Întorcându- ne iar în timp, în primele luni ale lui 1990, la doar jumătate de an de la Revoluţia care a schimbat soarta ţării, kiwi-ul era acea “arătare” păroasă cu care nimeni nu prea ştia ce să facă. Se mănâncă, se pune bibelou, e un ornament…?
Fructele pe care românii le văzuseră până la acea oră erau doar câteva: cele româneşti, din recoltele autohtone, la care se adăugau portocalele şi bananele, ca piesă exotică, de rezistenţă. Când deblocarea stocurilor de alimente şi timidele măsuri pentru stimularea importurilor, comandate de primul ministru al agriculturii al României post-decembriste, profesorul Nicolae Ştefan, au început să funcţioneze cât de cât, în magazine şi aprozare şi-a făcut apariţia şi micul kiwi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.