Editorial de Alice Năstase Buciuta: Uite cine vorbește și pe cine prostește

A tot fost la modă să mototoleşti fiecare cuvânt pe care- l aruncai către un minor, preschimbându- l într-o combinaţie de interjecţii cu onomatopee. Şi se poartă încă şi acum să îl striveşti pe cel mic sub o grindină de diminutive. “Hai să faci un pârţuc, puiul mamii!”, se roagă mămicile de odraslele cu colici, după care trec la celalălat set de rugăminţi care invocă apariţia câte unui râguleţ salvator.
Apoi le explică plozişorilor că trebuie să le pună pempărsucul şi să le dea suzeţica, să facă nănică în legănuţ. Cred că veacuri la rândul s-a perpetuat ideea că bebeluşii şi copiii mici nu înţeleg decât limba cretinilor, aşa că li s-a vorbit mereu aşa. Studiile psihologice, aşezate pentru părinţii mai şcoliţi în oarece cărţi, almanahe sau almanahuri, iar pentru ceilalţi în seria de filme “Uite cine vorbeşte”, în care Kirstie Alley făcea copii şi John Travolta îi creştea maimuţărindu- se, ne-au luminat însă şi ne-au atras atenţia să încetăm cu scălâmbăiatul.
Părinţii au primit vestea şi, încet- încet, practica a prins a se diminua. Cei din agenţiile de publicitate n-au aflat însă. Probabil, asta fiindcă sunt oameni cool, veşnici tineri şi neliniştiţi, iar pe deasupra stau zi şi noapte la serviciu, fiindcă pe piaţa de joburi, joburi, joburi, mii de joburi, nu-i chiar aşa simplu să-ţi menţii postul fiţos şi bănos de copywriter – deci n-au când să facă propriii copii. Aşa se face că scălâmbăiala, odinioară domestică, din faţa urmaşilor mici, s-a mutat pe ecranele televizoarelor, iar reclamele la produse pentru copii sunt îndesate cu termeni inventaţi, care au pretenţia de-a fi nostimi, dar sunt doar nătăfleţi şi artificiali.
Crenvurştii pentru copii sunt recomandaţi fiindcă au în ei carne – pasămite nu rumeguş, ca ăilalţi – dar şi pentru că cei mici pot să crenvurşterească crenvurşterind cu ei la masă, într-o crenvurştereală generalizată. După care pot să şi muştărească cu ei. Apoi, dacă e să trecem la desert şi la altă reclamă pentru copii, li se spune că nu ştiu ce iaurţel dulce e numai bun de lingurit…
Probabil că, foarte curând, zeul reclamelor îşi va arăta chipul trist într-o secţiune de crenvurst şi va plânge de dorul anilor când copywritingul era treabă demnă, serioasă… Şi poate că abia atunci domnii din agenţii se vor închina, pios, la apariţia crenvurşterită şi vor găsi alte idei, oleacă mai sfinte.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE