Doi grei

Doi maestri, doua nume mari ale cinematografului mondial cu doua filme „de autor” pe ecranele romanesti – asta nu s-a mai vazut din vremurile bune de odinioara! Unul este Lucian Pintilie, care isi face o revenire in forta si-n mare forma cu „Dupa-amiaza unui tortionar” – cel mai reusit film al sau de la „Balanta” incoace; celalalt este helveto-francezul Jean-Luc Godard („Cu sufletul la gura”, „Pierrot le Fou”, etc etc), care defriseaza un teren deja viran in „Elogiul iubirii”.
Filmul lui Pintilie este adaptarea – stilizata, dar nu in exces, ca in „O vara de neuitat”! – a unui roman al Doinei Jela. Ce „povesteste” el? O „dupa-amiaza” care dureaza de peste 50 de ani… Totalitarismul e greu de aratat pe ecran fara a cadea in patetic, ridicol sau intelectualism rece; Pintilie recurge la formula – probabil, existenta deja in carte – interviului cu „tortionarul” (extraordinarul Gheorghe Dinica!), dar si mai fericit gasita este solutia inscenarii amintirilor acestuia sub forma unui mic teatru naiv: trecutul este redus astfel la o pantomima esentializata, un cod Morse al vietii lui Tandara. Fata de tonalitatea ultimelor sale filme – colerica, amara, disperata -, „Dupa-amiaza unui tortionar” este patruns de o melancolie lucida care ajuta cel mai bine reflectiei asupra universului concentrationar comunist.
O rafuiala cu Trecutul, dar mult mai incifrata, si la Godard; el face, de fapt, doua filme intr-unul (primul in alb-negru, al doilea color), insa isi urmareste aceleasi obsesii (Arta, Memoria, colaborationismul…), de asta data cu (mult) mai putina inspiratie. Pentru fanii lui „JLG” (cati vor mai fi fiind!), „Elogiul iubirii” este de neratat; pentru ceilalti – sunt putine sanse ca, dupa acesta, vor deveni…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE