Românii pentru care pandemia înseamnă vacanță. În restul timpului, umblă prin lume și muncesc pentru casă și masă
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Paul și Renata Moca sunt doi tineri din Oradea care au decis, anul trecut, să plece în călătoria vieții lor. Au renunțat la joburi, și-au vândut mașinile, și-au închiriat apartamentul, iar ceea ce ar fi trebuit să fie o aventură de câteva luni în Asia s-a prelungit într-o călătorie fără un final cert.
Cuprins:
- Inelul din Budapesta
- Cherry on the world
- Au vândut tot și au plecat
- Voluntariat în schimbul cazării și mâncării
- Sarmalele din Australia
- Tarantula cu gust de crab și alte „ciudățenii” gastronomice
- „Am învățat să apreciez mai mult un pahar de vin”
- Sfaturi de călătorie: alege întotdeauna restaurantele de pe străzile lăturalnice
Pandemia i-a obligat să se întoarcă în țară, iar perioada pe care o petrec acum acasă este privită de cei doi ca o vacanță.
Și asta pentru că tinerii au muncit, de multe ori, în schimbul cazării și mâncării cu ajutorul platformei Workaway, prin intermediul căreia oricine poate face voluntariat câteva zile pe săptămână la ferme sau ONG-uri. Asta le-a permis să stea chiar și două-trei luni într-o țară, pe care să o viziteze fără să-și facă griji că nu au suficient timp sau suficienți bani.
„Am concentrat 15 ani de călătorii în 14 luni”, spune Renata, pentru Libertatea, la câteva săptămâni după ce s-au întors în țară. Pandemia de COVID-19 i-a prins pe ea și Paul în Noua Zeelandă și i-a forțat să se întoarcă acasă, în Oradea.
Au fost în Sri Lanka, Myanmar, Vietnam, China, Filipine, Malaezia, Indonezia, Australia și Noua Zeelandă.
Inelul din Budapesta
Paul și Renata se cunosc din liceu, din clasa a XII-a, când au început să se învârtă în același cerc de amici. Ieșeau des împreună, iar asta i-a apropiat în cele din urmă, devenind cei mai buni prieteni.
Scânteia s-a aprins într-o excursie în grup în Barcelona, iar șase luni mai târziu, la Budapesta, s-au logodit.
„Zece ani am fost cei mai buni prieteni, deja ne cunoaștem foarte bine, știam totul unul despre altul, nu mai aveam de ce să așteptăm”, povestește Paul.
Cherry on the world
S-au căsătorit un an mai târziu, în 2014, și au început să călătorească mai des, întâi prin țară, apoi prin Europa, în țări precum Spania, Austria, Italia, Franța, Serbia sau Grecia, așternând toate fotografiile și amintirile din sejururi într-un blog, Cherry on the World.
Numele blogului vine de la cireși, foarte importanți în Japonia. Ei simbolizează viața oamenilor, care, fiind scurtă, trebuie trăită la maximum.
Înainte de călătoria sabatică prin Asia și Australia, cei doi orădeni au ajuns și în SUA. Au bifat, în ultimii câțiva ani, 45 de țări de pe cinci continente.
Au vândut tot și au plecat
Amândoi îndrăgostiți de călătorii, Renata și Paul s-au gândit să-și acorde un concediu mai lung, în care să aibă timp să viziteze mai multe locuri. „Într-un concediu de câteva zile, nu apuci să faci mai nimic”, spune Paul.
Timp de doi ani au pus bani deoparte, și-au vândut mașinile și au închiriat apartamentul pe care îl au în Oradea. Mai aveau și banii de la nuntă, așa că au început să-și pună pe hârtie țările pe care doreau să le viziteze, plănuind o excursie de șase-șapte luni prin Asia, în Sri Lanka, Myanmar, Vietnam, China, Filipine, Malaezia și Indonezia.
Renata, acum în vârstă de 36 de ani, și Paul, de 35 de ani, au renunțat la joburile pe care le aveau – Renata, la o multinațională, Paul, la o firmă de amenajări interioare – și au plecat pe 18 februarie 2019.
Voluntariat în schimbul cazării și mâncării
Au călătorit cu avionul, cu trenul, cu tuk-tuk-ul, cu motocicletele și cu barca și au stat chiar și câte două luni în țările care le-au plăcut cel mai mult, în Vietnam și Indonezia.
„În primele șase luni a fost ca la serviciu. Eram foarte obosiți pentru că voiam să facem cât mai multe”, povestesc cei doi.
Și-au prelungit călătoria când au descoperit platforma Workaway. Prin intermediul ei, oricine poate face voluntariat peste tot în lume, în ferme, gospodării, resorturi hoteliere sau adăposturi pentru animale, primind în schimb cazare și mâncare.
Astfel, Paul și Renata au lucrat cinci zile pe săptămână, câte cinci-șase ore pe zi, în diverse locuri, unde au fost cazați și li s-a oferit mâncare, astfel că și-au permis luxul de a sta mai mult timp în țara respectivă pentru a o vizita, putând pleca oricând.
„Aveam suficient timp, pentru că unele gazde ne-au dat program flexibil. Ne trezeam dimineața foarte devreme, lucram, terminam în jurul după-amiezii și aveam restul zilei liber”, explică Renata.
Au făcut totul din mers, iar când nu stăteau la gazdele la care munceau prin Workaway, se mutau dintr-un oraș în altul când doreau și în funcție de cât de mult le plăcea un loc. Cazările și le luau cu două-trei zile înainte de plecare sau uneori chiar în ziua în care ajungeau.
Paul este foarte pasionat de fotografie și și-a folosit talentul la un resort din Sri Lanka, pentru care a făcut o serie de fotografii. Și-au dat seama că pot câștiga din asta și au început, astfel, să colaboreze și cu hoteluri din zonele în care călătoreau: pentru pozele făcute de Paul fie au fost plătiți, fie li s-au oferit servicii hoteliere.
Sarmalele din Australia
După Asia, Paul și Renata au zburat către Australia, unde, datorită platformei Workaway, au stat trei luni și au lucrat la podgoria unei familii. Au învățat să facă vin, să îngrijească vița-de-vie și să eticheteze sticlele. Paul a făcut fotografii la degustările de vinuri organizate de gazdă, în timp ce Renata a ajutat la organizarea evenimentelor.
„Odată le-am făcut 100 de sarmale din frunze de viță-de-vie – doar eram într-o vie – și toți au fost foarte impresionați. Deși era o grămadă de mâncare pe masă, multe specialități, sarmalele s-au mâncat primele. Le-au plăcut, nu mai mâncaseră așa ceva”, povestește Renata.
Tarantula cu gust de crab și alte „ciudățenii” gastronomice
Dacă pentru australieni sarmalele au fost un fel de mâncare neobișnuită, pentru orădeni cum ar fi putut fi tarantula încercată în Vietnam?
„Ciudățenii nu prea am mâncat, în Asia se mănâncă mult orez, au legume pe care le avem și noi. Însă am încercat la un restaurant tarantula. Are gust de crab”, povestește Paul. „Odată ce treci de șocul că la tine în farfurie e o tarantulă uriașă, e ok”, râde el.
Tot în Vietnam, au mâncat gândaci de baltă, care „sunt ok, combinați în farfurie cu multe chestii colorate” și s-au îndrăgostit de „cea mai bună cafea de care nu ne puteam sătura”.
„Am ajuns să bem câte trei cafele pe zi pentru că era foarte bună”, mărturisește Renata.
Acolo au încercat cafeaua cu ou sau „ca phe trung” și cafeaua cu iaurt.
„Am învățat să apreciez mai mult un pahar de vin”
După o călătorie de 412 zile, Paul și Renata s-au întors la începutul lunii aprilie acasă, în Oradea. Pandemia de COVID-19 i-a prins în Noua Zeelandă. Când au început să se închidă granițele și să fie impuse mai multe restricții peste tot prin Europa, și-au dat seama că nu e de glumit. Inițial, zborul lor a fost anulat și riscau să rămână carantinați pe alt continent. Au reușit să ajungă cu bine acasă, unde au stat în izolare 14 zile.
Dacă virusul nu le-ar fi întrerupt călătoria, Paul și Renata ar fi zburat în Bora Bora, în Polinezia Franceză.
„Noi ne-am fi întors oricum acasă. Am mai fi stat plecați câteva săptămâni, o lună, poate mai mult, dar ne-am fi întors. E precum ciocolata. Orice lucru frumos în exces își pierde valoarea”, spune Renata despre experiența care a făcut-o să-și iasă din zona de confort.
De fapt, asta este și una dintre lecțiile pe care le-a învățat în timpul călătoriei în Australia și în țările asiatice: nu e așa rău să încerci lucruri noi.
„Cred că am învățat și să apreciez mai mult un pahar de vin”, glumește ea, referindu-se la munca de trei luni la podgoria din Australia.
„Am făcut lucruri pe care nu m-aș fi gândit niciodată că le voi face. Să plantez pomi, să am grijă de animale, să pasez roșii, să fac vin”, completează Paul.
Sfaturi de călătorie: alege întotdeauna restaurantele de pe străzile lăturalnice
Au călătorit cu patru rucsacuri având strictul necesar. „Fără suvenire, am preferat amintirile”, subliniază Renata.
„Oricine poate face asta. Pune bani deoparte, nu e greu, și fă asta dacă îți dorești cu adevărat. E o experiență foarte bună, din toate punctele de vedere, inclusiv al schimbului cultural”, spune Paul.
Au cunoscut foarte mulți oameni în călătoria lor, și-au făcut prieteni mai peste tot, iar cu unii dintre ei încă țin legătura.
S-au întors și cu sfaturi venite direct din experiența lor. Cel mai important: restaurantele de pe străzile principale ar trebui evitate.
„Mergi pe străzile lăturalnice, caută restaurantele unde sunt mulți localnici. Asta înseamnă că acolo e mâncare bună și ieftină”, explică Paul.
„Iar în Asia, apa de acolo nu e ok pentru noi, pentru europeni. Poate provoca probleme la stomac. Noi am consumat doar apă îmbuteliată, iar la restaurante nu comandam niciodată băuturi cu gheață. Le ceream întotdeauna fără gheață”, spune Renata.
Un alt aspect de care trebuie ținut cont într-o călătorie în afară este cultura țării respective. De exemplu, în Sri Lanka este interzis să faci poze cu spatele la Buddha, în timp ce la intrarea în parcurile naționale din Australia și Noua Zeelandă, turiștii sunt obligați să-și curețe încălțările, ca să nu aducă din exterior semințe care să afecteze flora.
„Inclusiv în aeroport trebuie să declari că ai bocanci în bagaj”, spune Paul.
Dacă ar fi să se întoarcă într-un loc, cei doi orădeni ar alege Indonezia, Bali și Noua Zeelandă.
„Dar noi suntem pe ideea că lumea e prea mare ca să mergi de două ori în același loc. Sunt prea multe de văzut”, sunt de părere Paul și Renata.
Până atunci însă vor călători doar virtual, prin blogul lor de călătorii. De acasă.
