După APEL, România păstrează ratingul de investiții (la nivelul Botswanei)

Cazul semnalului transmis de Fitch pentru România, prin menținerea ratingului la BBB- cu perspectivă negativă (mai degrabă ar urma o retrogradare), este unul neobișnuit de vizibil și încerc să îl descriu, în interpretarea mea, în câțiva pași:

1. În jurul datei de 20 iulie 2026, analiștii Fitch au informat Guvernul României că economia gestionată de el va fi retrogradată la „junk”. Cu alte cuvinte, în interpretarea mea: continuați să împrumutați România, dar la dobânzi care reflectă o administrație înclinată spre măsuri pompieristice, zero viziune pe termen mediu și înclinația către represiunea financiară a populației pentru a menține aparența de credibilitate.
2. În jurul datei de 22 iulie 2026, Ministerul Finanțelor, strașnic consiliat de cei cărora bugetul nu li se taie niciodată, a anunțat că are nevoie de timp pentru a verifica tot ceea ce susțin analiștii ca fundamente pentru retrogradarea economiei. 
3. În jurul datei de 23 iulie 2026, într-o celeritate fără precedent, decidenții români au anunțat că au făcut cincinalul în trei ani și că au redus deficitul bugetar pentru primele șase luni la 2% din PIB. Până a doua zi au furnizat și datele privind execuția bugetară „reală”.
4. În jurul datei de 27 iulie 2026, Guvernul interimar al României s-a jurat pe Decebal, pe Traian și pe roșu că va continua drenajul persistent realizat prin menținerea ridicată de către BNR a ratelor de dobândă și tăieri nominale de venituri, prin care banca centrală și guvernul, adepții decimării an de an a puterii de cumpărare a populației, alimentează capitalurile „vagaboande” cu fonduri ale copiilor și pensionarilor, bugetele SRI, SIE și STS  și frauda TVA nefiind în discuție a fi ajustate.
5. În jurul datei de 29 iulie 2026, comitetul de apel Fitch s-a făcut că îi crede și a transmis decizia de a păstra ratingul României la nivelul Botswanei. Speculând, posibil ca unul dintre argumentele invocate de BNR și Guvernul României să fi fost revenirea după o temporară excepție a țintirii cursului leului de moneda din Botswana, așa cum am detaliat aici.
6. Cu treaba asta asumată, în 31 iulie 2026, la miezul nopții, agenția Fitch anunță că economia României continuă să fie administrată la nivel de „junk”, arată ca „junk” și se comportă ca „junk”, dar păstrează ratingul României la nivelul Botswanei.

Fraza-cheie din comunicatul Fitch din 31 iulie 2026 care îmi permite să conturez acest scenariu este următoarea: „Rezultatele comitetului de apel extern: în conformitate cu politicile Fitch, emitentul (România) a formulat un recurs și a furnizat informații suplimentare către Fitch, ceea ce a condus la o acțiune de rating diferită de rezultatul inițial al comitetului de rating”.

Aha! Inițial retrogradare, apoi păstrare a ratingului. Sau e posibil să mă înșel, pentru că formularea din comunicat poate lăsa loc și pentru asta: Fitch ar fi îmbunătățit perspectiva de rating de la negativ la stabil, dar datele suplimentare oferite de Guvernul României să îi fi convins că perspectiva trebuie să rămână negativă cel puțin doi ani de-acum încolo ☺.

În opinia mea, din întregul comunicat Fitch nu reiese decât un singur lucru: dacă am spune negru pe alb ce se întâmplă în economia „plătitorului” România, am veni în defavoarea intereselor celor care urmăresc ratingurile noastre. Cu alte cuvinte, vă avertizăm că e jale, sssttt… citiți cu atenți comunicatul.

De fapt, aceasta este și principala dilemă morală a agențiilor de rating: modul în care ele sunt finanțate. Nu investitorii care se ghidează după ratingul de țară plătesc agențiile, ci statul evaluat este cel care plătește. 

Conform procedurilor „apelului”, statul român ar fi adus argumente credibile privind amânarea deciziei de retrogradare – în accepțiunea statului. În accepțiunea Fitch, analiștii, în opinia mea, au realizat că o bine-fundamentată retrogradare ar fi afectat atât interesele „plătitorului”, dar și cele ale investitorilor. Prin urmare, Fitch a făcut într-un mod perfect procedural, ceea ce în opinia mea, S&P la evaluarea din octombrie 2026 nu va mai putea să facă: a împăcat și capra, și varza.

În opinia mea, comunicatul reflectă toate motivele pentru care România ar fi trebuit retrogradată la „junk”, dar Fitch oferă timp investitorilor pentru a se poziționa.

„Datele noi” oferite de Ministerul Finanțelor se referă la „reducerea deficitului bugetar în primele șase luni la 2% din PIB” (41 de miliarde de lei) față de 69 de miliarde de lei în primele șase luni ale anului 2025, deci aparent un minus de 28 de miliarde de lei.

Cum s-a realizat asta? Prin decapitalizarea populației și companiilor românești, adică strict prin șubrezirea capacității economiei românești de a genera venituri. Față de primele șase luni din 2025, veniturile din TVA s-au majorat cu aproape 15 miliarde de lei (majorarea TVA plus inflația).

În plus, și asta este esențial, în luna iunie, România a încasat 2,25 de miliarde de euro (circa 13 miliarde de lei), drept o nouă tranșă din PNRR (asta este o încasare unică, bani din PNRR nu vor mai veni în anul 2027). Astea sunt cele „28 de miliarde de lei” de reducere a deficitului.

În esență, nimic bun, structural.

O mare bilă albă pentru agenția de rating Fitch rămâne, în opinia mea, „enormitatea” pe care a inserat-o voit în comunicat, pentru a pune reflectorul, de fapt, pe ceea ce crede: economia României continuă să fie una de „junk”. 

Va rămâne în istoria inteligenței analizelor corporative susținerea Fitch că economia României va scădea cu 0,6% în 2026, dar deficitul bugetar se va contracta până la 5,9% din PIB (față de 6,2% din PIB cât estimează Guvernul). 

Cu alte cuvinte, economiile în recesiune (generatoare de venituri în termeni reali, mai mici) reușesc să reducă deficitul bugetar, în timp ce cheltuielile bugetare continuă să crească, iar investițiile de la buget sunt tăiate (cheltuielile de capital au scăzut cu 24% în 2026 față de perioada similară din 2025).

Per total, în opinia mea, concluzia evaluării Fitch este una singură: economia României poate fi încă percepută la categoria „recomandat pentru investiții”, este drept, într-o singură lume: cea întoarsă pe dos. Între timp, profiturile capitalurilor „vagaboande” care încă au ezitat să iasă de aici vor fi salvate prin ieșiri ordonate, și fără penalizări, grație BNR. Cu ce preț?

Asta nu a remarcat încă Fitch. Ceea ce e perfect vizibil, spre exemplu, prin împrumuturile angajate prin programul SAFE (în valoare de aproape 17 miliarde de euro). Aceste împrumuturi destinate, la rândul lor, să cosmetizeze deficitul și scadențate pe 45 de ani (deci care vor fi returnate până în 2071) ne asigură că nu doar noi vom plăti incompetența, indiferența și iresponsabilitatea guvernărilor actuale. Ci și copiii noștri. Și copiii copiilor noștri. 

Pentru prima dată în istoria României, niște „cozi de topor” îndrăznesc ceea ce nu a mai reușit nimeni altcineva vreodată: să nu se mai rezume la îndatorarea unei singure generație (sau două). 

Ci cel puțin trei generații: nepoții noștri vor avea de ales între a contribui la pensiile noastre (înghețarea de acum a pensiilor timp de doi ani, în condițiile unei inflații în această perioadă de peste 20% este relevantă) și a îndestula creditorii. 

Oricum, ce bine că nu am fost retrogradați la „junk”!

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE