Secretul ascuns din Gara de Nord. Stâlpul de pe peronul 7 păstrează și astăzi urmele bombardamentului care a ucis 3.000 de oameni

Au trecut 82 de ani. 82 de ani de istorie și miliarde de călători care s-au suit în trenurile care au oprit și plecat din Gara de Nord. Dar foarte puțină lume știe că Gara de Nord încă păstrează urmele bombardamentului care a ucis aproape 3.000 de oameni.

Puțini călători dintre cei care traversează zilnic peronul 7 observă că în cel de-al treilea stâlp au rămas urmele unei schije care a lovit structura în cursul atacului aerian în aprilie 1944.

Forța impactului a fost atât de mare încât metalul stâlpului s-a topit parțial, iar semnele sunt vizibile și în prezent, transformând acel loc într-un martor al uneia dintre cele mai negre zile din istoria Capitalei.

860 de tone de bombe au fost aruncate asupra Bucureștiului

Bombardamentul din 4 aprilie 1944 a avut loc în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial, când România devenise o țintă strategică pentru aliați.

Cu doar două zile înainte, la 2 aprilie, trupele sovietice pătrunseseră pe teritoriul țării, iar aviația anglo-americană își intensificase ofensiva împotriva infrastructurii românești.

Bombardierele decolau de la bazele din Foggia, în sudul Italiei, având ca obiective rafinăriile, căile ferate, podurile și gările folosite pentru transporturile militare.

În după-amiaza de 4 aprilie, în jurul orei 14.00, Bucureștiul a fost atacat de valuri succesive de bombardiere americane.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Nu mai puțin de 220 de avioane B-17 „Flying Fortress” și 93 de bombardiere B-24 „Liberator” au aruncat peste 860 de tone de bombe asupra Capitalei.

Ținta principală a raidului a fost Gara de Nord, considerată un punct esențial pentru transporturile militare către frontul din Moldova, unde Armata Roșie înainta rapid spre vest.

„Populația nu se aștepta la bombardament”

Au fost lovite în special cartierele Grivița și Cotroceni, dar și întreaga zonă de nord-vest a orașului.

Mulți bucureșteni nici măcar nu au realizat pericolul. Așa cum consemnează istoricul Constantin C. Giurescu în volumul Istoria Bucureștilor:

„Populația nu se aștepta la bombardament, crezând că este vorba despre un simplu exercițiu de apărare pasivă, așa cum avuseseră loc anterior”.

Consecințele au fost dramatice. Bilanțul oficial a indicat 2.942 de morți și 2.126 de răniți, în timp ce sute de locuințe au fost complet distruse, iar alte sute grav avariate.

Cronicile vremii arată că Gara de Nord a fost bombardată de șase ori, Gara Băneasa de patru ori, iar gara Chitila de opt ori. În triajul Bucureștiului au fost incendiate și distruse peste 1.000 de vagoane.

Tragedia a fost amplificată de faptul că bombele au lovit și trenurile care transportau refugiați de război către Capitală, ceea ce a dus la creșterea numărului victimelor civile.

„Peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars”

Documentele militare citate de historia.ro subliniază amploarea dezastrului:

„Fără îndoială, rețeaua feroviară și nodurile de comunicații pe timp de război sunt obiective militare, dar la 4 aprilie și în continuare până în august, distrugerea acestora de către aviația americană și engleză este însoțită de atacuri de o violență fără precedent asupra zonelor populate”.

Printre cei care au văzut cu ochii lor urmările bombardamentului s-a numărat și scriitorul Mihail Sebastian.

Ajuns în cartierul Grivița în ziua următoare, acesta a lăsat una dintre cele mai tulburătoare mărturii ale dezastrului:

„Am fost în cartierul Grivița. De la Gară la Bulevardul Basarab, nici o casă, nici una n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și neputință”, nota acesta.

Astăzi, printre miile de călători care trec zilnic prin Gara de Nord, puțini își ridică privirea spre stâlpul de pe peronul 7.

Urmele schijei sunt încă acolo, neșterse de timp, amintind că, dincolo de agitația celei mai importante gări din România, locul păstrează încă cicatricile unei zile care a schimbat pentru totdeauna istoria Bucureștiului.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro