„E tanara si frumoasa. Eu nu-i stau in cale”

Am varsta de 70 de ani. Sunt casatorit de peste 40 de ani. Am copii, ambii casatoriti si am trei nepoti. Aceasta scrisoare contine viata mea incepand cu anul 1988, cand am iesit la pensie. Din acel an, sotia mea a incepu sa ma insulte cu cuvinte urate pe care nu le pot reproduce, acuzandu-ma ca in perioada in care am fost in activitate nu am stiut "sa ma descurc", sa fac casa si masina, adica nu am furat, nu am luat ciubuc si nu am inselat. Va jur cu mana pe inima ca, desi aveam posibilitatea, nu am facut aceste fapte pentru ca nu m-a lasat constiinta. Pentru a mai suplimenta veniturile banesti, in anul 1992 m-am angajat cu conventie civila la o institutie de stat. Nici acest lucru nu a multumit-o pe sotia mea. Tot in anul 1992 am suferit un accident de circulatie, am fost lovit la cap si a trebuit sa fiu spitalizat. Viata de cuplu s-a deteriorat continuu, iar sotia mea a luat hotararea sa se desparta in fapt de mine, separandu-se in celalalt dormitor. Aceasta s-a produs la data de 15 februarie 1995. Continuandu-mi serviciul, am cunoscut o doamna (la data de 19 septembrie 1995) foarte frumoasa, inteligenta, culta, cu o splendida tinuta, o faptura aleasa, incat ma intrebam cum poate exista o asemenea fiinta, pe care rar o poti gasi, cu calitati perfecte si maniere deosebite. Aceasta doamna se numeste Elena si este mai tanara decat mine cu 16 ani. Are un fel de a se exprima care ma incanta. Poti discuta cu ea subiecte din orice domeniu de activitate. Eu o alintam spunandu-i papusa vorbitoare. Tot in aceasta perioada l-am cunoscut si pe sotul Elenei si am aflat ca viata lor de cuplu e asemanatoare cu a mea. In anul urmator, Elena a si divortat, iar prietenia noastra a evoluat si s-a transformat intr-o dragoste care nu poate fi descrsa in cuvinte. Elena stie sa iubeasca si sa se lase iubita, o dragoste sincera. Nenorocirea a inceput apoi sa se arate. Din cauza accidentului pe care l-am avut in 1992, am inceput sa am dureri de cap si m-am internat in spital de doua sau trei ori pe an. In speranta ca ma voi vindeca, ne-am facut chiar planuri sa ne casatorim dupa ce si eu voi divorta. Am introdus divort, dar l-am retras, intrucat a aparut si alta boala precum si dureri in bratul stang, care ma chinuiesc incontinuu. Stand si analizand starea sanatatii mele si varsta mea inaintata, am incercat sa-i spun Elenei ca nu ne putem casatori, considerand ca eu as deveni pentru ea un chin si ar fi pacat de tineretea ei. Am continuat aceasta relatie pana la data de 10 martie anul acesta, ora 13.30, cand ne-am despartit pentru ultima oara. Elena nu a vrut sa accepte hotararea de despartire, considerand ca nu sunt sincer cu privire la boala mea, dar va jur ca este o boala care nu are vindecare. Am incercat sa-i telefonez si sa-i explic adevarata stare a sanatatii mele, dar a refuzat sa-mi raspunda. Eu nu sunt suparat pe ea, deoarece stiu ca o face din dragoste, nu din ura. Acum locuieste in acelasi apartament cu fostul sau sot. Doamna, va rog sa analizati aceasta scrisoare si sa-mi raspundeti: ce considerati ca trebuie sa fac? Eu o iubesc pe Elena ca in prima zi. Ma culc cu ea in gand, ma trezesc cu ea in gand. O rog sa-mi accepte o intalnire pentru a-i dovedi cat sunt de bolnav. Elena poate sa se recasatoreasca oricand, deoarece este tanara si frumoasa. Eu nu-i stau in cale, din contra, ma rog la Dumnezeu sa-i dea noroc in viata si sanatate. Tudor, Constanta