Cum a ratat Papa Francisc redresarea finanțelor Vaticanului, chiar dacă a încercat din răsputeri să combată corupția
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe lângă conducerea spirituală a celor 1,3 miliarde de catolici din întreaga lume, regretatul papă Francisc s-a confruntat cu o sarcină concretă: supravegherea finanțelor complexe și opace ale celui mai mic stat din lume.
Articol de Silvia Sciorilli Borrelli (Milano), Harriet Agnew (Londra), Amy Kazmin (Roma)
Francisc a șocat mulți membri ai instituțiilor financiare ale Sfântului Scaun cu campania sa anticorupție de mare amploare, care a inclus o razie a poliției Vaticanului în 2019 asupra birocrației proprii a orașului-stat, în legătură cu o tranzacție imobiliară dubioasă. În ciuda acestor eforturi, succesorul său se confruntă cu o provocare financiară dificilă. Deși generează venituri din turism, donații și investiții, Vaticanul funcționează cu un deficit bugetar semnificativ, iar fondul său de pensii se confruntă cu un deficit structural uriaș.
Când Francisc a preluat conducerea în 2013, finanțele Vaticanului erau afectate de zeci de ani de tranzacții dezastruoase și acuzații de conduită necorespunzătoare. Nicăieri acest lucru nu era mai evident decât la Istituto per le Opere di Religione (IOR), banca Vaticanului. Fondată de Papa Pius al XII-lea în 1942 pentru a gestiona finanțele și investițiile Vaticanului și pentru a asigura secretul în timpul celui de-al doilea război mondial, scandalurile sale au inclus legături cu mafia și crima organizată, acuzații de trafic cu aur nazist și legături cu moartea misterioasă a unui om cunoscut sub numele de „bancherul lui Dumnezeu”. Francisc s-a hotărât să schimbe cursul lucrurilor, adesea în ciuda opoziției puternice din partea birocraților vaticanilor, a tradiționaliștilor și a personalităților influente din curie, care aveau de câștigat de pe urma statu quo-ului. „Rezistența față de agenda de reforme a Papei Francisc a fost masivă, dar lucrurile s-au schimbat la IOR, pentru că noi am fost mai rezistenți decât rezistența”, a declarat Jean-Baptiste de Franssu, președintele băncii Vaticanului, pentru Financial Times.
Banca Vaticanului este locul unde organizații catolice precum ordinele religioase, organizațiile caritabile și diecezele, precum și clerul și angajații bisericii au conturi. Aceasta gestionează aproximativ 5,4 miliarde de euro în active ale clienților și a înregistrat un profit net de peste 30 de milioane de euro pentru 2023. Instituția de credit deținută de Vatican funcționează separat de Administrația Patrimoniului Scaunului Apostolic (APSA), un fond suveran de facto al Sfântului Scaun, administrația bisericii. Al treilea pilon al finanțelor Vaticanului este fondul de pensii al Sfântului Scaun, un sistem de pensii cu beneficii definite pentru angajații Vaticanului, care avea o datorie nefinanțată de aproape 1,5 miliarde de euro în urmă cu un deceniu, potrivit rapoartelor financiare obținute de The Pillar, o organizație catolică de știri. Această sumă a crescut probabil de atunci, a afirmat organizația. Francisc lasă o „moștenire mixtă” în ceea ce privește reforma financiară, a declarat Ed Condon, redactor și cofondator al The Pillar. „La nivel instituțional, a făcut o treabă excelentă: Banca Vaticanului și APSA erau sinonime cu practicile comerciale dubioase când a venit el, iar acum sunt în perfectă stare. Dar, pe de altă parte, Vaticanul nu este mai aproape – ba chiar este mult mai departe – de a avea un buget echilibrat.”
Poate că cel mai notoriu scandal istoric este legat de prăbușirea din 1982 a Banco Ambrosiano, cea mai mare bancă privată din Italia, în care banca Vaticanului deținea o participație. La acea vreme, instituția financiară a Vaticanului era condusă de arhiepiscopul american Paul Marcinkus, ale cărui cunoștințe în domeniul finanțelor se rezumau la un curs accelerat de șase săptămâni la Harvard, după ce fusese numit în 1971. Marcinkus se implicase în afaceri ilicite cu un bancher legat de mafia și cu Roberto Calvi, puternicul șef al Banco Ambrosiano. Ulterior s-a aflat că Calvi făcuse parte dintr-un plan de spălare de bani prin intermediul unor companii offshore, de transfer de plăți ilegale către partide politice italiene și de finanțare a unor tranzacții clandestine cu arme. Prăbușirea Banco Ambrosiano a lăsat banca Vaticanului cu pierderi de aproximativ 250 de milioane de dolari. Cu puțin timp înainte, cadavrul lui Calvi a fost descoperit spânzurat de o schelă pe podul Blackfriars din Londra. Avea buzunarele umplute cu cărămizi și pietre, aproape 7.500 de lire sterline în numerar și mâinile legate la spate. Moartea lui Calvi a fost inițial considerată sinucidere, dar un tribunal italian a stabilit ulterior că a fost vorba de o crimă. Nimeni nu a fost condamnat pentru moartea sa.
Trei decenii mai târziu, când Francisc a fost ales, banca Vaticanului rămânea în haos. În acel an, directorul și directorul adjunct al băncii au demisionat după arestarea unui înalt cleric italian sub acuzații de corupție și fraudă. Moneyval, organismul de supraveghere al Consiliului Europei în materie de combatere a spălării banilor, a avertizat că banca risca să fie inclusă pe lista neagră. Francisc s-a hotărât să combată corupția, instaurând o gestionare financiară mai profesionistă pentru a reduce influența clerului.
În 2014, de Franssu, fost director executiv al Invesco Europe, a fost numit președinte al IOR, care publicase primul său raport anual cu câteva luni înainte. Mii de conturi bancare inactive au fost închise. Dar procesul de reformă a fost turbulent.
În 2015, Libero Milone, fost președinte al Deloitte în Italia, a fost numit auditor șef al Sfântului Scaun, dar a fost demis doi ani mai târziu după ce a solicitat informații despre „sute de milioane de dolari” ascunși în afara contabilității de entități legate de Vatican în Elveția. Milone, care a intentat un proces pentru concediere abuzivă, a declarat că restabilirea încrederii catolicilor în integritatea financiară a Vaticanului va fi esențială pentru inversarea declinului donațiilor. Potrivit Vaticanului, acestea au scăzut cu 23% între 2015 și 2019 și au continuat să scadă.
„Biserica va supraviețui doar dacă își va pune în ordine finanțele”, a spus el. „Singura modalitate de a-și pune în ordine finanțele este ca donatorii să aibă încredere că banii vor fi cheltuiți pentru cauze juste, în mod corect și în cantități adecvate”.
Totuși, s-au înregistrat progrese. Când de Franssu a preluat conducerea IOR, doar un singur creditor internațional era dispus să acționeze ca bancă corespondentă, furnizând servicii bancare în alte jurisdicții în numele său. «Acum sunt peste 45», a spus el. IOR a inițiat acțiuni în justiție în mai multe jurisdicții împotriva fostului său administrator de fonduri italian cu sediul la Londra, susținând că banca a fost fraudată în legătură cu o investiție imobiliară importantă realizată în 2012 la Budapesta. Finanțatorul, Raffaele Mincione, a contestat acuzațiile și a fost achitat de fraudă într-un proces la Înalta Curte din Londra, deși judecătorul a considerat că Vaticanul avea motive să se considere „complet dezamăgit”. În 2017, banca Vaticanului s-a alăturat inițiativei UE privind zona unică de plăți în euro pentru plățile transfrontaliere. Patru ani mai târziu, a obținut cel mai înalt rating Moneyval posibil pentru combaterea spălării banilor și a terorismului. La scurt timp după aceea, Francisc a decretat că toate activele gestionate pentru instituțiile Sfântului Scaun trebuie supravegheate de bancă. Autoritățile Vaticanului au semnalat activități suspecte care au dus la descoperirea unui scandal privind un proiect imobiliar pe Sloane Avenue din Londra, în care Vaticanul a investit din 2014, ceea ce a dus în final la pierderi de 200 de milioane de euro pentru Sfântul Scaun. În 2019, cardinalii au fost șocați când poliția Vaticanului a făcut o razie la Secretariatul de Stat al Vaticanului, birocrația centrală a orașului-stat, în legătură cu investiția. Ancheta a dus la condamnarea cardinalului Giovanni Angelo Becciu, odată o figură puternică, pentru multiple acuzații de delapidare și fraudă. Abordarea publică – Francisc a spus că „este prima dată când vasul este deschis din interior și nu din exterior” – a fost „un șoc imens pentru unii din interior”, a spus de Franssu.
În urma acestui eveniment, Francisc a retras Secretariatului de Stat investiții în valoare de sute de milioane, plasând în schimb activele financiare sub controlul Apsa. Apsa gestionează acum toate cele 5.000 de proprietăți imobiliare ale Sfântului Scaun, situate în principal în Roma, dar incluzând și proprietăți în Franța, Marea Britanie și Elveția. De asemenea, a preluat gestionarea donațiilor de la catolici din întreaga lume, un fond cunoscut sub numele de Peter's Pence. Activele gestionate de Apsa se ridicau la aproape 3 miliarde de euro în 2023. Acestea includeau active mobile – în mare parte obligațiuni pe termen scurt și numerar – și imobile, dintre care doar 30% erau închiriate în scop lucrativ. Apsa a înregistrat profituri de 46 de milioane de euro în 2023, în creștere față de 38 de milioane de euro în anul precedent. Majoritatea veniturilor Vaticanului provin din imobiliare și universități, școli și spitale catolice. Acestea au generat peste 65% din veniturile de 770 de milioane de euro ale Sfântului Scaun acum trei ani, conform ultimelor cifre disponibile, potrivit consiliului economic al Vaticanului. Aproximativ 24% au provenit din donații detaliate – fonduri alocate unei cauze specifice – și 6% din Peter's Pence. Restul a provenit de la banca Vaticanului și din turism. Francisc a impus reduceri salariale cardinalilor și a încercat să reducă alte cheltuieli. Vaticanul a vândut, de asemenea, unele active imobiliare, potrivit The Pillar. Însă situațiile financiare pentru 2023 au arătat că deficitul operațional al Sfântului Scaun se ridica la 83 de milioane de euro. Fondul său de pensii a avertizat în noiembrie că nu va putea să-și îndeplinească obligațiile pe termen mediu. Conclavul pentru alegerea celui de-al 267-lea lider al Bisericii începe săptămâna viitoare. În funcție de cine va ieși învingător, finanțele ar putea rămâne sau nu o prioritate absolută, a declarat o persoană apropiată Vaticanului. În cele din urmă, eforturile de reformă ale Papei Francisc l-au pus în opoziție cu „metodologiile înrădăcinate în Vatican” și „disputele profunde legate de bani”, a spus Condon. „Banii înseamnă putere în Vatican... și o mare parte din ei sunt păziți cu gelozie.” El a adăugat: „În cele din urmă, Papa Francisc a fost într-un fel cucerit de marele mantră al Vaticanului: «dar noi am făcut întotdeauna așa». Și problema este că modul în care au făcut întotdeauna acest lucru îi conduce foarte aproape de pragul unei grave crize de lichidități”.
