Duru-duru…

“15”, in regia lui Sergiu Nicolaescu, e un film cu Mihaela Radulescu intr-un Trabant. Sigur, exista si alte lucruri – in primul rand patrupede (probabil, o oferta de la “Vier pfoten”), un marinar pe nume Marinica, o nastere in Catedrala din Timisoara, o jurnalista franceza venita sa faca poze din elicopter si sa-i intrebe pe copiii strazii cum stau cu “Credinta in Dumnezeu”… -, dar lucrul cu care ramai, pe bune, este diva care “vaya con” Trabant.

Scenaristii Nicolaescu si D.R. Popescu au vrut sa faca o poveste zguduitoare despre idealurile pentru care s-au jertfit tinerii in 1989 si care-au ajuns terfelite de coruptie, uitare si indiferenta; a iesit o poveste cu cantece la chitara care suna ruseste si se pronunta turceste (“Duru-duru, dai cu curu…”), cu un sofer de TIR frigorific care parca tot aude ceva in containerul plin de cadavre, cu un ofiter, Ciuca, intalnindu-se cu soferul de TIR, Cioaca (cel mai bun gag al filmului!), si – mai ales – cu un vis-in-film de mare exceptie, care ne readuce in vesnica lui pomenire Visul cu Bobby din “Dallas”.

Mai exista un apartament – in care stau Imola (Ioana Moldovan), svaboaica Hilde-von-Trabant (Mihaela R.) si Nina (Daniela Nane), dar cu apartamentul asta e-o chestie, ceva scenaristico-paranormal: de cum intra, toti se reped afara din el – ba la spital (Imola e-nsarcinata), ba la biserica (Imola e nemaritata), ba la amandoua. Marinica (Cristi Iacob) se tot intoarce acasa, dar se gaseste intotdeauna cineva sa-l scoata de-acolo – si-asa se face ca, la un moment (dramatic) dat, el pleaca pentru totdeauna, sfarsind ars de viu la Crematoriul Cenusa… Martore tacute ale evenimentelor, patrupedele privesc trist. Daca ma-ntrebati ce e “15”, drama, comedie, n-as sti sa va spun; e doar “un film de Sergiu Nicolaescu”.

Urmărește-ne pe Google News