Rubarba este una dintre cele mai interesante plante folosite în bucătărie. Deși mulți o confundă cu un fruct, aceasta este, de fapt, o legumă perenă apreciată pentru gustul său acrișor și pentru versatilitatea pe care o oferă în numeroase rețete. Cu tulpinile sale lungi, colorate în nuanțe de roșu, roz sau verde, rubarba atrage atenția atât prin aspect, cât și prin aroma inconfundabilă. De la plăcinte tradiționale până la gemuri și deserturi moderne, această plantă și-a câștigat un loc important în bucătăriile din întreaga lume.
Cuprins:
Rubarba face parte din familia Polygonaceae și este înrudită cu hrișca. Planta este originară din Asia, dar este foarte îndrăgită în Europa. Partea comestibilă a plantei este reprezentată de tulpinile cărnoase, care au o textură asemănătoare cu cea a țelinei.
Culoarea tulpinilor poate varia de la roșu intens până la verde deschis. Deși diferențele de gust sunt minore, soiurile cu tulpini roșiatice sunt adesea considerate ușor mai dulci. Tulpinile mai subțiri și mai tinere sunt, de regulă, mai fragede și conțin mai puține fibre.
Din punct de vedere botanic, rubarba este o legumă. Nu produce fructe și nu provine din partea înflorită a plantei. Cu toate acestea, în gastronomie este tratată asemenea unui fruct, deoarece apare frecvent în deserturi, compoturi și gemuri.
Sezonul rubarbei începe primăvara și continuă până la începutul verii. În această perioadă, tulpinile proaspete pot fi găsite în piețe, supermarketuri și la producătorii locali.
Specialiștii recomandă consumul rubarbei în sezon, atunci când aroma este mai intensă, iar textura rămâne fragedă.
Rubarba crudă are un gust puternic acru și o textură crocantă. După prepararea termică, aciditatea se reduce considerabil, iar aroma capătă un echilibru plăcut între dulce și acrișor. Mulți compară gustul rubarbei cu cel al merișoarelor.
Tulpinile plantei sunt considerate sigure pentru consum atunci când sunt preparate și consumate în cantități obișnuite. În schimb, frunzele conțin acid oxalic în cantități ridicate și pot provoca intoxicații atât la oameni, cât și la animale.
Din acest motiv, frunzele trebuie îndepărtate și aruncate înainte de preparare.
Atunci când cumperi rubarbă, este important să alegi tulpini:
• ferme și crocante; • fără pete sau zone moi; • cu aspect proaspăt; • fără semne de deshidratare.
Dacă ai posibilitatea, alege întotdeauna rubarba proaspătă în detrimentul celei congelate, deoarece aroma este mai intensă.
Rubarba rezistă aproximativ o săptămână în frigider. Tulpinile se păstrează nespălate și se pot înveli lejer într-o folie sau într-o pungă alimentară.
Pentru perioade mai lungi, rubarba poate fi congelată fără probleme.
Pe lângă gustul său aparte, rubarba oferă și numeroase beneficii pentru sănătate.
Aceasta conține:
• vitamina K; • fibre alimentare; • antioxidanți; • compuși cu efect antiinflamator.
Datorită conținutului ridicat de fibre, rubarba contribuie la buna funcționare a sistemului digestiv și poate face parte dintr-o alimentație echilibrată.
Înainte de utilizare, tulpinile trebuie spălate cu apă rece, iar capetele lemnoase se îndepărtează.
Decojirea nu este obligatorie. Mulți bucătari preferă să păstreze coaja pentru a conserva culoarea intensă a plantei.
Puține combinații sunt la fel de apreciate precum cea dintre rubarbă și căpșuni. Dulceața naturală a căpșunilor echilibrează aciditatea rubarbei și oferă deserturilor un gust armonios.
Această asociere se regăsește în numeroase rețete tradiționale, de la plăcinte și crumble-uri până la gemuri și sosuri pentru desert.
Rubarba poate transforma cele mai simple preparate în deserturi spectaculoase. Printre cele mai apreciate rețete se numără:
• plăcinta cu căpșuni și rubarbă; • crumble-ul cu ovăz și fructe; • gemul de rubarbă; • prăjitura răsturnată cu rubarbă.
Aroma sa unică oferă un echilibru perfect între dulce și acrișor, motiv pentru care rubarba rămâne unul dintre ingredientele vedetă ale sezonului de primăvară-vară.
Această prăjitură răsturnată cu rubarbă este ușor de preparat, are un aspect spectaculos și oferă un echilibru perfect între dulce și acrișor. Este unul dintre cele mai apreciate deserturi, mai ales în sezonul în care rubarba se găsește proaspătă.
Ingrediente pentru 8 porții:
Mod de preparare
Preîncălzește cuptorul la 160°C. Tapetează baza unei forme de tort cu diametrul de 23 cm cu hârtie de copt și unge marginile cu unt. Pentru a evita eventualele scurgeri, învelește exteriorul formei în folie de aluminiu și așaz-o pe o tavă.
Într-un bol mediu, amestecă bucățile de rubarbă cu amidonul de porumb și 100 g de zahăr.
Pune într-o cratiță zahărul brun și aproximativ 100 g de unt. Lasă ingredientele pe foc mediu și amestecă până când zahărul se dizolvă complet, compoziția devine omogenă și începe să fiarbă ușor.
Separat, cerne făina împreună cu praful de copt și sarea.
Mixează restul de unt până devine cremos. Amestecă zahărul rămas cu coaja rasă de lămâie și adaugă-l peste unt. Continuă mixarea până când compoziția devine pufoasă.
Încorporează vanilia și adaugă ouăle unul câte unul, amestecând bine după fiecare. Pune smântâna și sucul de lămâie. Chiar dacă amestecul pare ușor tăiat, acest lucru este normal.
La final, adaugă treptat ingredientele uscate și amestecă până obții un aluat omogen.
Toarnă caramelul în forma de copt și distribuie uniform rubarba împreună cu sucul lăsat de aceasta. Adaugă aluatul peste stratul de rubarbă și nivelează suprafața.
Coace prăjitura timp de aproximativ o oră și 15 minute sau până când suprafața devine fermă, iar o scobitoare introdusă în centru iese curată.
Lasă desertul să se răcească timp de 15 minute pe un grătar metalic. Treci un cuțit pe marginea formei, așază un platou deasupra și răstoarnă cu grijă prăjitura cât timp este încă caldă. Dacă aștepți prea mult, caramelul se poate lipi de formă.
Dacă vrei să încerci această rețetă, dar îți lipsesc câteva ingrediente, poți comanda rubarbă sau orice ai nevoie prin Sezamo.