Cum ne putem detașa de grijile și stresul de zi cu zi când plecăm în vacanță. Andreea Oprea, psihoterapeută: „Să ne dăm voie, pentru o perioadă, să nu fim permanent în modul de rezolvare a problemelor”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Vacanța este, pentru mulți dintre noi, perioada în care sperăm să lăsăm în urmă stresul, grijile și ritmul alert al vieții de zi cu zi. În realitate însă, deconectarea nu se întâmplă întotdeauna imediat, întrucât mintea are nevoie de timp pentru a ieși din ritmul în care a funcționat luni întregi.
Cuprins:
- De ce mintea rămâne conectată la griji chiar și în concediu
- Ce ne spune corpul când stresul s-a acumulat prea mult
- Cum ne pregătim psihic pentru vacanță și cât de conectați ar trebui să rămânem la serviciu
- Ce putem face când grijile nu ne lasă să ne relaxăm
- Semnele care ne arată că avem nevoie de o pauză
- De ce ne este greu să nu facem nimic și de ce merită să stăm și fără telefon
- Cum învățăm să renunțăm la presiunea de a avea concediul perfect și la vinovăția că nu muncim
- Ce ne împiedică să ne odihnim cu adevărat în concediu
- Cum aducem puțin din vacanță în viața de zi cu zi
De ce este atât de greu să ne relaxăm chiar și atunci când suntem în concediu, ce spune psihologia despre această dificultate și cum putem transforma vacanța într-o perioadă de refacere fizică și psihică, a explicat psihoterapeuta Andreea Oprea, într-un interviu pentru Libertatea despre odihnă, burnout și relația noastră cu timpul liber.
De ce mintea rămâne conectată la griji chiar și în concediu
Libertatea: De ce ne este atât de greu să ne deconectăm de la probleme atunci când plecăm în vacanță?
Andreea Oprea: Mulți dintre noi plecăm în concediu cu așteptarea ca, din prima zi, să ne simțim complet relaxați. Dar mintea noastră nu are un buton de on/off. Dacă luni bune am trăit într-un ritm alert, este firesc să nu ne putem opri dintr-odată doar pentru că am ajuns într-un alt loc fizic.
De multe ori spunem că nu reușim să ne deconectăm de probleme, dar poate că, de fapt, ne este greu să ne deconectăm de ritmul în care am trăit până atunci. Iar asta are nevoie de timp. Uneori, abia după câteva zile începem să simțim că ne relaxăm cu adevărat. Alteori descoperim că aveam nevoie de odihnă mult mai mult decât ne-am dat seama înainte să plecăm.
- De ce ajungem să luăm cu noi stresul de la serviciu sau din viața de zi cu zi?
-Trăim într-o cultură în care disponibilitatea este adesea confundată cu responsabilitatea. Am învățat că un angajat bun răspunde repede, că un coleg bun este mereu prezent și că un om implicat pune de multe ori nevoile celorlalți înaintea propriilor nevoi. De aceea, pentru mulți oameni, concediul nu înseamnă doar o pauză de la muncă. Înseamnă și o încercare de a-și da voie să nu fie disponibili tot timpul. Iar asta poate fi mai greu decât pare.
Ce ne spune corpul când stresul s-a acumulat prea mult
- Care sunt semnele că suntem atât de obosiți psihic, încât nici vacanța nu mai reușește să ne relaxeze?
- Unul dintre cele mai vizibile semnale ar putea fi atunci când corpul se oprește, dar mintea continuă să ruleze scenarii. Nu mai avem nimic urgent de făcut și totuși continuăm să ne gândim la serviciu, verificăm telefonul sau facem în minte liste cu tot ce urmează.
Un alt semn este că ne e greu să stăm pur și simplu. Avem, în sfârșit, timp liber, dar simțim nevoia să îl umplem cu ceva. Ca și cum am uitat cum este să nu facem nimic pentru o vreme. Uneori, și somnul ne spune multe. Suntem în concediu, dar continuăm să dormim agitat sau ne trezim la fel de obosiți.
Se întâmplă ca primele zile de concediu să vină chiar cu oboseală intensă, dureri de cap sau o răceală. Este un fenomen descris în literatura de specialitate, iar una dintre explicații este că organismul reacționează diferit atunci când trece brusc de la o perioadă lungă de stres la una de relaxare.
Totuși, cel mai grăitor semn este întoarcerea din vacanță fără să simțim că ne-am odihnit cu adevărat. Nu înseamnă că vacanța nu a fost frumoasă, ci că oboseala acumulată era prea mare pentru a fi ștearsă de câteva zile libere.
Cum ne pregătim psihic pentru vacanță și cât de conectați ar trebui să rămânem la serviciu
- Cum ne putem pregăti mental pentru concediu, astfel încât să ne bucurăm cu adevărat de el?
- Ar putea ajuta să nu privim concediul ca pe o misiune. Nu trebuie să recuperăm în câteva zile toate lunile în care am fost obosiți sau ocupați. Poate ajuta să ne dăm voie să intrăm treptat în mindsetul de concediu. Ultima zi de lucru sau chiar și prima zi de concediu s-ar putea să fie încă pline de gânduri despre ce am lăsat în urmă. Nu este un semn că „nu știm să ne relaxăm", ci că mintea are nevoie de puțin timp pentru a schimba ritmul.
O întrebare utilă ar putea fi: de ce am nevoie de la vacanța aceasta? Pentru unii oameni, răspunsul este odihna. Pentru alții este timp cu familia, liniște, natură sau pur și simplu câteva zile în care să nu fie nevoie să ia atât de multe decizii.
Cred că ne bucurăm mai ușor de concediu atunci când renunțăm la ideea că există o vacanță perfectă și lăsăm loc pentru experiența așa cum este ea.
- Este sănătos să verificăm e-mailurile și mesajele de serviciu în vacanță sau ar trebui să ne deconectăm complet?
- Nu există un răspuns care să se potrivească tuturor. Pentru unele persoane, faptul că verifică mailul o dată pe zi le ajută să se relaxeze, pentru că știu că nu s-a întâmplat nimic urgent. Pentru altele, acel „verific doar două minute" se transformă într-o oră de lucru. Merită să observăm ce se schimbă în noi atunci când verificăm telefonul sau e-mailul. Ne liniștim? Sau, din contră, ne este și mai greu să ieșim din ritmul de lucru? Până la urmă, nu este vorba despre câte e-mailuri verificăm. Mai degrabă reușim să avem în viață un spațiu în care atenția noastră să nu fie ocupată de responsabilitățile de la serviciu?
Ce putem face când grijile nu ne lasă să ne relaxăm
- Ce înseamnă, din punct de vedere psihologic, să ne detașăm de probleme?
- Din punctul meu de vedere, a ne detașa de probleme nu înseamnă să nu ne mai gândim deloc la ele. Gândurile apar și pleacă de la sine și nu prea putem decide să le oprim. Cred că înseamnă, mai degrabă, să nu simțim că trebuie să le rezolvăm chiar în acel moment. Problemele pot exista în continuare, dar putem alege să ne întoarcem la ele după ce ne odihnim, nu în fiecare minut al concediului. Detașarea nu înseamnă uitare sau indiferență. Înseamnă să ne dăm voie, pentru o perioadă, să nu fim permanent în modul de rezolvare a problemelor.
- Există tehnici simple prin care putem opri șirul gândurilor legate de griji și responsabilități?
- Există tehnici care ne pot ajuta să ieșim, pentru moment, din șirul grijilor și să ne reglăm. Dar cred că este important să nu le privim ca pe o modalitate de a face gândurile să dispară. Scopul nu este să avem mintea complet goală, ci să nu rămânem blocați ore în șir în același cerc de îngrijorări.
Uneori ajută lucruri foarte simple: să lăsăm telefonul deoparte și să facem o plimbare în care să fim atenți la ce vedem în jurul nostru, să observăm câteva respirații fără să încercăm să le schimbăm, să ne îndreptăm atenția către senzațiile din corp sau să facem o activitate care ne implică cu adevărat, cum ar fi cititul, înotul sau o conversație cu cineva drag. Aceste lucruri nu rezolvă problemele, dar ne pot ajuta să ieșim, măcar pentru o vreme, din modul în care mintea încearcă să le rezolve fără oprire. Iar uneori, tocmai după ce ne-am odihnit, ne este mai ușor să vedem și soluțiile.
Semnele care ne arată că avem nevoie de o pauză
- Cum ne dăm seama că avem nevoie de o pauză înainte ca organismul să ajungă la epuizare sau burnout?
- De cele mai multe ori, organismul ne avertizează înainte să ajungă la epuizare. Problema este că ne obișnuim cu aceste semnale și ajungem să le considerăm normale sau neimportante. Poate observăm că ne este din ce în ce mai greu să ne concentrăm, că ne irităm din lucruri mărunte, că amânăm tot mai des lucruri simple sau că nu ne mai bucurăm de activități care înainte ne făceau plăcere. Uneori, corpul începe și el să vorbească prin oboseală persistentă, tensiune, dureri de cap sau un somn care nu mai este odihnitor, chiar dacă dormim destul. Cred că merită să fim curioși atunci când aceste schimbări apar și persistă. Nu trebuie să așteptăm să nu ne mai putem ridica din pat ca să ne dăm seama că avem nevoie de o pauză.
Poate una dintre cele mai utile întrebări este: când a fost ultima dată când m-am simțit cu adevărat odihnit, relaxat, bine cu mine? Dacă răspunsul este „nu mai țin minte", s-ar putea ca organismul să încerce de ceva vreme să ne spună că are nevoie de mai mult decât încă o zi în care „mai tragem puțin".
De ce ne este greu să nu facem nimic și de ce merită să stăm și fără telefon
- Cât de important este să ne permitem și momente în care pur și simplu să nu facem nimic? De ce ne este atât de greu să acceptăm asta?
- Momentele în care nu facem nimic sunt importante tocmai pentru că sunt din ce în ce mai rare. Nu pentru că nu avem timp, ci pentru că ne este greu să rămânem cu noi înșine fără să umplem imediat acel spațiu cu ceva. Pentru unii oameni, liniștea este odihnitoare. Pentru alții, poate deveni inconfortabilă. Când ne oprim, pot să apară gânduri, emoții sau preocupări pe care, în ritmul de zi cu zi, reușim să le ținem la distanță.
Poate de aceea ne vine atât de ușor să luăm telefonul în mână, să deschidem televizorul sau să ne găsim încă o activitate. Pentru că uneori este mai simplu să rămânem ocupați decât să rămânem cu noi înșine. Cred că a ne permite, din când în când, să nu facem nimic nu înseamnă deloc timp pierdut. Înseamnă să ne dăm ocazia să observăm cum suntem cu adevărat, nu doar ce avem de făcut.
- Cât de important este să fim prezenți în moment, în loc să stăm conectați la telefon și pe rețelele sociale?
- Telefonul sau rețelele sociale nu sunt problema în sine. Dar merită să observăm cât de des le folosim aproape automat, fără să ne dăm seama. Suntem în vacanță, stăm la piscină, ieșim la cină sau așteptăm câteva minute și, aproape imediat, luăm telefonul în mână. Gestul a devenit atât de obișnuit, încât de multe ori nici nu îl mai observăm. Este bine să existe și momente în care telefonul rămâne în geantă sau în buzunar. Uneori, a fi prezent înseamnă și să ne dăm șansa să fim atenți la oamenii, locurile și experiențele din fața noastră.
Cum învățăm să renunțăm la presiunea de a avea concediul perfect și la vinovăția că nu muncim
- De ce apare presiunea de a avea „vacanța perfectă” și cum putem scăpa de această așteptare?
- Presiunea de a avea o vacanță perfectă vine, în mare parte, din comparație. Suntem asaltați de imagini cu oameni care par relaxați tot timpul, locuri spectaculoase și momente care par lipsite de orice grijă. Este ușor să uităm că vedem doar o selecție foarte mică din realitate. Așa ajungem să ne așteptăm ca și vacanța noastră să arate la fel. Iar dacă ne plictisim, ne certăm cu partenerul, plouă câteva zile sau pur și simplu nu ne simțim extraordinar, putem ajunge să simțim că ceva nu a ieșit cum ar fi trebuit.
Vacanțele sunt tot o parte din viața noastră. Au și momente frumoase, și momente obișnuite și uneori chiar dificile. Nu avem nevoie de o vacanță perfectă ca să ne facă bine.
- Ce putem face dacă, deși suntem în vacanță, simțim vinovăție că nu muncim?
- Vinovăția apare, de cele mai multe ori, atunci când am învățat că odihna este ceva ce trebuie meritat. Ca și cum am avea voie să ne oprim doar după ce am terminat absolut tot. Dar, în realitate, lista lucrurilor de făcut nu se termină niciodată. Dacă așteptăm momentul în care nu mai avem nimic de bifat, este foarte posibil să nu vină niciodată. Pentru mulți oameni, ideea de a se odihni este însoțită de convingerea că sunt leneși, egoiști sau iresponsabili. Tocmai de aceea, vinovăția poate apărea chiar și atunci când sunt în concediu. Odihna nu este opusul responsabilității. Este o nevoie de bază și o parte firească a felului în care avem grijă de noi.
Ce ne împiedică să ne odihnim cu adevărat în concediu
- Sunt vacanțele scurte suficiente pentru refacerea psihică sau avem nevoie de perioade mai lungi de pauză?
- Nu există un număr de zile care să funcționeze pentru toată lumea. Pentru unii oameni, câteva zile sunt suficiente ca să simtă că s-au odihnit. Pentru alții, poate nici două săptămâni nu se simt suficiente. Durata vacanței este doar o parte din poveste. Dacă ajungem în concediu după luni în care am funcționat aproape fără pauză, este posibil ca primele zile să fie petrecute doar încercând să ieșim din ritmul în care am trăit.
De aceea, este bine să nu vedem odihna ca pe ceva ce se întâmplă doar o dată sau de două ori pe an, în concediu. Este important să existe în viața noastră și activități care ne fac bine: timp petrecut cu oamenii dragi, hobbyuri, momente care ne relaxează sau pur și simplu perioade în care nu trebuie să fim mereu productivi.
- Ce greșeli fac cel mai des oamenii în vacanță, fără să-și dea seama că le afectează relaxarea?
- Una dintre cele mai frecvente greșeli este că tratăm concediul ca pe un proiect. Vrem să profităm de fiecare zi, să vedem cât mai multe, să nu ratăm nimic și ajungem să punem presiune chiar și pe timpul care ar trebui să ne odihnească. Mai este și situația în care plecăm în vacanță, dar rămânem conectați la tot ce am lăsat acasă. Verificăm constant telefonul, răspundem la mesaje sau continuăm să ne gândim la problemele de la serviciu. Relaxarea nu ține doar de locul în care mergem, ci și de cât de mult reușim să ieșim, măcar pentru o perioadă, din ritmul și din presiunea cu care ne-am obișnuit.
Cum aducem puțin din vacanță în viața de zi cu zi
- Cum putem face ca starea de bine din concediu să dureze și după întoarcerea acasă?
- De multe ori spunem că ne-a făcut bine vacanța. Dar, dacă ne uităm mai atent, de multe ori nu locul a fost cel care ne-a făcut bine, ci felul în care am trăit în perioada aceea. Poate am dormit mai mult, am petrecut mai mult timp cu oamenii dragi, am stat mai mult afară sau am avut, pur și simplu, mai puține momente în care ne-am simțit grăbiți. Vacanța se termină, dar poate că unele dintre lucrurile care ne-au făcut bine acolo își pot găsi locul și în viața noastră de zi cu zi. Dacă avem această posibilitate, poate fi de ajutor să nu ne întoarcem din concediu direct la ritmul obișnuit. O zi între vacanță și prima zi de lucru sau un program mai lejer la început poate face revenirea mai ușoară.
*Andreea Oprea este absolventă a Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, cu o formare în Psihoterapia Centrată pe Persoană, „o abordare care pune accent pe cine ești tu cu adevărat - dincolo de etichetele sau așteptările impuse de societate” și o altă formare în Focusing, „o metodă care ajută la reconectarea profundă cu corpul, intuiția și emoțiile autentice”. Prin acest proces, Andreea spune că a înțeles „că fiecare om are în interior toate resursele necesare pentru a deveni cine este cu adevărat. Cred cu tărie că nu trebuie să ne «reparăm» sau să devenim o versiune diferită de noi înșine, ci să ne eliberăm de condiționările ce ne-au făcut să ne îndoim de propria valoare.” (https://andreeaoprea.ro)
