Economia de jungla

Painea s-a scumpit deja cu 10% si va continua. Pe piata bucuresteana, rosiile de salata, sa te crucesti, au ajuns la 10 lei, in timp ce la Arad stau pe tarabe la doar 1,5 lei, iar supraproductia putrezeste pe vrej. In Capitala legumele si fructele devin tot mai inaccesibile, cum se pare ca vor fi si produsele animaliere. Cel mai serios semnal vine dinspre BNR, al carei guvernator, Mugur Isarescu, a si anuntat, scotandu-si cu clestele vorbele din gura, ca rata inflatiei prognozate pe 2007 va fi depasita din cauza scumpirii alimentelor. Se prefigureaza, inclusiv pentru sezonul rece, o criza alimentara pe care Guvernul nu se mai poate limita la a o constata. Or, ce face concret? Mai nimic. E economie de piata, asa ca nu putem controla preturile, zice premierul Tariceanu, derobandu-se. Scuza ar fi valabila intr-o autentica si solida economie de piata. Nu-i cazul Romaniei, unde, mai ales in zona alimentara, avem de-a face mai curand cu o economie de jungla.

Preturile din piete nu sunt dictate de producatori, de raportul cerere/oferta, ci de mafia speculantilor, care preiau, deseori cu forta, de la tarani legumele si fructele si le revand cu preturi de trei-patru ori mai mari. Fara a-i deranja nimeni. Nici Politia, nici Politia comunitara, nici Garda financiara. Vorbeam de paine. Vosganian si Remes nu fac nimic in fata amenintarii patronatelor de a creste pretul jimblei si cu 40-50%, deoarece se va importa grau. Angrosistii deja jubileaza. O criza se gestioneaza insa prin masuri exceptionale. De ce Guvernul n-ar deschide rezervele de stat, livrand grau sub strict control marilor panificatori si refacandu-si apoi rezervele prin importuri de stat? In fine, siguranta alimentara a populatiei nu vizeaza si responsabilitatea CSAT?

Urmărește-ne pe Google News