Cum producea Ceaușescu valută să plătească datoria externă: Printre altele, Securitatea a inventat rude pentru românii morți în străinătate și le-a încasat ilegal moștenirile 

La începutul anilor ‘80, situația privind datoria era atât de complicată, încât România a ajuns în situația de a nu mai putea plăti banii către creditorii internaționali. Cu mare greutate s-a reușit evitarea declarării falimentului oficial al țării. 

21 de miliarde de dolari, datoria externă a României ceaușiste

La momentul respectiv, dictatorul Nicolae Ceaușescu a decis achitarea cu orice preț a creditelor externe, situație care a afectat grav, în următorii ani, populația României. A urmat aproape un deceniu de sacrificii imense impuse populației: raționalizarea alimentelor, a energiei electrice, a apei calde, a gazelor naturale, etc. 

Pe 12 aprilie 1989, în fața Plenarei Comitetului Central al PCR, Nicolae Ceaușescu avea să declare încheierea plății datoriei externe, care se ridica la 21 de miliarde de dolari. 

Structura secretă care se ocupa cu aducerea de valută în țară a fost denumită Aport Valutar Special (AVS) și a funcționat, în ultimii ani ai regimului, ca un compartiment conspirat și linie de operațiuni secrete în subordinea Centrului de Informații Externe – CIE.

Metode pentru obținerea de valută forte

Potrivit Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), operațiunile AVS acopereau o gamă largă de activități financiare și comerciale neortodoxe sau chiar ilegale, cum ar fi:
* Comisioane secrete din comerț: Securitatea impunea comisioane confidențiale (over-comisioane) companiilor străine care doreau să deruleze afaceri sau contracte de import/export cu Republica Socialistă România.

* „Vânzarea” de oameni: Statul comunist percepea sume uriașe în valută (plătite de guverne străine sau organizații umanitare) pentru a permite emigrarea cetățenilor români, în special a celor de origine evreiască (către Israel) și germană (către RFG).

* Firme paravan (offshore): Banii erau rulați prin Întreprinderi de Comerț Exterior (ICE) controlate direct de Securitate, cea mai cunoscută fiind ICE Dunărea (UM 0107), dar și prin companii mixte create în Occident.

* Contrabandă și operațiuni speciale: Compartimentul AVS se ocupa cu traficul de armament, contrabandă cu țigări și alcool în colaborare cu rețele de crimă organizată din Occident și tranzacții ilegale de tehnică militară sau tehnologie occidentală supusă embargoului.

„Sumele enorme obținute din aceste operațiuni nu intrau în bugetul public standard al statului și nici în conturile întreprinderilor civile. Ele erau depozitate în conturi secrete deținute la Banca Română de Comerț Exterior (BRCE) sau în bănci din Elveția și alte paradisuri fiscale, fiind direct la dispoziția rețelei restrânse de conducere a Securității”, se precizează într-un documentar realizat de investigatori de la CNSAS.

Lovitura dată de „defectarea” lui Pacepa

Strucutura secretă care viza obținerea de valută a fost înființată la mijlocul anilor ‘70. În timp a avut următoarea evoluție:

*1975 – Sectorul Operațiuni Valutare (OV): colectivul de operațiuni valutare a fost constituit într-un sector aparte, denumit Operațiuni Valutare (OV), condus de generalul Gheorghe Marcu.

*1979 – Reorganizare majoră după fuga spionului Ion Mihai Pacepa, consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu şi adjunct al şefului Departamentului de Informaţii Externe (DIE – UM 0279). Activitatea și structura DIE au trebuit modificate, iar zeci de ofiţeri superiori au fost demişi sau trecuţi în rezervă şi câteva sute au fost retraşi de la posturi. Ministrul de interne Teodor Coman a fost, de asemenea, demis, deoarece nu a prevenit fuga lui Pacepa. Prin reorganizare, DIE a devenit CIE (Centrul de Informaţii Externe – UM 0544).

*1980 – Înființarea UM 0107/AVS (Aport Valutar Special): Prin ordinul nr. 000320/1980 al lui Nicolae Ceaușescu s-a înființat UM 0107/AVS, o unitate specială a CIE, cu regim independent și ultrasecret, care coordona activitățile de comerț exterior. Ofițerii UM 0107 gestionau operațiunile AVS pentru achitarea datoriei externe a regimului. Ultimul șef al AVS a fost Constantin Anghelache, cunoscut din documentele Securității drept „Eftimie Gelu”, devenit după Revoluție un prosper om de afaceri și președinte al clubului de fotbal Dinamo București.

*1982 – A fost înființată ICE Dunărea, constituită ca firmă a Securității, lichidată în 1990 printr-o hotărâre de guvern. În anii 80, produsele industriei civile erau exportate prin acest intermediar-mamut, în timp ce armamentul și oamenii se vindeau prin Sectorul de Aport Valutar Special. Numitorul comun al celor două tipuri de tranzacții era Banca Română de Comerț Exterior (BRCE) – viitoarea Bancorex – unde își aveau conturile atât ICE Dunărea, cât și Direcția AVS, dar și firme conexe necesare operațiunilor Securității.

Operațiune pentru preluarea unei moșteniri din Franța

Investigatorii CNSAS au descoperit în arhivele fostei Securități un document care descrie una dintre metodele aplicate de Securitate, prin intermediul AVS, pentru a aduce valută forte regimului dictatorial. 

Este vorba despre un mecanism prin care CIE urmărea să devină în mod ilegal moştenitorul unui cetăţean român care a decedat în Franţa. Astfel, o întreagă „mașinărie” în care erau implicate instituţiile statului comunist a fost pusă în mişcare: substituire de identitate (inventarea unui moştenitor, inexistent în realitate), eliberarea de documente false, prin intermediul Miliţiei şi al Evidenţei Populaţiei, declaraţii notariale false şi, nu în ultimul rând, înşelarea autorităţilor franceze. 

În document se precizează că „asemenea acţiuni au mai fost întreprinse în decursul anilor cu rezultate pozitive”. Operațiunea a fost aprobată la data de 6 aprilie 1979 de Tudor Postelnicu, șef al Departamentului Securității Statului (DSS).

„La sfârșitul anului 1978, firma avocațială din Padina a comunicat Băncii Române de Comerț Exterior despre decesul numitei (…) – de origine română, deces în urma căruia au rămas o vilă în localitatea montană Grenoble, suma de 120.000 de franci francezi și alte bunuri de valoare (în total cca. 500.000 fr. fr.). 

Totodată, firma (…) a solicitat să fie identificați în țară moștenitori români și să i se pună la dispoziție actele de stare civilă, pentru a trece la valorificarea bunurilor mobile și imobile și transferarea contravalorii lor în România. Din verificările întreprinse de organele noastre, nu s-a identificat niciun moștenitor din familia decedatei, în numele căruia să acționăm pentru transferarea valorii succesiunii în țară. 

Având în vedere valoarea mare a bunurilor ce compun masa succesorală, opinăm să acționăm pentru crearea în mod fictiv și bine legendat a unui moștenitor român, care să apară în calitate de «frate» cu autoarea succesiunii”, se susținea în nota-raport din 4 aprilie 1979. 

Autorii documentului susțineau că firma avocațială a pus la dispoziție toate datele de stare civilă ale decedatei ce pot servi la „crearea” unui moștenitor român, „frate” cu defuncta.

Inventarea unui „frate” al româncei decedate

„Acțiunea nu comportă riscuri, deoarece: nu este obligatorie prezența moștenitorilor la dezbaterea succesiunii în Padina; Curțile Succesorale dezbat cauzele pe baza actelor de stare civilă puse la dispoziție de partea română, legalizate în conformitate cu prevederile din Convenția Consulară încheiată între cele două state; prezența moștenitorului este obligatorie în țară, numai la semnarea procurii în fața notarului și când este chemat la Banca Română de Comerț Exterior pentru a-și încasa contravaloarea succesiunii în lei. Asemenea acțiuni au mai fost întreprinse în decursul anilor, cu rezultate pozitive”, se mai afirma în documentul Securității.
Pentru ca planul să fie pus în aplicare, șefii AVS au prezentat următoarele propuneri: 

„- Cu sprijinul U.M.0279, să fie identificat un ofițer pensionar, fost cadru al U.M.0544, în vârstă de cca. 70 ani, care să fie instruit și dirijat de noi să acționeze pe numele de (…) , în calitate de unic moștenitor al «sorei» sale;

– Tot cu sprijinul U.M.0279, să se completeze un buletin de identitate pe numele de (…), pe baza datelor de stare civilă ce le vom pune la dispoziție, necesar presupusului moștenitor când se va prezenta în fața notarului român pentru semnarea procurii și a încasării banilor ce se vor transfera în țară;

– În colaborare cu Direcția Evidenței Populației din Inspectoratul General al Miliției, se vor obține actele de stare civilă – tip uz extern, conform modelelor anexate, necesare dovedirii calității de moștenitor;

– După transferarea contravalorii succesiunii în țară, moștenitorul să încaseze de la Banca Română de Comerț Exterior sumele respective și să le depună pe bază de proces-verbal la casieria U.M.0544, pentru a fi făcute venit la stat”.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 2

Prezentarea cazului de către cei de la CNSAS nu surprinde și modul cum a fost finalizată operațiunea, dar se presupune că aceasta a avut succes, având în vedere implicarea structurilor statului român, iar suma la care era estimată averea româncei decedată în Franța (500.000 de franci francezi) a intrat în conturile Securității.

Tudor Postelnicu, cel care a aprobat operațiunea dobândirii ilegale a averii româncei decedate în Franța, a fost șef al Securității între 1978 și 1987, iar din 1987 și până în 1989, a condus Ministerul de Interne. În 1990, Postelnicu a fost judecat de Tribunalul Militar Teritorial București, în cadrul lotului „CPEx” în „procesul celor patru”, în care au fost implicaţi Emil Bobu, Manea Mănescu și Ion Dincă. 

Postelnicu a fost condamnat la închisoare pe viață, confiscarea averii și privarea de unele drepturi civile. După recurs, i s-a schimbat încadrarea din genocid în omor deosebit de grav și a rămas să execute 14 ani de închisoare, dintre care a făcut doar șapte. 

A ieșit din închisoare în baza unui decret al lui Ceaușescu, care nu a fost abrogat în anii ‘90. Postelnicu a fost anchetat în dosarul uciderii disidentului Gheorghe Ursu, fiind acuzat de infracțiuni contra umanității. Fostul lider comunist a decedat în 2017.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro