Din 142 de curse, n-a castigat nici una

Un pilot care in aproximativ 20 de ani petrecuti pe soselele din Romania si in peste 140 de curse automobilistice nu a reusit nici macar o singura data sa urce pe podiumul de premiere. Nebunie, prostie, inconstienta sau pur si simplu ghinion? Poate nici una, poate cate putin din fiecare, cert este faptul ca Szack a dat dovada de o perseverenta iesita din comun.
Locuieste in Targu Mures, iar la cei aproximativ 80 de ani inca se declara un fan al automobilismului. A participat in tinerete la fix 142 de curse, din 1945 pana in 1966, si desi recunoaste, zambind putin fastacit, ca nu a castigat nici macar una singura, spune ca nu regreta nici macar o secunda din cele petrecute la volanul masinilor cu care a batatorit drumurile Romaniei.
„Pe vremea aia nu existau preparatori, asa cum sunt astazi, iar eu nu aveam echipa de mecanici care la o adica sa-mi dea o mana de ajutor. M-am descurcat singur, cum am putut. Eu inainte cu doua-trei saptamani de fiecare cursa trageam masina in spatele casei, puneam cartea tenhica pe masa, lada cu scule pe scaun, butelcuta de vin la indemana si ma apucam de treaba. Verificam tot, de la motor pana la directie si suspensie. Am plecat o data, prin ’49, de la Ploiesti spre Targu Mures la 5 dimineata. Era cu doua saptamani inainte de Craciun si ningea ca in povesti, nu vedeai nimic la cinci metri in fata. si ca sa vezi necaz, la Sinaia mi-a explodat un cauciuc, m-am dat jos, am pus rezerva si am plecat. Dupa vreo trei kilometri mai explodeaza unul. Nu mai aveam cu ce sa-l schimb. Pune-te si da jos roata, scoate cauciucul, scoate camera, vulcanizeaz-o la cald, aveam trusa d-aia speciala cu presa ce se strangea manual. Dupa vreo ora, cu chiu cu vai, am plecat. Dupa ce am trecut de Predeal insa mi-a pocnit cureaua de transmisie, iar am oprit, am dat-o jos si am pus alta noua. Ca nu aveai ce face pe vremea aia, umpleai portbagajul cu piesele de schimb si plecai la cursa. Pe la Rupea, din cauza ghetii am derapat si am intrat intr-un sant, au venit satenii si m-au tras afara cu carul cu boi. inainte de Targu Mures, dupa ce am traversat podul peste Acatari, mi s-a defectat radiatorul, iesea abur de sub capota ca de la locomotiva. Conducta de retur era sparta. Mi-am zis ca acolo o sa raman, aproape se inserase si era frig, eram obosit. Am avut noroc cu preotul din Pasareni, mare amator de automobilism si el, am tarat masina sub sopron la el in ograda, m-a ajutat sa dau jos radiatorul, sa-l nituiesc si sa-l pun la loc. Am ajuns la Targu Mures la ora 1 noaptea”, povesteste Szack.
Ultima cursa la care a participat, spre Constanta, a fost in septembrie 1966. A plecat din Bucuresti, a luat-o si pe sotie cu el. A fost ceva de vis, spune pilotul, masina s-a comportat exemplar, nu a avut nici macar o singura pana de cauciuc. La Cernavoda au oprit, au servit pranzul, apoi s-au plimbat prin parc. „Chiar nu ma mai interesa pe ce loc terminam. Cand am trecut linia de sosire plangea de bucurie. Atunci si abia atunci a inteles si ea.”

Urmărește-ne pe Google News