Cronică tv de Simona Catrina: Lovituri și scuipați de la 11 metri

Nu că, în acest timp, n-aş fi putut să mă uit la serialul “Neveste disperate” (exemplu la întâmplare), pe laptop. Dar mi-era că se interpretează ca o aluzie ieftină. M-am holbat la partida Irlanda de Nord – România, la TVR, şi am comentat cu voluptate ceea ce (credeam eu că) am priceput din toată tevatura. Cred că lucrurile ar fi mult mai clare pentru noi, femeile, dacă n-ar exista comentatori. Ei nu fac decât să ne facă ferfeniţă sistemul de valori sportive şi să ne deruteze până la graniţa patologicului. Auzeam două voci masculine întrecându- se în remarci bizare.
“Apariţie surprinzătoare a fundaşului stânga!”, tresare un comentator, ca şi cum jucătorul dispăruse în Dreptunghiul Bermudelor (că triunghi nu pot să-i zic) şi ieşise de-acolo călare pe burta unui peşte obez. “Este cel care a arbitrat sfertul de la Mondiale” – o formulare ce te ducea cu mintea către un sfert de franzelă, ceva. “A fost o invazie scoţiană în capitala Irlandei”, ne anunţă comentatorul, martor sugrumat al convulsiilor istorice. Unul dintre cei care ne explicau ceea ce vedeam şi singuri lungea literele ca pe cocă de tăieţei: “A renunţat la această ideeeee! Minutîîîî paisprezeceee! Pentru care a debutatîîîî într-un amicalăăăă”.
În fine, nu mai contează. “Reuşim să câştigăm prepeliţăăăă!”, rage comentatorul. Iar eu tresar şi-mi întreb bărbatul de ce avem nevoie să câştigăm un păsăroi la un meci de fotbal. Consortul meu nu m-a învrednicit cu un răspuns, a luat totul ca pe-o retorică feminină îndoielnică. Doar că eu nu glumeam deloc, n-aveam de unde să ştiu că avem un jucător intitulat Prepeliţă – care, ironia sorţii, zburătăcea prin iarbă.
“Cutare aruncă de la margine ultimele două minute ale întâlnirii!”. I-am zis Cutare pentru că era irlandez, nu i-am văzut numele scrijelit pe ecran, iar pronunţia comentatorului era cam tăbăcită. Cert este că, din răcnetul vorbitorului, reieşea că jucătorul n-a găsit mingea la timp şi, pentru că trebuia să degajeze ceva cu vârful bocancului, a tras un şut vârtos în ultimele minute ale meciului.
Această popicăraie temporală a fost fără vreun rezultat concret, scorul a rămas împăiat. Dincolo de comentariul dantelat al experţilor în fotbal, am avut privilegiul de a admira scuipaţi faimoşi. Jucătorii împroşcau salivă la foc continuu. Ca un făcut, de câte ori cădea camera de filmat pe mutra lor, din gură le ieşea câte- un ţuţuroi de scuipăceală – că tot sunt ei nişte modele pentru, nu-i aşa, tânăra şi pura generaţie.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE