De ce Germania nu a făcut bomba atomică înaintea SUA: „Cursă mortală bazată pe frică și informații eronate. De ce suntem atât de proști azi?”

• Născut la Verona, profesor de fizică teoretică la Universitatea Aix-Marseille, Carlo Rovelli este printre cei mai cunoscuți fizicieni din lume, cofondator al teoriei gravitației cuantice în bucle.
• Cărțile sale au fost traduse în peste 40 de limbi. În 2019, revista americană „Foreign Policy” l-a inclus în lista sa anuală a celor o sută de „Gânditori globali”.
• Lansată cu „Ce este știința?” (2011), cariera sa de autor a accelerat în 2014 cu „Șapte lecții scurte de fizică”, un bestseller cu peste două milioane de exemplare vândute.
• În 2017, „Ordinea timpului” a fost adaptat de Liliana Cavani, iar filmul cu același nume a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția în 2023.
• În 2018, „Există locuri în lume unde bunătatea este mai importantă decât regulile” a fost publicat de Corriere della Sera. Rovelli a revenit în librării în 2023, cu „Găuri albe”.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania, cu resursele și savanții săi de renume mondial, părea să aibă toate atuurile pentru a dezvolta prima bombă atomică.

Cu toate acestea, Statele Unite au fost cele care au reușit să construiască arma nucleară înainte, în ciuda faptului că Germania avea acces la uraniu, apă grea și o industrie puternică.

Răspunsul pentru această aparentă contradicție a fost detaliat de Carlo Rovelli.

De ce Germania a fost devansată?

Potrivit lui Rovelli, motivul pentru care Germania nazistă nu a reușit să construiască bomba atomică înaintea americanilor este simplu: nu și-au propus cu adevărat acest lucru.

Fizicienii germani, în frunte cu Werner Heisenberg și Friedrich von Weizsäcker, au susținut că nu ar fi posibil să finalizeze o astfel de armă în timpul rămas până la încheierea războiului.

„Istoria a demonstrat că Heisenberg și colegii săi aveau dreptate”, notează Rovelli. În schimb, în Statele Unite, savanții s-au grăbit să convingă guvernul american că dezvoltarea unei bombe nucleare era atât posibilă, cât și necesară, din cauza presupusului pericol reprezentat de o armă similară aflată în dezvoltare în Germania.

Această percepție s-a dovedit a fi greșită, iar temerile legate de o „bombă a lui Hitler” nu erau fondate.

O cursă bazată pe frică

În articolul său, Rovelli subliniază că această cursă pentru dezvoltarea armei nucleare a fost impulsionată de frică, mai degrabă decât de o necesitate reală.

În ciuda efortului colosal american, bomba atomică a fost construită la luni bune după capitularea Germaniei – Carlo Rovelli

Germania nazistă cedase deja, iar Japonia pierduse controlul asupra celor mai importante teritorii cucerite.

Proiectul Manhattan

Cu toate acestea, presiunea pusă de cercetători precum Einstein, Wheeler, Teller și Szilard a convins guvernul american să aloce resurse enorme pentru „Proiectul Manhattan”.

Al doilea motiv pentru care s-au înșelat este unul dramatic. Au susținut cu pasiune că fizicienii germani construiau bomba. Cu acest argument, i-au convins pe politicieni să le dea munți de bani. Acest lucru nu era adevărat!

„Savanții americani credeau că omologii lor germani lucrează la bomba atomică. Acest lucru nu era adevărat”, scrie Rovelli.

Consecințele greșelilor

Rovelli subliniază că „forța atomului ar fi putut fi o forță a păcii, dacă ar fi fost plasată sub un control internațional comun, așa cum s-a întâmplat cu armele biologice sau chimice”.

Însă frica exagerată și nejustificată continuă să modeleze relațiile internaționale chiar și astăzi.

Europa se înarmează din teamă de Rusia. Rusia atacă Ucraina din frică față de NATO. Israelul bombardează Teheranul din teama că acesta va dezvolta bomba atomică. Teheranul dorește bomba de teama atacurilor din partea Israelului și a americanilor.

„Spirala fricii. Suntem atât de proști”

Această „spirală a fricii” a dus la un ciclu constant de violențe. „Nu putem găsi o cale de a opri acest masacru continuu?”, întreabă autorul.

El sugerează că, la fel cum statele au reușit să creeze reguli pentru a preveni vărsarea de sânge în interiorul granițelor lor, ar trebui să fie posibil să facem același lucru și la nivel internațional.

Suntem într-un vârtej de frici care ne duce să ne măcelărim unii pe alții. Propunere: Ce-ar fi dacă ne-am opri? Nu ar fi mai bine pentru toată lumea? Suntem atât de proști, încât nu putem face asta între state? – Carlo Rovelli

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE