, lucru care ar crea un dezastru economic de proporţii. Este de aşteptat, teoretic, o ajustare a consumului, deci a producţiei, iar relaţia ce­rere-ofertă va intra în normalitate, dar nu se ştie când şi, oricum, nu fără convulsii. Vom consuma doar de banii pe care îi avem, nici mai mult, nici mai puţin. Adam Smith avea dreptate, acum se verifică acest lucru, la baza eco­nomiei trebuie să stea moralitatea, responsabilitatea celor bogaţi faţă de societate”, ne-a spus Ionuţ Po­pescu, fost ministru al finanţelor între 2004 şi 2005.

Recomandări

Antisemitism feroce, rămas nesancționat. Autoritățile române n-au reușit să-l identifice pe autorul unor postări prin care evreii sunt numiți „cancerul lumii”

Adam Smith, părintele economiei de piaţă, ne-a atenţionat de acum 250 de ani

Adam Smith (1723 – 1790) a fost un om politic şi economist scoţian. Este părintele economiei de piaţă, bazată exclusiv pe cerere şi ofertă, în care orice re­stricţie sau intervenţie din partea statului sunt excluse. Totodată însă, Adam Smith a atras atenţia, în lucrarea „Teoria sentimentelor morale”, că nu e suficient ca oamenii să se bucure singuri de pro­pria bogăţie, ci trebuie să o in­vestească spre binele tuturor. Adică un om bogat trebuie să fie corect faţă de societatea care l-a îmbogăţit, altfel se ajunge la convulsii economice şi sociale. În general, ideile lui Smith sunt material didactic în toate manualele de economie, mai puţin „Teoria sentimentelor morale”. Faptul că nu s-a ţinut cont de această lu­crare a dus la criza economică de astăzi.

Ce are de făcut România?

„Pentru România este momentul investiţiilor masive în infrastructură, un potenţial extraordinar pentru ţara noastră. Acest lucru va revitaliza economia. Po­pulaţia trebuie să renunţe la ritmul consumerist din ultimii ani, adică mai uşor cu shoppingul. Nu o să mai cheltuim pe datorii, ci o să ne întindem doar cât ne este plapuma”, a de­­­­clarat Ionuţ Popescu.

Omenirea a mai fost zguduită  de patru crize economice

Prima criză care a marcat economia mondială a fost între anii 1815 şi 1818, iar a doua criză, foarte dură, a fost în perioada 1846 – 1847, care a prefaţat revoluţiile din 1848. A urmat, în 1859, o perioadă de avânt a economiei de tip capitalist, dar în 1873 a apărut o altă criză puternică, du­când până la urmă la izbucnirea pri­mului război mondial. Cea mai profundă criză pe care a cunoscut-o economia capitalistă a fost între 1929 şi 1933. A debutat în SUA, cu pră­buşirea bursei new-yor­ke­ze. Dar ăsta a fost doar semnalul de suprafaţă, aşa cum este şi acum. Ade­vărata criză este jos, în structurile de ba­ză ale eco­no­miei.

Urmărește-ne pe Google News