Cum merge înainte viața unor profesori din Ucraina, după ce o colegă a murit în bombardamente: „În ultimul mesaj mi-a spus că o să rămână în Harkiv până în momentul victoriei”

În grupul de messenger unde își scriau înainte de război, profesorii pregătiți de ONG-ul Teach for Ukraine au continuat să-și trimită mesaje și după invazie. Nu mai erau discuții despre lecții, ci vești despre starea fiecăruia. Erau în siguranță? După ce confirmau toți, răsuflau ușurați. Din februarie, de două ori pe zi se face această prezență care ține pe toată lumea cu sufletul la gură. 

Colega lor Iulia, de pildă, era acasă, în estul țării, în Harkiv, al doilea cel mai mare oraș din Ucraina, sub asediul trupelor ruse. „De fiecare dată când răspundea, eram liniștiți, știam că e bine”, spune, pentru Școala 9, Oksana Matiiash (foto), director executiv al Teach for Ukraine. Organizația face parte din echipa internațională Teach for all, cu parteneri în 61 de țări, inclusiv în România, și formează tineri profesori care să le predea elevilor din școlile fără resurse de la țară. În comunitatea din Ucraina sunt acum 50 de cadre didactice. 

„E o pierdere peste care nu vom reuși să trecem”

Iulia, în echipă de șase luni, se conecta și când mai organizau conferințe online, să afle mai multe unii despre alții. Într-o seară însă, n-a mai răspuns la mesaje. Trecuse o zi de când armata rusă bombardase piața centrală din Harkiv, unde Iulia făcea voluntariat. 

„Știam că s-a dus acolo să ofere ajutor umanitar, dar am presupus că apoi s-a adăpostit și a avut probleme cu conexiunea”, povestește Oksana. „În ultimul mesaj pe Telegram mi-a spus că o să rămână în Harkiv până în momentul victoriei. Voia să fie printre oamenii ei în cea mai dificilă perioadă”. Oksana îi trimisese atunci o imagine cu atacul asupra orașului, ca să o determine să plece într-un loc mai sigur.

După trei zile de căutări, pe 7 martie, câțiva voluntari i-au găsit trupul. Murise în piața centrală. 

„Mulți din comunitate încă procesează ce s-a întâmplat. A fost o mare pierdere pentru noi”, spune Oksana. „E o pierdere peste care nu vom reuși să trecem”.   

Olimpică internațională la matematică, Iulia își dorea ca elevii să iubească această materie și să aibă șansa să studieze la o universitate bună, cum a reușit ea la o instituție prestigioasă din Ucraina, „Taras Shevchenko” din Kiev. Așa că s-a apucat să predea matematică în regiunea Dnipropetrovsk, la aproape 400 de kilometri de capitală.  

Oricât de dureroasă a fost pierderea Iuliei, activitatea profesorilor Teach a trebuit să meargă înainte. La finele lui februarie, anul acesta, când au avut loc primele bombardamente ale armatei ruse, Ministerul Educației ucrainean a anunțat o vacanță de două săptămâni. Apoi, a recomandat să se înceapă orele online în regiunile care nu fuseseră direct afectate de acțiunile militare, adică din centrul și vestul Ucrainei.

Înainte de război, cei mai mulți profesori Teach lucrau în raioanele Kiev, Odesa, Dnipro și Lviv. Cam toată echipa însă s-a mutat în vestul țării, considerat mai sigur, în primele zile ale agresiunii ruse. 

De pe 14 martie, profesorii Teach predau online, ca în pandemie, iar mulți dintre elevi participă la ore, chiar și din regiunile bombardate constant. 

Masarea obrajilor, o tehnică învățată de la psihologi

În vreme de război, educația nu poate continua ca și când elevii și profesorii ar avea sănătatea emoțională de dinaintea tragediei. Ca să creeze un mediu sigur fizic și psihic pentru elevi, Teach for Ukraine a organizat pentru profesori traininguri online cu psihologi. Astfel, cei de la catedră au aflat cum să țină orele pentru niște copii care și-au pierdut familia și casa sau cărora le bate inima cu putere de fiecare dată când aud o alarmă antiaeriană. Psihologii le-au explicat prin ce dificultăți vor trece la ore ei și elevii, ce este trauma și cum se manifestă la diferite vârste, dar și cum să le vorbească despre război celor mici. 

Specialiștii le-au oferit, de asemenea, exemple de metode care pot fi folosite la clasă pentru relaxare și gestionarea anxietății, valabile și pentru cadrele didactice, și pentru copii. De pildă, să facă o scurtă pauză, să fie atenți la cum picioarele lor ating pământul, apoi să inspire și să expire. O altă tehnică pe care profesorii au aflat-o și au pus-o în practică a fost să-și maseze fața, ceea ce le oferă energie și îi ajută să își exprime trăirile, uneori dificil în condiții traumatice, când apare un fel de blocaj emoțional. 

„Acum scopul nu mai e progresul academic al copiilor, ci ca profesorii să-i ajute să revină la învățătură și să înțeleagă valoarea educației”, subliniază Oksana, directorul executiv al organizației. 

„Nici nu ar fi etic să revină stresați”

Profesorii trec, la rândul lor, prin schimbări emoționale, tocmai de aceea i-au ajutat mult trainingurile. Mai ales pe cei obligați să-și abandoneze comunitățile. „A trebuit să acceptăm că toată lumea din Ucraina e afectată de război”, continuă Oksana. „Nu pot să predea din nou fără să conștientizeze asta și nici nu ar fi etic să revină stresați”. 

Contează să fie toți profesorii atenți la nevoile elevilor, iar ONG-ul vrea să creeze pentru ei o școală sensibilă la traume. „Este o instituție în care abordarea impactului traumei asupra învățării la nivelul întregii școli se află în centrul misiunii educaționale”, spun inițiatorii TLPI, un program despre traumă și învățare al Facultății de Drept de la Harvard și al organizației non-profit pentru drepturile copiilor Massachusetts Advocates for Children (MAC).

Continuarea, pe Școala 9. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE