Cum rezistă sportivii la ger la Jocurile Olimpice de Iarnă. Medicul Carmina Mușat explică mecanismele din spatele performanței
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sportivii care concurează la Jocurile Olimpice de Iarnă par, de multe ori, imuni la frig. Evoluează în costume subțiri, respiră aer înghețat și ating viteze impresionante fără să pară afectați de temperaturile scăzute. În realitate însă, în spatele fiecărei probe se desfășoară o luptă biologică intensă.
Cuprins:
- Frigul declanșează mecanisme complexe de apărare: 80% din energia mușchilor se transformă în căldură
- De ce nu tremură sportivii pe gheață
- Frigul afectează mușchii și crește riscul de accidentare
- Diferențe de adaptare la frig între sportivi și persoane obișnuite- aclimatizare la frig ani buni
- Riscurile reale ale expunerii îndelungate la frig: hipotermie și degerături
- Gerul poate opri competițiile: când frigul devine pericol pentru sportivi
- Alimentația și hidratarea – armele invizibile ale performanței
- Lecția din spatele medaliei
Medicul sportiv Carmina Liana Mușat explică pentru Libertatea ce se întâmplă în organismul unui atlet atunci când concurează în ger și de ce frigul este, de fapt, „adversarul invizibil”.
Frigul declanșează mecanisme complexe de apărare: 80% din energia mușchilor se transformă în căldură
Temperaturile scăzute solicită intens organismul, declanșând mecanisme complexe de adaptare pentru menținerea căldurii corporale, protejarea mușchilor și susținerea efortului fizic la nivel maxim.
Rezistența la temperaturi extreme devine o probă invizibilă de curaj, disciplină și dăruire totală pentru sportivii de la Olimpiadă.
„Atunci când un sportiv concurează în condiții de ger, organismul activează rapid o serie de mecanisme fiziologice de apărare menite să conserve căldura, să protejeze funcțiile vitale și să permită menținerea performanței fizice”, explică dr. Carmina Mușat.
Primul răspuns al corpului este vasoconstricția periferică – îngustarea vaselor de sânge la nivelul pielii și extremităților. Astfel, fluxul sanguin este redirecționat către organele vitale, iar pierderea de căldură scade.
În paralel, organismul declanșează termogeneza, adică producerea de căldură:
- prin frison muscular;
- prin accelerarea metabolismului sub influența adrenalinei și a altor hormoni.
La sportivi însă, efortul fizic intens devine principala sursă de căldură.
„Aproximativ 75–80% din energia consumată de mușchi se transformă în energie termică”, subliniază Mușat Carmina Liana. Acesta este motivul pentru care atleții nu par să tremure în timpul probelor.
De ce nu tremură sportivii pe gheață
Tremuratul este mecanismul natural prin care corpul încearcă să se încălzească în stare de repaus.
„Tremuratul apare în special în repaus sau atunci când producția de căldură este insuficientă. În timpul unei probe sportive solicitante, organismul se află în situația opusă”, explică medicul.
Un alt factor important este adrenalina. „Adrenalina poate diminua temporar percepția frigului, pentru că organismul prioritizează funcțiile vitale și reacția la efort.”
Totuși, specialistul avertizează că această senzație este înșelătoare: țesuturile continuă să piardă căldură, iar după oprirea efortului frigul este resimțit brusc și intens.
Frigul afectează mușchii și crește riscul de accidentare
Temperaturile scăzute influențează direct performanța musculară. „Frigul reduce eficiența contracției musculare, încetinește reacțiile nervoase și scade coordonarea mișcărilor”, afirmă medicul sportiv.
În plus:
- scade elasticitatea fibrelor musculare,
- crește rigiditatea tendoanelor,
- crește riscul de întinderi, entorse sau rupturi musculare.
Din acest motiv, încălzirea devine esențială. „Încălzirea nu este doar un ritual înaintea startului, ci un veritabil mecanism de protecție”, subliniază Carmina Mușat.
Diferențe de adaptare la frig între sportivi și persoane obișnuite- aclimatizare la frig ani buni
Aclimatizarea la frig a sportivilor presupune luni sau ani de expunere controlată, dimineți începute în ger și ore nesfârșite petrecute pe gheață sau zăpadă. Organismul lor învață să conserve căldura, să producă energie mai eficient și să transforme efortul în protecție împotriva mediului ostil.
,,Această adaptare nu este doar fiziologică, ci și mentală. A rămâne concentrat atunci când respirația devine dureroasă, iar aerul rece pare să înghețe fiecare mișcare, cere o forță interioară pe care puțini oameni o cunosc. Tocmai aici se naște adevărata admirație: în capacitatea lor de a merge mai departe când condițiile spun „oprește-te”, mărturisește dr. Carmina Mușat, care recunoaște că diferențele între noi și sportivii de performanță sunt semnificative.
„Sportivii de elită prezintă o capacitate superioară de conservare a căldurii și de producere rapidă a energiei termice prin activitate musculară susținută,” explică medicul.
Masa musculară crescută și rata metabolică bazală mai ridicată contribuie la toleranța mai bună la frig. În plus, aclimatizarea repetată la temperaturi scăzute determină adaptări cardiovasculare și endocrine favorabile.
Cu toate acestea, medicul avertizează: „Toleranța crescută la frig nu implică protecție absolută.”
Riscurile reale ale expunerii îndelungate la frig: hipotermie și degerături
Hipotermia și degerăturile reprezintă riscuri reale pentru sportivii care se antrenează sau concurează în condiții de temperaturi scăzute.
Cele mai frecvente probleme medicale cauzate de frig sunt:
- hipotermia
- degerăturile
- astmul indus de efort
- deshidratarea
- accidentările musculare
„Hipotermia apare atunci când corpul pierde căldură mai repede decât reușește să o producă”, explică medicul.
Primele semne includ:
- frisoane persistente
- lipsă de coordonare
- confuzie
- vorbire încetinită
În cazul degerăturilor apar amorțeala, modificarea culorii pielii și durerea locală.
„Primele semne de hipotermie pot fi ușor trecute cu vederea: frisoane persistente, piele rece și palidă, lipsă de coordonare, vorbire încetinită și o stare accentuată de oboseală sau confuzie.
În paralel, degerăturile debutează frecvent prin amorțeală, furnicături și modificarea culorii pielii către albicios, în special la nivelul degetelor, nasului sau urechilor. Dacă expunerea la frig continuă, zona afectată devine rigidă și dureroasă, iar după reîncălzire pot apărea roșeață și vezicule. În aceste cazuri, intervenția rapidă este esențială: oprirea efortului, mutarea într-un spațiu cald, îndepărtarea hainelor umede și reîncălzirea treptată pot preveni complicațiile severe. În cazurile suspecte de hipotermie moderată sau degerături profunde, evaluarea medicală de urgență este obligatorie”, explică medicul sportiv.
Cea mai eficientă protecție rămâne prevenția - echipament adecvat, hidratare, aport energetic suficient și monitorizarea atentă a stării sportivului în condiții de frig. Progresele în știința materialelor din care sunt confecționate echipamentele sportive îi ajută pe sportivi să rămână calzi.
Gerul poate opri competițiile: când frigul devine pericol pentru sportivi
Există limite de temperatură la care competițiile sunt suspendate. „În general, temperaturile care coboară sub aproximativ –15°C ridică semne serioase de îngrijorare. La aceste valori, riscul de hipotermie crește semnificativ, în special în probele de anduranță sau în sporturile desfășurate pe durate lungi. În același timp, expunerea extremităților la frig favorizează apariția degerăturilor, leziuni care pot avea consecințe permanente dacă nu sunt tratate rapid. Sistemul respirator este, de asemenea, vulnerabil: aerul foarte rece poate declanșa bronhospasm, tuse severă și dificultăți de respirație, mai ales la sportivii cu antecedente de astm”, afirmă dr. Mușat.
Decizia de a suspenda o competiție nu se bazează exclusiv pe temperatura indicată de termometru. Medicii iau în calcul așa-numitul „indice de frig”, care combină temperatura aerului cu viteza vântului și nivelul de umiditate, factori ce pot accentua pierderea de căldură a corpului. În multe federații sportive internaționale există recomandări clare de amânare, scurtare sau chiar anulare a probelor atunci când condițiile depășesc capacitatea fiziologică de adaptare a organismului uman.
„Siguranța trebuie să primeze în fața performanței. Niciun rezultat sportiv nu justifică expunerea la riscuri severe pentru sănătate,” susține medicul.
Alimentația și hidratarea – armele invizibile ale performanței
Medicul Carmina Mușat are experiență în lucrul cu sportivii, a fost medic la CSM Galați, a consultat și avizat copiii care au participat la competiții de hochei pe gheață. Specialista atrage atenția că alimentația joacă un rol esențial în menținerea energiei și a temperaturii corporale, influențând direct performanța și siguranța sportivilor.
„În condiții de frig, corpul consumă mai multe calorii pentru a produce căldură și pentru a susține activitatea musculară. De aceea, o dietă echilibrată bogată în carbohidrați complecși, grăsimi sănătoase și proteine de calitate, este absolut necesară.”
Medicul recomandă sportivilor: mese regulate, gustări energizante înainte de efort și consum suficient de lichide pe parcursul întregii zile. În plus, vitaminele și mineralele susțin imunitatea, extrem de importantă în condiții de frig.
„Chiar dacă senzația de sete este mai redusă în sezonul rece, pierderile de lichide continuă prin respirație și transpirație. Deshidratarea scade performanța și afectează capacitatea organismului de a-și regla temperatura.”
Lecția din spatele medaliei
Dincolo de performanța vizibilă, explică medicul, medalia olimpică este expresia unui echilibru fin între fiziologie, pregătire medicală și reziliență psihică.
„Adevărata victorie nu este doar podiumul, ci capacitatea organismului de a atinge excelența fără a-și compromite sănătatea.”
La Jocurile Olimpice de Iarnă, frigul nu este doar un decor spectaculos. Este un adversar real, gestionat prin știință, disciplină și pregătire atentă.
