De ce explodează numărul de cazuri de COVID-19 în România | “Este ca şi cum încercăm să stingem focul cu o singură găleată”, crede Vlad Mixich
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Alături de experţi în sănătate publică, Libertatea încearcă să răspundă la următoarea întrebare: De ce, spre deosebire de majoritatea ţărilor europene care au relaxat, la rândul lor, restricţiile, România se confruntă cu o explozie a numărului de cazuri, depăşind chiar şi pragul de 1000 de cazuri noi pe zi?
Cuprins:
- De ce ministrul Nelu Tătaru nu comunică numărul de paturi ATI? În afară de ce au spus inițial la insistența presei, autoritățile continuă să întrețină confuzia.
- ”De-aceea am respectat cu toţii măsurile în primăvară, ca să le oferim autorităţilor timp să se pregătească, să nu fie luate prin surprindere”, spune expertul în sănătate Vlad Mixich, reluând astfel preocuparea a multora dintre români.
- Guvernul n-a folosit ultimele trei luni ca să crească semnificativ numărul oamenilor la DSP și să îi antreneze pe medicii rezidenți sau pe studenți ca să facă anchete epidemiologice. Fără date despre rutele îmbolnăvirilor, pandemia se extinde mai ușor.
- Premierul Orban a spus că medicii vor fi transferați în funcție de nevoi, dar ce angajament față de pacienți va avea un medic mutat cu forța de la un spital la altul?
Miercuri, 22 iulie, România a depăşit pragul de 1.000 de cazuri noi de coronavirus pe zi, dar autorităţile au bătut şi recordul la teste de COVID-19 efectuate în 24 de ore: mai mult de 24.000. Suntem în valul doi al pandemiei în România, unul semnificativ mai mare decât primul la nivel naţional.
Ce merge rău, ce facem greșit, ca țară?
Explicaţia ministrului Nelu Tătaru e una unilaterală: “Am ajuns ciuma Europei prin nerespectarea regulilor”. O explicaţie care pune totul pe umerii cetăţenilor, nu şi ai autorităţilor.
În interviul de mai jos, Vlad Mixich, expert în politici de sănătate, explică ce anume din măsurile luate de autorităţi a scârţâit, ce mai putea fi făcut şi unde suntem în prezent.
“Din motive politice, autorităţile nu reacţionează cum ar trebui să reacţioneze”
- Cum a ajuns România la un val doi, semnificativ mai mare decât valul 1 al epidemiei? De ce, la noi, relaxarea restricţiilor a dus la această explozie a numărului de cazuri, cum nu s-a întâmplat în majoritatea ţărilor europene?
- În momentul ăsta avem în mod evident o evoluţie ascendentă mai îngrijorătoare decât am avut în perioada martie-15 mai. Dar, dacă ne uităm pe măsurile de sănătate publică în vigoare, ele sunt mai relaxate.
Ca să fac o comparaţie, ne-a luat foc o cameră din casă şi am adus 10 maşini de pompieri. Iar acum, când ne-a luat foc întreg etajul, încercăm să stingem focul cu o singură găleată.
Din păcate, din motive probabil politice, autorităţile nu reacţionează în acest moment cum ar trebui să reacţioneze. Creşterea este evidentă, pe orice indicatori ne uităm. Avem cel mai mare număr de pacienţi cu COVID internaţi la ATI, de la începutul pandemiei.
Evident, se testează mult mai mult decât se testa în primăvară şi atunci creşte şi numărul de cazuri. În acelaşi timp, bazinul de testare este mult mai diluat decât era în primăvară, se face o testare sub formă de screening, care ar fi trebuit să scadă proporţia celor pozitivi din cei testaţi şi, cu toate acestea, procentul persoanelor testate pozitiv din numărul total de persoane testate continuă să fie mare.
- Ce ar trebui făcut acum?
- Ce s-a făcut în alte ţări, în situaţii de acest gen: măsuri de recarantinare, de reintroducere a restricţiilor regionale. Nu poţi să introduci măsuri similare în Suceava, unde sunt peste 6 cazuri la mia de locuitori, şi în Sălaj sau în Satu Mare, unde sunt mult sub 1 persoană infectată la 1.000 de locuitori.
Dar autorităţile trebuie să-şi asume curajul de-a face ceea ce este bine pentru societate, chiar dacă asta poate să fie contra interesului politic personal sau de partid. Este, de altfel, testul etern, la care până acum politicianul român a tot picat.
„Autorităţile au avut timp să găsească măsuri mai fine”
- Deci nu ar fi necesar un lockdown la nivel naţional?
- Un lockdown la nivel naţional în acest moment, spre deosebire de contextul din prima fază a pandemiei, ar lovi şi mai mult în sănătatea economiei. Pandemia este un maraton, nu este un sprint.
Pentru a găsi acest echilibru între sănătatea publică şi cea economică, trebuie aplicate măsuri mai fine.
Autorităţile au şi primit timpul necesar, de la noi toţi, să se pregătească pentru a aplica astfel de măsuri şi de instrumente fine - asta însemnând:
1. Suplimentarea considerabilă a numărului de paturi de terapie intensivă, capabile să primească pacienţi cu COVID, inclusiv personalul necesar.
2. Punerea la punct a mecanismelor de supraveghere şi testare rapidă, care în România (cel puţin anecdoctic, pentru că nu s-a făcut o evaluare obiectivă) încă nu funcţionează suficient de bine.
Rezultatele la testări în continuare se dau la câteva zile după ce se fac testările. O bună parte din personalul direcţiilor de sănătate publică este suprasolicitat şi răspunde greu la solicitările oamenilor suspecţi de Covid.
- De ce, spre deosebire de alte ţări, cu un număr de cazuri zilnice similare, noi avem semnificativ mai mulţi pacienţi internaţi la terapie intensivă, raportat la numărul total de cazuri. Astăzi avem 293 de oameni la terapie intensivă?
- Nu avem încă un răspuns, este prea devreme să ştim asta, dar explicaţia poate fi multifactorială: depinde de modalitatea de testare, de grupele de risc care sunt testate, depinde şi cât de îmbătrânită e populaţia, de cum sunt respectate protocoalele etc.
„O gafă de comunicare a guvernului”
- Ministrul sănătăţii, Nelu Tătaru, şi Raed Arafat s-au contrazis recent în privinţa ocupării numărului de paturi de ATI în Capitală. Care ar putea fi explicaţia?
- Este o gafă de comunicare din partea guvernului. Pentru că guvernul comunică lucruri relevante pentru organizatorii sistemului de sănătate, dar mai puţin relevante din punctul de vedere al populaţiei. Asta nu înseamnă că ele nu sunt adevărate.
Concret, în Bucureşti s-a ajuns la o ocupare a numărului de paturi de terapie intensivă din spitalele COVID, dar, în acelaşi timp, în Bucureşti există o mulţime de alte spitale non-COVID şi unde există pacienţi internați pe paturile de terapie intensivă.
Statistic vorbind, acest număr tinde să rămână constant. Evident că, din punctul de vedere al autorităţilor, este foarte îngrijorător în momentul în care li s-au ocupat toate paturile pe care reuşiseră să le pună deoparte pentru COVID.
Din punctul de vedere al populaţiei, nu avem şi guvernul nu ne-a oferit încă date statistice clare: în România avem atâtea paturi de ATI, din care atâtea în spitale non-COVID şi restul în spitale COVID, Apoi, cele din spitale COVID - X% au ventilatoare şi avem X% personal să se ocupe de ele.
O statistică de acest gen ar trebui prezentată. Iar dacă nu acest peisaj statistic, de fapt, este o mare problemă: înseamnă că navigăm în orb în această pandemie.
“Ministerul îşi fură singur căciula”
- Odată cu noua lege a carantinării, DSP-urile primesc o serie de responsabilităţi în plus - de exemplu, trebuie să urmărească ce s-a întâmplat cu miile de pacienţi externaţi la cerere. Pot face faţă, ţinând cont că deja erau suprasolicitate?
- Ştiţi vorba aceea: Dumnezeu nu-ţi dă mai mult decât pot duce? Ei, Ministerul Sănătăţii nu poate să dea DSP-urilor mai mult decât pot duce, pentru că altfel ministerul îşi fură propria căciulă. Să nu uităm că DSP-urile sunt instituţii în subordinea MS.
Dacă domnul ministru sau domnul secretar de stat iese în faţa presei şi dă vina pe DSP-uri, este ca şi cum comandantul iese şi dă vina pe caporalii din propriul batalion.
- Premierul a declarat, luni, că DSP-urile trebuie să anunţe dacă au nevoie de suplimentarea personalului. Cum poate fi suplimentat personalul din DSP-uri, dacă, de pildă, epidemiologii lipsesc şi din spitale?
- Da, un epidemiolog nu se pregăteşte în 72 de ore. Dar s-ar fi putut antrena medici rezidenţi sau medici de altă specialitate din aprilie, până astăzi, dacă ar fi fost realizat un program de training intensiv. Medici generaliști sau de altă specialitate puteau să fie antrenaţi în module intensive în anchete epidemiologice, în aşa fel încât, dacă ajungeam în această situaţie, ei să poată fi mobilizaţi şi într-adevăr să suplimenteze capacitatea DSP-urilor. Eu nu am ştiinţă că s-ar fi organizat astfel de module de training.
De-aceea am respectat cu toţii măsurile în primăvară, ca să le oferim autorităţilor timp să se pregătească, să nu fie luate prin surprindere.
- A mai spus premierul că medicii ar putea fi “detaşaţi involuntar” de la un spital la altul, în următoarea perioadă, dacă nu accceptă voluntar această detaşare, în cazurile în care va fi necesară. Este posibilă o astfel de măsură, şi dacă da, cum ar funcţiona?
- Nu ştiu dacă se poate face asta legal şi nu ştiu cât de etic este şi faţă de medici, şi faţă de pacienţi, pentru că un medic care ajunge să practice într-un spital împotriva voinţei lui nu ştiu cât de implicat şi de riguros este. Dar e o întrebare dificilă. Însă sunt sigur că, dacă va fi nevoie de mai mulţi medici ATI sau infecţionişti într-un spital Covid, colegii se vor duce, că până la urmă sunt colegii tăi şi te duci să-i ajuţi.
- Problema e că nu poţi să iei ATI-işti dintr-un spital şi să-i muţi în altul, cine va avea grijă de pacienţii din spitalul celălalt?
- Aceasta este o problemă fără rezolvare de către autorităţi, pentru că este un defect al sistemului medical vechi de ani de zile, de care clasa politică s-a ocupat de-abia în ultimii puţini ani şi, din cauza acestui defect, suferim acum. Este vorba de lipsa majoră de resursă umană în special în specialităţi de care avem nevoie astăzi.
