Cum trăiesc oamenii la -30 de grade Celsius fără centrale termice: metodele ingenioase ale unui oraș din China pentru iernile viitorului

sursă TikTok / thinktato

Ce este patul din lut „kang”

În copilăria sa, autorul își amintește cum dormea pe un „kang” – un pat-platformă încălzit, construit din cărămizi de lut. „Kang-ul era mai mult decât o piesă de mobilier, era parte integrantă a casei. Când soba din bucătărie era aprinsă pentru gătit, aerul cald circula prin canale sub kang, încălzind planșeul său gros”, explică profesorul.

Spre deosebire de sistemele moderne de încălzire centrală, care încălzesc întreaga casă, kang-ul se concentra exclusiv pe suprafața patului. „Camera putea fi rece, dar căldura era menținută cu pături groase. Lutul compactat elibera căldura treptat, fără radiatoare sau pompe, iar combustibilul era economisit deoarece căldura provenea din gătit.”

Risc de intoxicație cu monoxid de carbon

Întreținerea acestui sistem necesita muncă și pricepere. Tatăl autorului, un profesor de literatură, construia kang-ul, iar mama sa se ocupa de menținerea focului. Deși sistemul presupunea riscuri precum intoxicația cu monoxid de carbon, eficiența sa rămâne impresionantă: „Kang-ul oferea căldură de lungă durată cu un consum minim de combustibil.”

Alte țări din Asia de Est au dezvoltat metode similare de încălzire

În Coreea, sistemul ondol încălzea podelele prin aer cald, iar în Japonia, kotatsu – o masă joasă cu o pătură grea și un mic radiator – era folosit pentru încălzirea picioarelor. „Aceste soluții se bazau pe ideea de a menține căldura aproape de corp și de a încălzi doar spațiile esențiale.”

Hainele groase jucau, de asemenea, un rol important. „Mama mea îmi făcea în fiecare iarnă un palton gros, umplut cu bumbac nou,” își amintește autorul, evocând amintiri dragi.

Europa, la rândul său, a avut metode similare în trecut

Romanii antici foloseau hipocaustul, un sistem care circula aer cald sub podele. În Evul Mediu, se utilizau tapiserii grele pentru reducerea curenților de aer și spații de dormit închise pentru a conserva căldura.

Românii dormeau pe sobă

Și românii obișbuiau să dormă pe sobe (cămine), adesea pe un „pat” improvizat (laviță/lejancă), pentru că era cea mai caldă parte a casei, mai ales iarna, folosind soba mare de lut sau zidită (cuptor cu plită) ca sursă de încălzire și dormit, un obicei comun până acum o jumătate de secol, oferind căldură constantă și confort. 

Totuși, odată cu apariția încălzirii centrale în secolul XX, aceste tehnici au fost abandonate. Casele erau încălzite uniform, chiar și atunci când locatarii foloseau doar câteva camere. „Acest model funcționa când energia era ieftină, dar astăzi, milioane de europeni nu își mai pot încălzi locuințele adecvat,” subliniază autorul în The Conversation.

Deși tehnologii precum pompele de căldură și energia regenerabilă promit soluții, eficiența lor depinde de clădiri bine izolate. Tradițiile asiatice, precum kang-ul, arată că „confortul nu înseamnă întotdeauna consum mai mare de energie, ci proiectarea inteligentă a căldurii.”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE