Cui îi este frică de Prunc?

O vorbă proastă circulă de ceva vreme. E adevărat că ea este întreţinută de ateismul şi globalismul care face prăpăd. La rădăcină are însă bolşevismul, matricea ateismului. “Sfintele sărbători de iarnă” scrie pe mai toate felicitările aprobate de băieţii care se ocupă de “political corect”. Păi, dacă există sărbători de iarnă – eludând cu bună-ştiinţă Crăciunul – înseamnă, conform aceleiaşi logici, că există sărbători de primăvară, de vară şi de toamnă. Aţi primit dumneavoastră vreo felicitare în care să scrie “Vă doresc fericire cu ocazia Sărbătorilor de vară-toamnă?”. De ce vă faceţi că nu există Hristos? Ce altă sărbătoare mai e iarna? Ce altă mare bucurie? Desacralizarea societăţii este în vogă. Cui îi este frică de un Prunc? De Hristos care se naşte într-o iesle?

“Dacă cineva nu a fost copil, el nu a simţit şi trăit pe deplin taina iubirii părinteşti. Tocmai prin naşterea Fiului lui Dumnezeu pe pământ ca Prunc sau Copil se descoperă taina iubirii părinteşti a lui Dumnezeu- Tatăl, faţă de toţi oamenii născuţi din femeie ca prunci”, zice Patriarhul.

Crăciunul este exclusiv o sărbătoare a familiei. A copiilor, a pruncilor pe care i-a hărăzit Dumnezeu. Ne bucurăm alături de ei, fericiţi că Pruncul Hristos se naşte pentru noi, păcătoşii. Crăciun Fericit! Să aveţi parte de naşterea lui Hristos!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE