,,Distanta ne-a despartit,,

Am 18 ani si sunt din judetul Vaslui. Acum va scriu de la bunica, din judetul Neamt, unde imi petrec vacanta, deoarece sunt in clasa a XII-a. Durerea mea este ingrozitoare. Plang in fiecare zi, nu dorm noaptea, ma simt parasita si absolut neinteleasa. Sunt indragostita de un baiat minunat din Galati care se numeste Valentin, eu ii spun Vali, si are 23 de ani. Ne-am cunoscut in toamna anului trecut, la Vaslui, cand el mai avea doar doua saptamani de armata. Mi-a placut din prima clipa si am simtit ca este dragostea vietii mele. Vedeam in el un sot minunat, un tata perfect si un ajutor la greu. Mi-am dat seama ca ii plac si eu foarte tare, doar sunt idealul lui feminin – blonda natural, ochi albastri, nu prea inalta si cu forme pline. Nu ca m-as lauda, dar erau multi baieti draguti care umblau dupa mine, insa eu l-am ales pe ,,tati,,. Ne intelegeam de minune, imi povestea despre planurile lui de viitor in care ma cuprindea si pe mine, era copilaros, bland, inteligent si cu un suflet extrem de mare. Aveam cam aceleasi preferinte, intotdeauna cadeam de acord si ma intelegea mai bine decat oricine. Ma sfatuia atat de frumos si-mi dadea putere. Ma indragostisem pana peste urechi. Cand cele doua saptamani s-au terminat a plecat acasa, la Galati, pentru a-i revedea pe cei dragi. Mi-a promis ca se intoarce in maximum 20 de zile. In tot acest timp am vorbit la telefon in fiecare zi. Il tot intrebam cand vine, si intr-una din seri mi-a spus ca s-a angajat la serviciu la tatal lui si ca nu poate lipsi chiar de la inceput. Mi-a dat voie sa le spun parintilor lui ,,mama,, si ,,tata,, si mi-a cerut o groaza de fotografii. ,,Mama,, chiar m-a rugat sa merg la Galati ca este tare curioasa sa ma cunoasca, deoarece Vali ii vorbeste foarte frumos de mine. N-am putut sa merg la el deoarece mama mea s-a opus. Pana in vacanta de iarna nu a venit la Vaslui, dar eu am sperat ca o sa-l vad. Dar pe 7 ianuarie m-a anuntat ca mai sunt trei ore si pleaca in Italia. I-am promis ca o sa-l astept si s-a bucurat mult. S-a intors dupa trei luni si cand l-am rugat sa vina la mine mi-a zis ca nu are timp. Am inteles ca se intamplase ceva. Intr-adevar intalnise pe altcineva. Cand mi-a spus am crezut ca o sa mor. L-am intrebat cum s-a intamplat si cand. Mi-a spus ca din cauza distantei pleaca totul si ca a intalnit-o inainte sa plece. De la asta am ajuns la spital cu febra mare. A fost cu adevarat suparat cand a aflat, dar nu a avut curajul sa vina la mine. Stia ca nu-l mai las sa plece. Mi-a cerut sa ramanem cei mai buni prieteni. Si-a dat seama ca-l iubesc nespus si ca orice s-ar intampla el este totul pentru mine. Dar distanta ne-a despartit. Eu ii scriu de trei ori pe saptamana si-l sun de cateva ori pe luna sa vad ce mai face. E foarte bland cu mine si acest lucru ma face sa-l iubesc si mai tare. Mi-am dorit foarte mult sa ne casatorim si sa avem copii, o casa a noastra si sa ne iubim pana la adanci batraneti, insa distanta m-a facut sa-l pierd. El nu m-a pierdut deoarece nu am putut sa mai fiu cu altcineva. Pe el il iubesc si sufar. Va rog sa-mi spuneti cum pot fi din nou cu Vali al meu? Nu vreau sa-l uit, ci sa fiu din nou in bratele lui. E un baiat atat de bland si de frumos, doar o secunda mai vreau sa fiu langa el. Spuneti-mi ce sa fac. Ce sa-i spun? Cum sa ma port? Credeti ca am vreo speranta cu el? Va multumesc ca ati citit scrisoarea si astept raspunsul dumneavoastra, poate am sa fiu mai fericita. Cu stima si consideratie ,,Bobocel,,, Vaslui