Editorial | Binele făcut cu forța e ca un rău făcut cu frumosul

Multă lume va sări de fund în sus când va citi părerea mea despre binevoitorii agresivi. Planeta e plină ochi de salvatori care nu reuşesc, de fapt, să salveze prea multă lume. Odrasla unor cunoştinţe de-ale mele – o fătucă frumoasă care învaţă (vorba vine “învaţă”) la un liceu de beizadele – e dependentă de cocaină. Când au aflat babacii, au făcut ca motorul de tăiat lemne. După ce au plâns cu horcăieli sinistre, au sărit pe fata care nu mai putea trăi fără doza de drog. Aia mică fura deja bani din casă.
Au luat măsuri de capul lor. Ar fi fost imperios necesar să-şi ducă mlădiţa la un specialist în dependenţe. Dar nici nu voiau s-o audă, făceau parte din categoria celor care cred că, dacă mergi la un psihiatru, ţi-ai bumbăcit reputaţia de tot, eşti un cotor de varză. Şi atunci, au percheziţionat-o ca la puşcărie şi au urmărit-o cu un talent care ar fi umilit tot SPP-ul. Până când fiică- sa a intrat în sevraj şi era să crape, moment la care n-au mai avut ce face şi au chemat salvarea. Ambulanţa, deşi trimisă de o companie privată, tot la un spital de stat a basculat-o. Adică la Obregia, unde ajung înnebuniţii (de droguri, de alcool etc). Acolo, un psiholog le-a spus că o discuţie calmă cu dependentul face cât o sută de perfuzii, dar mami şi tati aveau ciuful ca o conopidă, nu puteau să creadă că plodul lor trăgea pe nas şi altceva decât bucuria de a învăţa carte.
Un prieten medic mi-a povestit că avea cândva un pacient care, de fiecare dată când venea la consult, trăsnea a secărică. Dom doctor s-a enervat şi i-a poruncit omului să nu mai vină băut la policlinică. Distinsul domn beţiv s-a conformat, data următoare a venit treaz, dar în timp ce aştepta la uşă, l-a apucat un sevraj sinistru. Tremura ca electrocutat şi vedea monştri, avea ochii cât ochiurile din tigaie. Era să înghită gutuia. Doctorul însuşi i-a adus o sticlă de whiskey (o primise de la un alt pacient, care pasămite nu era dependent de alcool) şi i-a dat repede o duşcă tremurăciosului. Aşa l-a salvat, printr-un grotesc paradox medical – substanţa care te omoară în timp te poate salva pe moment.
Mai ştiu şi cazul unei femei care împlinise 112 kile. Exasperat, bărbatul ei a trecut direct la fapte, nu s-a mai încurcat cu aluzii. I-a interzis să mănânce altceva decât portocale. După săptămâni întregi de tortură citrică, femeia a ajuns cu ambulanţa la spital. Slăbise cinşpe kile – pe care le-a recuperat rapid, după ce-a scăpat de perfuzii. Pe urmă, a divorţat şi a mâncat până a ajuns la 145 de kile. Inima şi pancreasul ei au vrut să se spânzure, dar nici o venă n-a acceptat să le fie ştreang.
Doctorul însuşi i-a adus o sticlă de whiskey (o primise de la un alt pacient, care pasămite nu era dependent de alcool) şi i-a dat repede o duşcă tremurăciosului. Aşa l-a salvat, printr-un grotesc paradox medical.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE