Editorial de Alice Năstase Buciuta – E mojic şi n-are manere!

Ne prindem mereu urechile în nişte reguli de bune maniere pe care, de fapt, nu le mai ia nimeni în serios. Lumea s-a răsturnat de mai multe ori peste cap şi ne-a făcut pe toţi la fel de îndreptăţiţi, la fel de obligaţi, pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale. Femeile muncesc cot la cot cu bărbaţii, la serviciu, dar, în continuare, mai mult singure la cel de-al doilea job, cel de-acasă.
Dar, pentru că au salarii egale cu ei, bărbaţii s-au hotărât să le lase tot mai adesea pe doamne să-şi deschidă singure uşile. Iar pentru că ocupă şi ele, tot mai des şi tot mai eficient, funcţii de conducere, bărbaţii le lasă pe colegele lor să îşi toarne singure vinul în pahar. În societate, foarte puţini domni mai respectă regulile politeţii de odinioară. În intimitatea familiei, încă şi mai puţini.
Au rămas, însă, câteva obligaţii de onoare la care bărbaţii n-ar renunţa nici în ruptul capului. Să dea numele lor întregii familii. Să se aşeze la volan, chiar dacă şi partenerele lor conduc de-o viaţă. Să aleagă vinul la masă, ca şi cum ei ar fi adevăraţii şi singurii cunoscători. În schimb, în ceea ce priveşte achitarea notei, eu nu am prins vremurile acelea în care un bărbat se simţea jignit dacă nu i se îngăduia lui să plătească. Ba chiar, dimpotrivă, am prins o vreme în care domnul pe lângă casa şi amantlâcurile căruia trăiam s-ar fi simţit jignit dacă l-aş fi lăsat pe el să scoată banii din portofel.
Aşa că, pentru armonia relaţiei, mă repezeam să plătesc eu de fiecare dată, şi nu l-am văzut niciodată ofensat de promptitudinea mea. Dar asta e o altă poveste. Graba lumii noastre ne-a obligat să regândim bunele maniere, să le triem cu grijă, în aşa fel încât să rămână în vigoare doar cele uşor de îndurat. Şi, totuşi, există încă norme pe care nu-şi permite nimeni să le încalce fără să-şi rişte reputaţia şi pielea.
Nu scuipăm, nu ne scobim în dinţi, nu înjurăm nu mâncăm cu mâna şi, în ciuda scandalurilor recente, nu ne aprindem ţigara, adevărată sau electronică, în troleibuz. Pentru că atunci riscăm să fim catalogaţi cu vorbele lui Caragiale, al cărui personaj protesta: “E mojic! Şi n-are manere!”. Iar noi n-am vrea niciodată să ni se spună una ca asta. Sau, dacă suntem mai sfrijiţi, să o luăm pe coajă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE