Chipul Maicii Domnului constituie subiectul principal al picturii marii majoritati a icoanelor la care se inchina romanii. Desi toate par la fel, ele au elemente clare care le deosebesc una de cealalta, iar Libertatea va explica aceste diferente.
Traditia atribuie Sfantului evanghelist Luca primele reprezentari iconografice ale Sfintei Fecioare insa, din pacate, originalele acestora nu s-au pastrat.
Ideile de baza pentru pictura icoanelor ce o infatiseaza pe Fecioara Maria au fost adoptate la al saptelea conciliu ecumenic de la Niceea, in anul 843, orice alta forma a acestora fiind considerata speculativa. Tot atunci s-au stabilit trei mari categorii in care pot fi cuprinse: prima, icoane axate pe evenimente evanghelice, cum ar fi icoana Bunei Vestiri, a Nasterii Domnului, a Rastignirii si a Invierii.
In grupa a doua sunt icoanele care o reprezinta pe Maica Domnului singura sau avandu-l pictat in medalion, pe piept, pe Iisus (asa-numitele Platitera sau Oranta). In a treia grupa este infatisata tinand pruncul in brate (Hodighitria, Glikofilousa sau Galaktotrofusa). Icoanele din aceasta ultima grupa sunt cele mai raspandite si starnesc adesea cele mai multe controverse. Credinciosii ortodocsi se intreaba la care icoane trebuie sa se inchine: la cele in care Pruncul se afla in mana dreapta sau la cele in care se afla in mana stanga?
‘Este adevarat ca in cele mai multe dintre icoanele prezente in bisericile sau casele ortodocsilor Maica Domnului tine Pruncul pe mana stanga si arata spre El cu mana dreapta. Dar sunt icoane, la fel de „ortodoxe”, in care ea tine Pruncul cu mana dreapta’, e de parere Iulian Nistea, preot paroh la Biserica ‘Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail’ din Paris.